Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 589/R-CM
Ședința publică din 25 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, G, G, HG, ACEA și și de pârâta, împotriva sentinței civile nr.1202/CM din data de 4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-reclamanți, cu delegație de substituire pentru avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2 din data de 24.03.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual și avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale din data de 25.03.2009, emisă de Baroul Argeș -societate civilă de avocați.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea sentinței, în sensul omologării raportului de expertiză în prima variantă, în care nu au fost avute în vedere cele două adrese, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în mod greșit, instanța a revenit asupra dispozițiilor inițiale și prin încheierea de ședință din data de 24.09.2008 a dispus ca expertul să aibă în vedere adresele nr.830 și 831/2008. Precizează că drepturile salariale solicitate sunt pentru perioada 2005-2007. De asemenea, arată că prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta nu și-a formulat apărări referitoare la adresele nr.830 și 831/2008, emise de către un serviciu intern și nu de către directorul societății, iar cu privire la acest adrese arată că drepturile salariale menționate în cadrul acestora sunt salarii nete.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită respingerea recursului reclamanților și admiterea recursului pârâtei, așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită respingerea recursului pârâtei.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
rin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2008, reclamanții, G, -, - G, HG, și, au chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2005-2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de OG nr.9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, deși în conformitate cu art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
- pentru drepturile solicitate este prescris dreptul la acțiune în sens material, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni;
- inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat;
- ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului;
- includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire;
- ceea ce se valorifică este o greșeală în redactarea textelor;
- de vreme ce în, invocat ca izvor al obligației de către reclamanți (salariați ori foști salariați, după caz), la art.9 se arată că: "Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului", eci, în favoarea creditorului, distinct de regula înscrisă la art.983 Cod civil, potrivit cu care "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă";
- operațiunea interpretării s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ";
- de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul, din acel moment nimeni nu mai poate să furnizeze interpretări unilaterale, iar tribunalele decât prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea;
- niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Prin sentința civilă nr.1202/CM din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâta B să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paște și C pe anii 2005-2007, în cuantum de 5329 lei pentru fiecare reclamant, așa cum s-a stabilit de expert în completarea raportului de expertiză - anexa nr.1 (484 din dosar).
A fost obligată pârâta la plata sumei de 7600 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt/au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile Contractul colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul pe anii 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004, s-a constatat că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ".
Tribunalul nu a reținut punctul de vedere al pârâtei în sensul că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Mai mult, nu s-a făcut dovada că reclamanții sunt/au fost membrii de sindicat, pentru ca actul încheiat de reprezentanții sindicatului, în numele lor, să le fie opozabil, din moment ce documentul încheiat de Comisia Paritară nu este supus regulii înregistrării.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, în cauza de față devin incidente și dispozițiile art.9 din Contractul Colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
S-a mai susținut de către pârâtă că tribunalele numai prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea, de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Tocmai acest lucru l-a făcut tribunalul, nu a nesocotit voința părților ci a dat eficacitate principiului instituit tocmai de către acestea, cuprins în art.9 al, interpretând clauza în interesul salariatului. Mai mult, în tot acest timp pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată și nu se poate susține că în au fost folosite în mod eronat anumite cuvinte.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvin suplimentările de drepturi salariale, începând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2005 și terminând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2007. Aceste drepturi salariale suplimentare se cuvin salariaților proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte, dat fiind că la acest moment nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile. Apreciind că varianta completată a raportului de expertiză este cea în care calculul primelor cuvenite reclamanților respectă dispozițiile art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv au pornit de la salariul de bază mediu pe unitate, instanța, în baza art.269 al.1 din Codul muncii și a art.168 al.1 din, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paște și C pe anii 2005-2007, în cuantum de 5329 lei pentru fiecare reclamant, așa cum s-a stabilit de expert în completarea raportului de expertiză - anexa nr.1(484 din dosar).
Făcând aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, instanța a admis și solicitarea reclamanților privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței civile nr.1202/CM/4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în termen legal au formulat recurs reclamanții și pârâta.
