Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 564/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 564/R-CM
Ședința publică din 23 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de revizuenta și intimatul SPITALUL ORĂȘENESC B împotriva sentinței nr.453 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru revizuenta, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.128/2008 emisă de Cabinet individual- Baroul V și avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr.51/2008 emisă de Cabinet individual -Baroul V și avoocatH. pentru recurentul-intimat Spitalul Orășenesc B, în baza împuternicirii avocațiale nr.64/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursul intimatei nu s-a timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Avocat pentru recurenta-intimată, susține că nu se impune timbrarea recursului, având în vedere că este un litigiu de muncă.
Curtea revine asupra timbrajului, față de obiectul cauzei, care privește un conflict de muncă.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Apărătorii recurentei - revizuiente depun la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - revizuientă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației și repunerii revizuientei în situația anterioară, cu acordarea drepturilor salariale și a daunelor morale.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - revizuentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond admiterea în totalitate a contestației formulate.
Avocat pentru recurentul-intimat solicită respingerea recursului formulat de revizuientă ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul asupra recursului formulat de intimatul Spitalul orășenesc B, îl susține oral așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul asupra recursului intimatului, solicită respingerea lui ca nefondat, arătând că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost cunoscută de instanța de fond și că au fost îndeplinite condițiile privind actul nou depus.
CURTEA
Constată că sub nr- a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea cererea de revizuire a sentinței civile nr.440/11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- formulată de revizuienta în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orășenesc B, cerere prin care a solicitat instanței să modifice sentința a cărei revizuire se solicită, iar, pe fond, să se admită contestația și să se anuleze decizia nr.24/15.06.2006 emisă de intimată.
În motivarea cererii se arată că prin sentința nr.440/11.05.2007 s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.24/15.06.2006 emisă de intimată, cu motivarea că funcția de contabil șef pe care a ocupat-o în cadrul Spitalului Orășenesc B nu se mai regăsește în statul de funcțiuni, iar, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.576/25.05.2006 aplicabil în toate unitățile sanitare publice cu paturi din rețeaua Ministerului Sănătății, începând cu data de 29 mai 2006 conducerea acestor unități este asigurată de către un comitet director interimar format din manager, director medical și director financiar-contabil.
După pronunțarea sentinței nr.440/11.05.2007, în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.768/13.11.2007 a fost publicată Decizia nr.2970/11.06.2007 pronunțată de Înalta Curtea d e Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care Ordinul nr.576/2006 al Ministrului sănătății, (care a stat la baza emiterii Ordinului nr.541 din 28 mai 2006 potrivit căruia la Spitalul Orășenesc Baf ost numit un Comitet director), s-a anulat.
În aceste condiții sunt îndeplinite condițiile cerute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, iar înscrisul nou de care înțelege să se folosească, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiției care a anulat ordinul nr. 576/2006 al Ministrului Sănătății nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților deoarece publicarea acestuia s-a făcut abia la 13 noiembrie 2007, dată de la care începe să curgă și termenul de o lună prevăzut de art.324 Cod procedură civilă.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr.1998/2007 (nr. nou de dosar -) în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
Prin sentința civilă nr.453/20 mai 2008, fost admisă cererea de revizuire, a fost modificată sentința civilă nr.440/11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și pe fond a fost admisă în parte contestația formulată împotriva deciziei nr.24/15.06.2006 emisă de intimată, a fost anulată în parte decizia nr.24/15.06.2006 și a fost obligată intimata la plata către contestatoare a diferenței dintre drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea și cele efectiv primite începând cu data de 29 mai 2006 și până la data ocupării efective a postului de director financiar-contabil ca urmare a concursului organizat de intimată. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței nr.24/15.06.2006 și a fost respins capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior emiterii deciziei nr.24/15.06.2006 și cel privind daunele morale. Intimata a fost obligată la plata sumei de 2890 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit Ordinului nr.576/25.05.2006 al Ministrului Sănătății, publicat în Monitorul Oficial al României partea I nr.462/29.05.2006, în cadrul spitalelor publice au încetat de drept numirile în funcțiile de director general, director adjunct medical, director cercetare - dezvoltare, precum și numirea în funcția de contabil șef, funcție ocupată de contestatoare anterior emiterii deciziei contestate.
Cu privire la Spitalul Orășenesc B, prin Ordinul nr.541/28.05.2006 la acest spital a fost numit un Comitet director interimar format din manager, director medical și director financiar-contabil.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, nr.2970/11.06.2007 s-a anulat Ordinul nr.576/2006 al Ministrului Sănătății care a stat la baza emiterii Ordinului 541/21.05.2006 care privește Spitalul Orășenesc
A constatat instanța că practica și doctrina au admis că și o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată într-o cerere de revizuire ca act nou, astfel că în speță sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, ca atare a admis cererea de revizuire și a modificat sentința nr.440/11.05.2007, în sensul că a admis în parte contestația și a anulat în parte decizia nr.24/15.06.2006 emisă de intimată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2970/11.06.2007, Ordinul nr.576/2006 al Ministrului Sănătății a fost anulat pe considerentul că acesta a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.95/2006, în executarea căreia a fost emis. Astfel, Ordinul nr.576 a fost emis în data de 25 mai 2006, iar Titlul VII al Legii nr.95/2006 a intrat în vigoare la data de 28 mai 2006. Anterior acestei date legea nu avea putere și nu se puteau emite acte și măsuri în baza ei pentru că nu intrase în vigoare.
