Speta drept civil. Decizia 5504/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5504
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan
- - judecător
- - judecător
Grefier a
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, împotriva sentinței civile nr. 886/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 886 din 19 mai 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală
A fost obligată pârâta să acorde reclamanților tichetele de masă cuvenite pentru perioada 01.09.2006-19.05.2009 sau contravaloarea acestora indexată la zi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, sunt angajații pârâtei ca personalul contractual, angajați cu contract de muncă individual.
In conformitate cu dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.142/9.07.1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit al.2 al art.1 din Legea nr.142/9.07.1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Este lipsită de relevanță apărarea pârâtei în sensul că nu a acordat tichete de masă reclamanților deoarece acestea nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli anual al instituției, iar instituția nu are fonduri disponibile pentru acordarea acestor tichete. Pârâta nu a făcut dovezi în acest sens și nu a arătat motivele pentru care nu au fost prevăzute în buget sume cu aceste destinații, mai mult aceasta nu a dovedit că a solicitat prin proiectele anuale de buget astfel de sume.
Așa fiind, instanța are în vedere și dispozițiile art. 1 al.1 din Legea nr.142/9.07.1998, a constatat că, solicitarea reclamanților este întemeiată însă doar în parte pentru 01.09.2006-19.05.2009.
Instanța a constatat că reclamanții nu pot solicita obligarea pârâților la acordarea tichetelor de masă și în continuare, după rămânerea definitivă a hotărârii, așa cum s- susținut în acțiune, întrucât raporturile reclamanților cu pârâta nefiind certe pentru viitor, aceștia nu pot fi obligați și în continuare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și a obligat pârâta să acorde reclamanților tichetele de masă cuvenite pentru perioada 01.09.2006-19.05.2009 sau contravaloarea acestora indexată la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In acest sens, arată că nu instanța nu a ținut cont de întâmpinarea sa, în sensul că nu există rezerve bugetare și nici fonduri necesare pentru plata acestora, astfel că a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii.
Potrivit prevederilor Legii nr. 142/1998, rezultă cu claritate că sumele pentru acordarea tichetelor de masă, trebuie în mod obligatoriu, aprobate și prevăzute în bugetele locale și nu există obligativitatea acordării de către angajator a tichetelor de masă sau a tichetelor cadou, astfel că există doar o facultate sau posibilitate de a recompensa în acest mod munca prestată.
Această facultate subzistă, chiar și când există prevederi bugetare în acest sens, iar în lipsa acestor prevederi este de necontestat că nu se acordă tichete, pentru angajator existând doar un drept opțional.
Chiar dacă angajatorul ar dori și ar avea posibilitatea acordării tichetelor de masă, este în imposibilitate de a le aloca în lipsa unor prevederi bugetare.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
In drept, invocă prevederile art.304 pct.9 proc.civilă, art.304/1 proc.civilă și Legea nr.142/1998.
In cauză, nu s-a depus întâmpinare cu privire la motivele de recurs formulate.
Recursul se admite, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304/1 proc.civilă, Curtea constată că sunt întemeiate criticile invocate, sentința fiind afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 proc.civilă.
Astfel, este întemeiată susținerea că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului cu privire la acordarea tichetelor de masă, acesta având libertatea de apreciere în sensul acordării sau nu a tichetelor.
De asemenea, prin art. II din nr.OUG90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementare în domeniul cheltuielilor de personal s-a prevăzut că: "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora", iar în speță pârâtele sunt instituții publice locale.
In acest sens, prin decizia nr. XIV din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează, în sensul că alocația individuală de hrană privind tichetele de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, nu se poate reține că s-a făcut o aplicare discriminatorie a legii și că s-a încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice ceea ce în speță nu se regăsește, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparțin altor ministere.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "principiul egalității în fața legii consacrat de ar. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate,așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".
Cu atât mai mult, prin decizia Curții Constituționale nr.297/1.03.2008 s-a statuat ca dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 nu sunt neconstituționale, iar neacordarea tichetelor nu reprezintă o măsură de protecție în sensul celor prevăzute în Constituția României și nu se încalcă nici prev.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind vorba despre drepturi și libertăți recunoscute de Convenție.
În consecință, se reține că prin hotărârea pronunțată în cauză s-a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, astfel că în temeiul art.312 proc.civilă raportat la art.304 pct.9 proc.civilă Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, împotriva sentinței civile nr. 886/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
3 ex. /23.10.2009. a
Jud. fond..
.
Președinte:Marian Lungu Doina VișanJudecători:Marian Lungu Doina Vișan, Ioana Bodri
