Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 568/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 568/R-CM
Ședința publică din 23 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata "" RM., împotriva sentinței civile nr.546 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-intimată și intimata-contestatoare.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 25 iulie 2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "" pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1.03-30.03.2007.
. obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale începând cu data de 30.01.2007 arătând că a prestat muncă în cadrul societății de la această dată, și nu de la data de 12 martie 2007, la care s-a încheiat contractul individual de muncă.
În motivarea acțiunii arată că deși între părți au existat raporturi juridice de muncă, pârâta nu a respectat obligațiile asumate ca urmare a înțelegerii încheiate și nu a plătit reclamantei drepturile salariale cuvenite.
a formulat mai multe sesizări la V, la Poliția Județeană-Compartimentul Economic și la Garda Financiară V pentru executarea obligațiilor asumate prin contractul de muncă.
Pentru suferința morală cauzată prin neachitarea la timp a drepturilor salariale și în baza actelor medicale depuse la dosar, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 800 lei.
În apărare, pârâta "" Rm.V a arătat că reclamantei i-au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite.
Pe de altă parte, împotriva acesteia a formulat plângere penală pentru recuperarea prejudiciului constând în lipsă în gestiune. Consideră că prezenta acțiune este introdusă șicanator, ca reacție la plângerea penală formulată de angajator.
Prin sentința civilă nr.546 din 16.06.2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile cuvenite pentru perioada 30.01.2007-30.03.2007.
A respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale.
A reținut pentru aceasta, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar și a declarațiilor de martori, că reclamanta a desfășurat activitate de gestionar-vânzător în cadrul societății-pârâte, începând cu data de 30 ianuarie 2007 până la data de 30 martie 2007.
Contractul individual de muncă în formă scrisă a fost încheiat, însă, numai cu începere de la data de 12 martie 2007.
În baza raporturilor de muncă a căror existență a fost dovedită, reclamantei i se cuvin drepturile salariale pentru perioada de timp efectiv lucrată deși nu s-a încheiat, ad probationem, contract individual de muncă decât pentru o parte din aceasta.
S-a mai reținut că pentru luna martie 2007, statul de plată nu poartă semnătura reclamantei, iar pentru perioada ianuarie - 12 martie 2007, pârâta nu a întocmit state de plată pentru munca prestată de reclamantă.
În consecință, tribunalul a constatat că reclamantei i se cuvin drepturile salariale și pentru perioada de timp cuprinsă între 30 ianuarie - 12 martie 2007, cât și pentru perioada menționată în statul de plată nesemnat.
C de-al doilea capăt de cerere a fost privit ca neîntemeiat, luându-se în considerare sentința civilă nr.375 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea prin care pârâtele și au fost obligate să plătească reclamantei "" câte 2.369,76 lei reprezentând prejudiciu patrimonial și cheltuieli de judecată.
Instanța a considerat că odată ce s-a angajat răspunderea patrimonială a salariatei la cererea angajatorului "" într-o altă cauză dedusă judecății, cea dintâi nu mai este îndreptățită la acordarea despăgubirilor morale solicitate în prezenta acțiune.
Împotriva sentinței, a formulat recurs, în termen legal, pârâta "", criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
Instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză și a reținut că reclamanta a lucrat în cadrul unității o perioadă mai mare de timp decât cea rezultând din contractul individual de muncă și din decizia de încetare a activității, acte înregistrate la
Martora audiată la cererea reclamantei a făcut declarații mincinoase cu privire la durata efectivă a contractului de muncă, datorită faptului că este în conflict cu "" și cu administratorul acesteia.
A solicitat recurenta ca instanța de recurs să procedeze la audierea martorei pentru a se lămuri de unde are cunoștință despre durata raporturilor de muncă și despre funcția exercitată de către reclamantă în cadrul unității.
Sancționând-o pentru neplata salariilor către, V nu a luat în calcul faptul că nu a dat curs convocării acesteia la sediul unității pentru lămurirea lipsei în gestiune pe care a provocat-
Tribunalul nu a reținut perioada exactă menționată în adresa V reprezentând durata raporturilor de muncă, respectiv perioada cuprinsă între 12.03.2007 și 30.03.2007, ci a prelungit această durată în baza unei declarații de martor nesincere.
a beneficiat de marfă luată pe credit atât pe gestiunea ei, cât și dintr-o altă gestiune, a beneficiat de bani lichizi luați în avans, fapt de care nu s-a ținut seama la pronunțarea soluției atacate cu recurs. Aceasta dovedește că unitatea nu are datorii materiale sau morale față de reclamantă.
Recursul nu este fondat.
Pretinsa stare conflictuală existentă între martora audiată de instanță și angajator nu este suficientă spre a se aprecia sinceritatea declarațiilor.
Dimpotrivă, calitatea de salariat al pârâtei încă din ianuarie 2007, confirmă faptul că martora cunoștea îndeajuns împrejurările încadrării în muncă a reclamantei, respectiv durata raporturilor de muncă.
Reaudierea martorei este inadmisibilă în recurs potrivit art.305 Cod procedură civilă.
Legat de aprecierea declarației martorei trebuie reținut că aceasta a perceput personal și recent faptele relatate, respectiv prestarea activității de către reclamantă, deoarece din convocarea de la fila 99 din dosar rezultă că aceasta a fost chemată în ziua de 09.03.2008 la punctul de lucru din RVs pre a da lămuriri cu privire la marfa pe care a luat-o pe credit de la gestiunea magazin - ziare a vânzătoarei.
Mai mult, deși a avut posibilitatea combaterii celor declarate de martora reclamantei, pârâta nu a prezentat martorul său spre audiere, nici nu a cerut înlocuirea acestuia pentru imposibilitate de înfățișare.
Rezultă că situația de fapt constând în încheierea contractului individual de muncă al reclamantei încă din data de 30.01.2007 este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 16 alin. (1) din Codul muncii de a încheia în formă scrisă contractul individual de muncă decât în data de 12.03.2007 iar în cauză a fost probată prestarea muncii de către reclamantă în beneficiul acesteia din data de 30.01.2007, obligarea angajatorului la plata salariului pentru activitatea desfășurată pe întreaga perioadă este consecința incidenței prevederilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
Angajarea răspunderii patrimoniale a reclamantei pentru lipsă în gestiune nu justifică refuzul plății drepturilor salariale cuvenite pentru perioada reală în care aceasta din urmă a prestat activitate pentru pârâtă.
Reținerile din salariu cu titlu de despăgubiri pot fi efectuate numai după pronunțarea hotărârii judecătorești prin care este admisă acțiunea în răspundere patrimonială.
Or, salariul se plătește lunar potrivit art.161 alin.1 Codul muncii, iar refuzul achitării acestuia la scadență nu poate fi justificat de angajarea ulterioară a răspunderii patrimoniale.
Pentru aceste motive se va reține că nu se regăsesc în cauză motivele de netemeinicie și nelegalitate reglementate de dispozițiile art.3041și art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată R V, împotriva sentinței civile nr.546 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind contestatoarea .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
2 ex./20.10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