Anulându-se Ordinul nr.576/25 mai 2006 emis de Ministrul Sănătății, au fost anulate și actele juridice ulterioare acestuia, inclusiv Ordinul nr.541/28.05.2006 prin care la Spitalul Orășenesc Baf ost numit un comitet director interimar din care contestatoarea nu a mai făcut parte, nemaifiind prevăzută în componența acestuia funcția de contabil-șef.
Titlul VII din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în care este cuprins și art.183 alin.1, a intrat în vigoare la data de 28 mai 2006, potrivit dispozițiilor art. 863 lit. b din același act normativ.
Acest text de lege prevede că în cadrul spitalelor publice se organizează și funcționează un comitet director format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice și directorul financiar-contabil, precum și alți directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor, iar ocuparea funcțiilor descrise mai sus se face prin concurs organizat de managerul spitalului.
Dacă până la data organizării concursului, contestatoarea trebuia menținută în funcția de contabil șef pentru că Ordinul nr.576/2006 prin care s-a constituit Comitetul director interimar a fost anulat, de la data ocupării efective a funcției prin concursul la care aceasta nu a participat, după cum rezultă din conținutul adresei anexată la fila 42 dosar, funcția de contabil-șef nu mai este prevăzută de lege și, ca atare, nici menținerea în această funcție a contestatoarei.
Astfel, intimata a fost obligată la plata diferenței dintre drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea și cele efectiv primite de aceasta, începând cu data de 29 mai 2006, data la care Ordinul anulat nr.576/2006 și-a produs efectele, și până la data ocupării efective a postului de director financiar-contabil ca urmare a concursului organizat de intimată.
Capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior a fost respins ca neîntemeiat, cu motivarea că postul de natura celui ocupat de aceasta nu mai este prevăzut de lege, sub acest aspect urmând a fi menținute dispozițiile deciziei nr.24/15.06.2006.
Tribunalul a respins și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, în cauză nefăcându-se dovezi din care să rezulte producerea vreunui prejudiciu moral contestatoarei.
În termen legal sentința a fost recurată de către revizuientă precum și de către intimat.
Revizuienta a criticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și 3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Soluția instanței de fond este greșită, întrucât, în urma concursului susținut, revizuienta a fost numită contabil șef pe o perioadă de 4 ani, adică până la data de 3.05.2008, iar, prin trecerea sa pe post de economist, au fost încălcate dispozițiile art.41 și art.42 Codul muncii, conform cărora locul și felul muncii nu pot fi schimbate unilateral, ci doar prin acordul părților.
Mai arată recurenta că, de altfel, postul de contabil șef nu a fost desființat, ci a fost transformat în postul de director financiar contabil, iar pe acest post a fost încadrată o persoană care nu îndeplinea condițiile impuse de lege.
2. În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind reintegrarea revizuientei pe postul deținut anterior, motivând că acest post nu mai este prevăzut de lege, cu toate că actul administrativ în baza căruia a fost emisă decizia de concediere este nul, ceea ce înseamnă că toate actele subsecvente sunt nule, inclusiv organizarea concursului de ocupare a postului.
În susținerea acestui motiv de recurs a fost invocată și practica judiciară a Curții de APEL PITEȘTI.
3. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a daunelor morale, cu o motivare superficială, cu toate că revizuientei i-a fost produs un prejudiciu, constând în atingerea adusă onoarei și reputației și supunerea sa la suferință fizică determinată de măsura concedierii și de suportarea unui proces.
Intimatul Spitalul Orășenesc Bac riticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu motivarea că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile art.322 pct.5 cod procedură civilă.
Susține recurentul că înscrisul invocat de revizuientă, respectiv decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a existat în momentul judecării procesului și că acest înscris nu a fost determinant pentru soluționarea litigiului, deoarece, deși Ordinul nr.576/2006 a fost anulat, totuși a rămas valabil Ordinul nr.541/2006 de numire a comitetului director.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, curtea constată următoarele:
Recursul declarat de Spitalul Orășenesc B este nefondat.
Conform art.322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea unor hotărâri se poate cere dacă, după pronunțarea ei, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Rezultă deci că înscrisul trebuie să fie nou, adică să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, și să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea.
În mod constat însă instanța supremă a stabilit că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea în fond poate fi considerată act nou atunci când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cerere revizuirea.