Prin recursul lor reclamanții au criticat sentința în sensul că, prin raportarea la adresele 830 și 831 din 2008, practic se ajunge la diminuarea drepturilor lor, deoarece se deduc impozitul și contribuțiile către stat din venitul net și nu din cel de bază brut negociat an de an de către pârâtă cu.
S-a mai arătat că nu se puteau negocia în 2008, salariile medii brute pe anii 2005-2008.
Prin recursul său, pârâta a criticat sentința pentru nelegalitate arătând următoarele:
1. Sentința este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Nu s-a avut în vedere că drepturile bănești solicitate de reclamanți rezidă dintr-un contract colectiv de muncă și nu un contract individual, fiind acordate ca și formulă de sprijin social în vederea acoperirii nevoilor de sărbători, situație în care nu pot fi asimilate cu sporurile de salariu.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o neexecutare a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, situație în care este aplicabil în speță art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
2. Promovarea acțiunii de către reclamanți este prematură, în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Deși art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă obliga părțile la procedura prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paște și de C, reprezentantul angajaților nu a participat la nici o acțiune în acest sens.
Ca urmare, sumele pretinse ca drept salarial de reclamanți nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile și pe de altă parte, aceștia nu pot face dovada calității de titulari ai dreptului pretins.
3. Instanța de fond nu a avut în vedere că părțile au recunoscut că pentru anul 2003, suplimentările salariale solicitate de reclamanți au fost introduse în salariul de bază și interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 din contractul colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice, demonstrând că din anul 2004 intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum de altfel s-a și procedat.
4. În mod eronat instanța a analizat textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, în sensul că numai în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Nu s-a avut în vedere că prevederile sus arătate au fost menținute și în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, fiind prelungit prin act adițional cel existent, iar în anii 2006 și 2007 a fost reluată aceeași formulare a art.168 alin.2.
Comisia Paritară a interpretat clauza art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă în sensul că, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Examinând criticile formulate se constată că recursul reclamanților este fondat, iar recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Recursul reclamanților este fondat.
Prin sentința recurată tribunalul a dispus plata drepturilor salariale suplimentare neacordate reclamanților, reprezentând primele de Paști și C pe anii 2005-2007, așa cum s-a stabilit de expertul în completarea raportului de expertiză - anexa nr.1 (484 din dosar).
Prin acest raport de expertiză tehnică s-au calculat aceste drepturi atât în funcție de salariul mediu brut, comunicat de pârâtă anterior anului 2008, cât și în funcție de salariul mediu de bază, comunicat de pârâtă cu adresele 830 și 831/2008.
În primul mod de calcul al drepturilor reclamanților, probele avute în vedere, respectiv adresele emise de pârâtă și semnate de reprezentanții anterior anului 2008, au fost administrate în condițiile art.167 Cod procedură civilă, în sensul dezbaterii contradictorii a acestora, dându-se posibilitatea administrării și dovezilor contrare, ca expresie a asigurării dreptului de apărare al părților.
În cel de-al doilea mod de calcul al acestor drepturi s-au avut în vedere adresele nr.830 și 831 din 2008, depuse de către pârâtă ulterior și cu încălcarea dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, aceste probe nefiind supuse dezbaterii contradictorii și fără a se da reclamanților posibilitatea administrării și a dovezilor contrare, ca expresie a asigurării dreptului de apărare al acestora.
În aceste condiții s-au încălcat principiile de administrare a probelor, respectiv principiul oralității și cel al contradictorialității, situație ce a condus la prejudicierea intereselor reclamanților-recurenți, astfel cum rezultă din cele două moduri de calcul a acestor drepturi, fiind evident că sumele stabilite prin primul mod de calcul sunt superioare celor stabilite prin modul de calcul ce a avut în vedere adresele 830 și 831/2008.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat de reclamanți și se va modifica în parte sentința tribunalului în sensul că se vor atribui drepturile bănești conform expertizei inițiale, 459-465, dosar fond, menținând în rest sentința.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, se constată că potrivit art.283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar potrivit art.283 lit.e, în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și este un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Rezultă astfel că art.154 alin.1 din Codul muncii nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale ale angajaților pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare, iar în speță, recurenta pretinde că aceste suplimentări salariale au fost plătite reclamanților atunci când au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că reprezintă drepturi salariale.
