Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PERNTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.557/R-CM
Ședința publică din 23 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1453/CM din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, cu domiciliul ales la Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, din P,--6, județul A, intimați fiind pârâții ȘCOALA NR. 12 PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL, cu sediul în P,-, județul A, MUNICIPIUL PITEȘTI-PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,--6, județul A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A și CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în P, strada - -, nr.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul de registratură, următoarele acte: concluzii scrise din partea intimatului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice) și întâmpinare din partea intimaților-reclamanți, precum și faptul că părțile au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea civilă înregistrată la data de 25.02.2008, reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Școala nr.12 P, Municipiul P -prin primar, Inspectoratul Școlar al județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore suplimentar și să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții au mai solicitat să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt încadrați în funcții didactice la Școala nr.12
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au precizat reclamanții că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației Cercetării și T și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții, Ministerul Educației Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004 prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamanți, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite, spre deosebire de norma didactică a profesorilor, care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeiată pe dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice și art.3 (48) din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea, acest pârât putând fi citat în justiție doar ca să reprezinte interesele statului ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în orice alte situații în care participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice și unde legea nu a stabilit alte organe în acest sens. Se mai arată și că în raport de dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Pârâtul Consiliul Județean Aaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că rolul acestei instituții este doar unul de consultare, decizia aparținând directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Aceeași excepție a fost invocată și de Municipiul P, cu motivarea că municipiul nu este ordonator principal de credite pentru personalul din învățământul preuniversitar, că drepturile salariale ale acestora se calculează de către ordonatorii terțiari de credite, respectiv de către centrele bugetare de învățământ. Pe de altă parte, angajarea pe post a personalului din aceste unități se face de către directorul unității de învățământ, prin urmare unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean A și cu Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure respectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului din unitățile aflate în subordinea acestora.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1453/CM din 12 decembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean
A respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Educației Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Municipiul P și Ministerul Educației, Cercetării și
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Școala nr.12 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal P să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal pentru perioada octombrie 2001 - 17 august 2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Municipiul P să vireze pârâților Școala nr.12 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal P fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare in judecată.
A obligat pe pârâții Școala nr.12 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal P să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamaților.
A respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice.
A respins cererea formulată împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean
A obligat pe pârâții Școala nr.12 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal P la plata sumei de 1042 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că xcepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației Cercetării și T este neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Și excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de același pârât, prin întâmpinare, a fost respinsă, având în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, tribunalul a reținut că aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În prezenta cauză nu se regăsește această identitate, Consiliul Județean A având doar un rol consultativ la repartizarea sumelor de bani destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează că, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, Județul A nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât acest pârât nu are rol de angajator al reclamanților, ci are doar rol în elaborarea proiectelor de buget, însă numai la solicitarea ordonatorilor de credite. Constatând că între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă, a fost respinsă acțiunea față de acest minister.
Pe cale de consecință, instanța a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor și față de Consiliul Județean
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 și art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe fond, examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și la cel școlar.
În acest sens sunt dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamanților, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
S-a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice, având în vedere imposibilitatea reducerii ei efective și stabilirea ei prin planul de învățământ întocmit de Ministerul Educației, Cercetării și T, care este singurul care are atribuția de a stabili strategia de învățământ și planul pe care trebuie să îl urmeze unitatea de învățământ.
Având în vedere că printre atribuțiile Inspectoratului Școlar Județean A prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu se regăsesc reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale pentru personalul din unitățile de învățământ, instanța a respins acțiunea față de acest pârât.
În cauză s-a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:
1. În mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu a reținut lipsa calității sale procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul respectiv, or inisterul Educației, Cercetării și nu este angajatorul reclamanților.
Între Ministerul Educației, Cercetării și și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora. Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracterintuituu personae,presupun existența numai a două părți contractante, spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
În nici un caz ministerul nu are calitate de angajator față de reclamanți întrucât, conform principiului specialității capacității de folosință (nu desfășoară proces instructiv educativ), nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
În al doilea rând, Ministerul Educației, Cercetării și nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat. Conform art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prin urmare, Ministerul Educației, Cercetării și nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, nefiind angajatorul acestora și neavând calitate de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
2. În mod eronat instanța de fond nu a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de acest recurent, arătându-se că potrivit prevederilor art.166 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din executarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. În alineatul 2 din același articol se arată că termenul de prescripție prevăzut la alin.(1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Se solicită să se constate că acordul aprobat prin nr.OUG17/2006 reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic care se referă la stabilirea salariului de bază al acestuia.
Nici nr.OUG17/2006 nu are ca obiect reducerea normei didactice cu două ore (art.45 (1) din Legea nr.128/1997) și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
De altfel, Ordinul nr.3351 din 2 martie 2006 emis de Ministerul Educației și Cercetării prin care s-a aprobat metodologia de calcul a salariilor personalului didactic din învățământul de stat, în vederea determinării diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, nu se referă la norma didactică, ci la sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
Se concluzionează că dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și de nr.3351/2006, întrucât în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Instanța de fond nu a motivat decizia în acest sens și nu a îndepărtat în nici un fel susținerile recurentului-pârât cu privire la acest aspect.
În sensul celor arătate mai sus, recurentul precizează că nici prin acordul încheiat la 27.11.2005 între Comisia de a Guvernului României și Federațiile Sindicale reprezentative în învățământ, în calitate de parteneri sociali, nu se face referire în nici un fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
3. În sfârșit, prima instanță a soluționat în mod greșit fondul cauzei, cu încălcarea art. 43,44 din Legea nr.128/1997.
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în totalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
Intimații Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia"și Ministerul Economiei și Finanțelor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, asupra acestora, Curtea reținând următoarele:
Ministerul Educației Cercetării și are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plăti contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit, conform art.12 din Legea nr.84/1995, elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice.
La acestea se adaugă observația că, potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și, care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Este de necontestat calitatea de ordonator principal de credite a acestui pârât incident în cauză fiind și art.1 din Legea nr.486/2006 sus arătată și art.9 din nr.OUG17/2006 care prevăd că este ordonator principal de credite, are obligația să încadreze cheltuielile de personal, precum și să rectifice bugetul de stat în funcție de sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de personal ale acestuia urmând a se suplimenta cu influențele financiare rezultate din aplicarea nr.OUG17/2006.
Cum cheltuielile solicitate în litigiu sunt drepturi salariale și deci cheltuieli bugetare cuprinse în bugetul care se repartizează prin bugetele locale, justificat acțiunea reclamanților a fost admisă și față de acesta.
În cauză nu este incident art.27 din nr.HG281/1993 și nu era necesară semnarea vreunui act adițional, atâta vreme încât nu este vorba de o negociere a salariului, ci o obligație impusă de lege, care nu poate fi tranșată între părțile contractuale.
Referitor la motivul de recurs ce vizează respingerea excepției privitoare la prescripția dreptului material la acțiune invocată de recurentul Ministerul Educației Cercetării și, în cauză s-a reținut în mod corect întreruperea cursului prescripției, prin Acordul încheiat la 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - iunie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 25.02.2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante începând cu perioada octombrie 2001 nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora, urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - august 2003, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997. Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că, în mod corect a fost soluționat, față de dispozițiile legale invocate în speță, prin care se reglementează conținutul normei didactice, referitor și la învățământul preșcolar și la cel școlar.
În acest sens sunt dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamanților, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și împotriva sentinței civile nr.1453/CM din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1453/CM din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, cu domiciliul ales la Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia și pârâții ȘCOALA NR.12 PITEȘTI, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL, MUNICIPIUL PITEȘTI - prin primar, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - Direcția -ă a Finanțelor Publice și CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