Decizia nr.2970 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată ca înscris nou a fost pronunțată la data de 11.06.2007 (adică după soluționarea în fond a contestației și înainte de soluționarea recursului) și a fost publicată în M Of. 13.11.2007, ocazie cu care revizuienta a luat cunoștință de existența acestui înscris.
O altă condiție (ce se pretinde de către intimat a nu fi îndeplinită) este aceea că înscrisul invocat de revizuient să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Curtea apreciază că și această condiție este îndeplinită deoarece, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de concediere nr.24/15.06.2006 (fila 5 dosar fond), la baza emiterii acesteia a stat Ordinul nr.576/28.05.2006, ordin care prevedea că începând cu 29.05.2006, încetează de drept funcția de director general, director adjunct medical, contabil șef etc. în unitățile sanitare publice cu paturi din rețeaua ministerului sănătății și că, din aceeași dată, conducerea acestor unități va fi asigurată de un comitet director interimar format din manager, director medical și director financiar contabil, comitet numit prin Ordinul nr.541/2006.
Rezultă că prin acest ordin s-a dispus încetarea de drept a funcției deținute de contestatoare, și tocmai în baza acestui ordin s-a dispus concedierea revizuientei.
Este evident așadar că este determinantă pentru soluționarea cauzei decizia Înaltei curți de Casație și Justiție prin care a fost anulat acest ordin nr.576/2006.
Intimatul pretinde că încă a rămas în vigoare Ordinul nr.541/2006 emis de același minister, punct de vedere pe care însă curtea nu îl împărtășește. Fiind un act subsecvent celui administrativ anulat (ordinul 576/2006), el nu poate avea efecte și are aceeași soartă ca și cel principal. Chiar dacă nu s-a cerut anularea acestui ultim ordin, nulitatea lui poate fi apreciată pe cale incidentală.
Primul motiv de recurs formulat de revizuientă este nefondat.
Revizuienta a fost încadrată ca economist la Spitalul Orășenesc B, iar prin Decizia nr.11/3.05.2004 a fost numită, în urma concursului susținut, în funcția de contabil șef.
Prin decizia nr.24/15.06.2006 ce face obiectul prezentului proces s-a dispus încetarea de drept a numirii de contabil șef și trecerea revizuientei pe funcția de execuție de economist.
În mod greșit recurenta consideră că în acest fel au fost încălcate dispozițiile art.41 și art.42 din Codul muncii care interzic schimbarea locului și felului muncii, întrucât cele două texte se referă la funcții de execuție, or în speță, revizuienta a fost eliberată dintr-o funcție de conducere, păstrându-și funcția de execuție, respectiv aceea de economist.
Este de asemenea nefondată susținerea recurentei în sensul că funcția de contabil șef nu a fost desființată, ci a fost transformată în cea de director financiar contabil. Funcția de contabil șef nu se mai regăsește în organigrama unității intimatei, iar conform art.183 alin.1 din legea nr.95/2006, n cadrul spitalelor publice se organizează și funcționează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice, directorul financiar-contabil și, după caz, directorul de îngrijiri, precum și alți directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor. Ocuparea funcțiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului.
Nu rezultă din acest act normativ că postul de contabil șef s-a transformat în postul de director financiar contabil.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere nu mai poate fi făcută, deoarece postul de contabil șef nu mai există.
Întrucât Ordinul nr.576/2006 prin care a încetat de drept funcția de contabil șef, a fost anulat de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că această funcție a continuat să existe, însă numai până la data organizării concursului în conformitate cu art.183 alin.1 din Legea nr.95/2006, dată de la care conducerea spitalului a fost asigurată de comitetul director prevăzut de lege.
Este adevărat susținerea recurentei în sensul că, Ordinul nr.576/2006 fiind anulat, și actele subsecvente sunt nule, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.2970/2007, însă concursul organizat pentru ocuparea, printre altele, și a funcției de director financiar contabil, s-a desfășurat în baza Legii nr.95/2006, iar nu în baza acestui ordin, situație față de care acest concurs nu poate fi considerat nul.
În ceea ce privește decizia curții de apel invocată de recurentă, în afară de faptul că ea nu a fost depusă la dosarul cauzei, în dreptul românesc precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
Al treilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de acordare a daunelor morale, întrucât revizuienta nu a dovedit că onoarea, reputația, demnitatea sa au fost afectate de măsura concedierii luate de unitate. Mai mult, în ceea ce privește fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului, curtea apreciază că măsura concedierii dispusă de unitate nu reprezintă o desfacere abuzivă a contractului de muncă, ci doar punerea în aplicare a dispozițiilor unor acte normative, care ulterior au fost anulate de instanța supremă.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienta și intimatul SPITALUL ORĂȘENESC B împotriva sentinței nr.453 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./26.09.2008
GM//2 ex.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