Pe de altă parte, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă prevede pentru angajați "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, ceea ce înseamnă că prin folosirea acestui termen, chiar semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor respective.
Față de cele arătate, fiind vorba de drepturi salariale, așa cum au recunoscut și părțile când le-au introdus în salariul de bază, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind prematuritatea formulării acțiunii, se constată că, într-adevăr, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, cu minimum 15 zile înainte de Paște sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Același articol precizează că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrării acestuia. Reclamantul, fiind fost salariat al pârâtei și deci parte în contractul colectiv de muncă, putea formula acțiune împotriva societății pârâte.
Dreptul la primele de C și de Paște s-a născut astfel pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în contractul colectiv de muncă, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile deoarece și-ar invoca propria culpă.
De altfel, pe de o parte recurenta susține că acțiunea formulată este prescrisă, iar pe de altă parte că nu trebuia formulată.
C de-al treilea motiv de recurs se referă la faptul că sentința instanței de fond este greșită, întrucât nu s-a avut în vedere că sumele solicitate au fost încorporate în salariul de bază în toată perioada 2003-2005, iar cel de-al patrulea motiv de recurs se referă la interpretarea gramaticală a textului art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, în sensul că trebuia interpretat că încă din anul 2003 suplimentările salariale de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază.
Fiind vorba de motive care se referă la aceeași situație de fapt și încălcarea contractului colectiv de muncă, urmează a fi analizate împreună.
Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003". Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
Este corectă susținerea recurentei-pârâte în sensul că potrivit art.977 cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar conform art.978 Cod civil "clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect".
Nu rezultă însă că aceste reguli au prioritate față de interpretarea gramaticală, care nu poate fi înlăturată, așa cum eronat susține pârâta în recursul său.
Pe de altă parte, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă prevăd clar că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Potrivit art.7 (2) din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar art.30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că părțile au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
Într-adevăr, în contractul colectiv de muncă pe anul 2003, la art.168 alin.2 apare mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar însă în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, iar instanța nu poate reține apărările recurentei, în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, a fost valabilă și în perioada următoare deoarece mențiunea apare doar pentru anul 2003.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin.1 și 3 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării. Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot la data înregistrării sau de la o altă dată ulterioară convenită de părți, conform art.31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003, dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În ceea ce privește interpretarea contractului în concordanță cu dispozițiile art.978 Cod civil, Curtea apreciază că faptul cuprinderii în art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă a mențiunii că în anul 2003 drepturile suplimentare de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază, nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul că includerea în salariul de bază s-ar fi făcut începând cu anul 2003, de vreme ce termenii folosiți în text sunt alții și, așa cum am arătat, o interpretare gramaticală a acestuia nu poate fi înlăturată.
În speță, interpretarea făcută de Comisia Paritară că suplimentările salariale au fost introduse din anul 2003, s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicabilă unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din înscrisul depus de pârâtă nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare, în speță fiind în discuție contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Mai mult, la data de 18.06.2007 (data emiterii deciziei comisiei paritare) contractele colective de muncă la nivelul pe anii 2004, 2005 și 2006 își încetaseră deja efectele.
Nu în ultimul rând este de remarcat contradicția dintre susținerile pârâtei făcute în motivele 2 și 3 de recurs. Astfel, pe de o parte, în cel de-al doilea motiv de recurs se susține că nu au fost stabilite cuantumul și calitatea reclamanților de beneficiari ai acestor drepturi, iar pe de altă parte, prin cel de-al treilea motiv de recurs se pretinde că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni au fost deja achitate reclamanților, fiind incluse în salariul de bază al acestuia.
Deci pârâta are o poziție contradictorie, fie în sensul că nu datorează aceste drepturi, fie în sensul că deja le-a achitat, dovedind rea-credință în executarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, HG, ACEA și, împotriva sentinței civile nr.1202/CM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că se atribuie drepturile bănești conform expertizei inițiale, 459-465, dosar fond.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.1202/CM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/30.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
