Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.556/R-CM
Ședința publică din 23 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1346/CM din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, cu domiciliul ales în P,--6, județul A, la Sindicatul Învățământului Preuniversitar "Muntenia", pârâții COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul A, ȘCOALA, cu sediul în comuna, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,--6, județul A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A și CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în P, nr.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimați-reclamanți au depus la dosar, prin serviciul de registratură, întâmpinare și au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.02.2008, reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Comuna - prin Primar, Școala, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar; toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 13.10.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt încadrați în funcții didactice la Școala.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au precizat reclamanții că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede ca "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat de către Minister că Acordul invocat de reclamanți, aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației Cercetării și T au fost de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeiată pe dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice și art. 3 (48) din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea MEF, acest pârât putând fi citat în justiție doar ca să reprezinte interesele statului ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în orice alte situații în care participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice și unde legea nu a stabilit alte organe în acest sens. Se mai arată și că în raport de dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Pârâtul Consiliul Județean Aaf ormulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că rolul acestei instituții este doar unul de consultare, decizia aparținând directorului Direcției -e a Finanțelor Publice Județene.
Pârâții Comuna, Inspectoratul Școlar al Județului A și Școala, legal citați nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1346/CM din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, și în consecință a respins acțiunea față de acești pârâți.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Cercetării și
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta Școala să plătească reclamanților, și, diferențele de drepturi salariale, reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal, pentru perioada octombrie 2001 - 13.10.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta Școala a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin prezenta acțiune.
Cererea privind reducerea normei didactice a fost respinsă.
A mai fost obligată pârâta Școala la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației Cercetării și Taf ost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de același pârât, prin întâmpinare, a fost respinsă având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, tribunalul a reținut că aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În prezenta cauză nu se regăsește această identitate, Consiliului Județean A având doar un rol consultativ la repartizarea sumelor de bani destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
Potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, Județul A nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Ca urmare, această excepție a fost admisă.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întemeiată pe faptul că acest pârât nu are rol de angajator al reclamanților, ci are doar rol în elaborarea proiectelor de buget, însă numai la solicitarea ordonatorilor de credite. Constatând că între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă, tribunalul a respins acțiunea față de acest minister.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.l lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și la cel școlar.
În acest sens sunt disp. art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantului beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct. 8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin. l lit. a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art.284 din Codul muncii, instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul art.269 Codul munciia fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale, reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal, pentru perioada octombrie 2001 - 13.10.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Totodată a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.
În raport de disp.art.40 alin.2 lit. g din Codul munciia fost obligată pârâta Școala să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Aaf ost respinsă, deoarece printre atribuțiile acestei instituții, prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu se numără și cele referitoare la stabilirea normei didactice.
Împotriva sentinței civile nr.1346/CM din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și care a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive;
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
- în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data drepturilor respective ce erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
S-a precizat că în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamantei trebuia să fie respinsă.
- în mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de Guvern cu principalele Federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Recurentul a menționat că dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și nr.3351/2006 și că în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Nici în Acordul încheiat la data de 27.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali și nici în cele două acte normative, respectiv nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se face referire în nici un fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
A considera altfel, ar însemna ca instanța de judecată să prelungească sau chiar să schimbe voința reală a partenerilor sociali, dându-i o altă înțelegere decât cea la care cele două părți s-au oprit, fapt interzis de prevederile Legii nr.130/1996 și cele ale art.969 Cod civil.
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în totalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ, a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Motivul doi de recurs este nefondat, deoarece în mod corect instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, fapt care rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții Federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții și întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățită la plată suplimentară.
Trebuie menționat faptul că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.1346/CM din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, reprezentați de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR A și pârâții COMUNA - PRIN PRIMAR, ȘCOALA, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/01.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
