Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 567/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 567/R/2008 | |
Ședința publică din 06 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - --- |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr.2151/05.11.2007 și împotriva încheierii civile nr. 538/CC/2007 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanții, -, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru toți reclamanții-intimați, avocat din Baroul Cluj și pentru pârâta- recurentă, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar copii după următoarele înscrisuri: notă de cheltuieli, 452 RON-onorariu avocațial, contract de asistență juridică nr.17/03 dec.2007, copii după: factura nr.40/24 ian.2008 care atestă plata sumei de 28,259.94 lei, extras conturi din - emis de, raportul de expertiză judiciară întocmit de expert contabil, "punct de vedere" întocmit de expert contabil.
Reprezentantul reclamanților-intimați depune la dosar întâmpinare prin care numitul prin avocat solicită respingerea recursului declarat împotriva îndreptării erorii materiale din oficiu a instanței, eroare constatată de instanță în sentința civilă nr.2151/05.11.2007 și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 2000 lei.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
În ce privește recursul împotriva îndreptării erorii materiale din oficiu a instanței privind sentința civilă nr.2151/05.11.2007, reprezentantul pârâtei-recurente arată că acea îndreptare de eroare a fost greșită, deoarece este vorba de o completare a dispozitivului și trebuia să se invoce de reclamanți, și nu există cerere în acest sens. Solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate și obligarea reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată. Arată că suplimentarea salarială se calculează raportat la salariul mediu de bază și nu la salariul brut mediu, iar în ce privește adresa depusă de este adevărat că nu este semnată de Federația Sindicatelor, dar acest fapt nu are relevanță în cauză, deoarece dacă s-ar aplica prev. art. 168 din Codul muncii, această adresă este prematură.
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea recursurilor. Invocă disp. art.3, art.7 alin.1 și 2 și art.9 din Contractul colectiv de muncă și arată că interpretarea clauzelor din contractul de muncă se face în favoarea salariaților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2151 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dmis acțiunea formulată de către reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta B și în consecință pârâta a fost obligată să achite fiecărui reclamant suma de 9330 lei reprezentând drepturi salariale neacordate și suma de 609,34 lei reprezentând reactualizarea drepturilor salariale neacordate cu coeficientul de inflație, precum și 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite în cadrul.
Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art. 168 alin. 1 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților și intervenienților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1, reclamanții și intervenienții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate.
S-a apreciat că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că în contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile în perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia și în perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse în salariul de bază.
Nu au fost primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, în condițiile în care, conform art. 236 Codul muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
În contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților și În perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art.239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, va admite acțiunea si va obliga pârâta să achite fiecărui reclamant și intervenient suma de 7480 lei reprezentând drepturi neacordate și suma de 609,34 lei reprezentând reactualizarea potrivit indicelui de inflație la data plății.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța a apreciat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale. se prescrie în termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul muncii privind prescripția de 6 luni.
Prin încheierea civilă nr.538 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.2151/05.11.2007.
Împotriva sentinței civile nr.2151/2007, precum și a încheierii civile nr.538/CC/2007 a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivele aflate la 2-5 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculeazăîn raport de salariul de bază mediupe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantelor este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să rețină următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat împotriva sentinței, curtea reține că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la 13.09.2007 și privește obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006 și 2007
Sumele pretinse nu reprezintă drepturi salariale în sens strict, în contractul colectiv de muncă salarizarea face obiectul capitolului V, iar acordarea suplimentărilor salariale de Paști și de C reprezintă "alte drepturi" ce sunt cuprinse în capitolul VI ce reglementează "protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Chiar dacă aceste drepturi sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă, s-a apreciat corect de către instanță că nu este incident termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ci acela de 3 ani reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, conform căruia cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Între cele două dispozițiile legale mai sus menționate, cea reglementată de art. 283 alin. 1 lit. e poate fi apreciată ca normă generală.
Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții ce privesc încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, timpul de muncă și timpul de odihnă, salarizarea, condițiile de muncă, securitatea, protecția socială, formarea profesională, salarizarea fiind deci doar unul dintre elementele contractului.
Conform art. 242 Codul muncii, contractul colectiv de muncă se încheie pe perioadă determinată care nu poate fi mai mică de 12 luni.
Termenul de prescripție scurt, de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul munciia avut desigur în vedere durata limitată a contractului colectiv de muncă și urgența de a se interveni în cazul nerespectării unora dintre clauze, cum ar fi de exemplu refuzul încheierii unui contract individual de muncă, în condițiile reglementate de contractul colectiv de muncă.
Termenul de prescripție de 3 ani este aplicabil speței, atât în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, cât și în baza dispozițiilor cuprinse în art. 145 alin. 5 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Soluționarea fondului cauzei, respectiv admiterea pretențiilor reclamanților și intervenienților a derivat din interpretarea dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art. 168 alin. 1).
Susținerea pârâtei că prin includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003, pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006, nu poate fi primită.
Dacă această susținere ar fi reală, ar fi însemnat o majorare cu sumă egală a salariilor tuturor angajaților.
Din copia carnetelor de muncă nu rezultă că salariile reclamanților ar fi crescut toate cu suma fixă de 1.140.000 ROL, astfel cum pretinde pârâta.
Din acest fapt se deduce că "includerea" primelor de Paști de și de C în anul 2003 în salariul de bază a reprezentat de fapt o modalitate de plată a acestor prime, în sume egale în fiecare lună a anului, iar nu o majorare a salariului de bază, începând cu anul 2003.
S-a mai precizat în art. 168 alin. 2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin. 1 din art. 168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art. 168 alin. 1 rezultă că la evenimentele respective se plătește câte o suplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin. 2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este de asemenea, nefondată, prima instanță stabilind prima la suma ce rezultă din actul emis de chiar pârâtă, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de pârâtă.
Conform art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâta recurentă, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească intimaților suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă.
În ce privește recursul declarat împotriva încheierii civile nr. 538 din 15.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- curtea reține că potrivit art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, doar erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Omisiunea de a se pronunța cu privire la un petit sau cu privire la un reclamant nu se încadrează în cadrul cererilor ce pot fi formulat prin procedura de mai sus.
O astfel de omisiune poate fi soluționată doar prin procedura prevăzută de art. 2812Cod procedură care este diferită de cea prevăzută de art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă și poate fi urmată doar la solicitarea părții iar nu și din oficiu de către instanță cum s-a întâmplat în cauză.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta împotriva încheierii civile nr. 538 din 15.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge îndreptarea erorii materiale.
Conform art. 274 alin. 1.pr.civ. reclamantul, fiind în culpă procesuală, va fi obligat să plătească recurentei suma de 50 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă, proporțional cu suma ce s-ar fi cuvenit pentru recursul împotriva încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2151 din 05.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâta împotriva încheierii civile nr. 538 din 15.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot în sensul că respinge îndreptarea erorii materiale.
Obligă intimata să plătească reclamanților ,. -, suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă reclamantul să plătească recurentei suma de 50 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data 06 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 14.03.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
