Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5982/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5982
Ședința publică de la 03 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea în recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului DTS și de Școala Generală nr. 14 DTS împotriva sentinței civile nr. 794/08.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Consiliul Județean M și Grădinița nr. 20 DTS, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la 23.10.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză, inițial la 30.10.2009, ulterior la 03.11.2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința nr. 794 din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 14 Dr. Tr. și Consiliul local Dr. Tr.
A respins acțiunea față de pârâtele Consiliul județean M și Grădinița nr. 20 Tr.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 8.937 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare hotărârii.
A respins petitul privind acordarea coeficientului de multiplicare.
A fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 14 Dr. Tr. S să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII nr. 14 în funcția de institutor II, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ cuprinsă între 25-30 ani, desfășurându-și activitatea în cadrul Grădiniței nr.20.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate s-a dedus, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, a rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de institutor la Școala cu clasele I-VIII nr. 14, în perioada decembrie 2005 - 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, indemnizație dirigenție, salariu de merit, aceste sporuri fiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedând la recalcularea acestor drepturilor salariale, prin aplicarea corectă a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice, se constată că unitatea de învățământ a aplicat în mod corect prevederile actelor normative referitoare la stabilirea și calculul drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta în calitate de institutor, beneficiază de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, întrucât are o vechime în învățământ de 30 ani și 3 luni, iar drepturile salariale acordate de pârâtă au fost corect stabilite.
Astfel, salariul de bază stabilit fiind corect calculat, nu au fost diminuate nici drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază și nici a celui de al 13-lea salariu.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007,a fost respins, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Școala Generală nr. 14 Dr. Tr. S și Consiliul local Dr. Tr. S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Școala Generală nr. 14 DTS critică sentința pentru că expertiza efectuată în cauză a calculat greșit contravaloarea orelor suplimentare și a diferenței rezultate din recalcularea indemnizației de concediu de odihnă.
Recurenta a arătat că reclamanta a beneficiat de toate zilele de concediu de odihnă care au fost plătite în mod corespunzător iar cu privire la plata cu ora pentru anul 2007 și 2008 arătat că expertul a calculat greșit deoarece fiind institutoare este încadrată pe post și nu cu normă.
Totodată a mai susținut că a beneficiat de reducerea normei cu 2 ore,calculul pentru aceste ore suplimentare făcându-se în mod corect conform Ordinelor nr.4848/bis/2004,nr.3541/2006 și nr.1350/2007 ceea ce înseamnă că nu are dreptul la mai multe ore suplimentare.
În motivele de recurs, Consiliul local al municipiului Dr. Tr. S susține că nu are nicio atribuție sau obligație legală în ceea ce privește salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale personalului de învățământ și astfel nu poate fi obligat nici la cheltuieli de judecată deoarece nu are nicio culpă pentru neacordarea drepturilor salariale de către Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională
În drept a invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată că recursul formulat de pârâta Școala cu clasele I-IV nr.14 DTS este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 45 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevede că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că aceste dispoziții se aplică tuturor cadrelor didactice care îndeplinesc condițiile prevăzute expres.
Expertul a procedat la calculul drepturilor salariale pentru toate orele suplimentare efectuate de intimată deoarece a constatat că angajatorul,în mod nejustificat,a calculat și acordat drepturile salariale doar pentru o parte din aceste ore suplimentare.
Susținerea recurentei că intimata a efectuat tot concediu de odihnă iar expertul a calculat greșit indemnizația este nefondată deoarece,pe de o parte, nu a arătat,în concret, unde anume a greșit expertul,iar pe de altă parte, este o simplă afirmație,aceasta nedepunând nici un înscris în sprijinul celor susținute iar potrivit art.287 Codul Muncii,sarcina probei revine angajatorului.
Recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al municipiului DTS este fondat dar numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată,pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată ca motiv de recurs este nefondată deoarece Consiliul local și Primarul au calitatea de ordonatori secundari și principali de credite care aprobă bugetul unității școlare conform propunerii întocmite de directorul unității școlare care este ordonator terțiar de credite având astfel atribuții în finanțarea unităților de învățământ preuniversitare.
Art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995-Legea învățământului prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Într-adevăr,nu are atribuții în calcularea și plata salariilor personalului din învățământ,atribuții care revin numai unității școlare și astfel,Curtea constată că acesta nu are nicio culpă în calcularea eronată a drepturilor salariale cuvenite și în consecință apreciază că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de considerentele reținute,Curtea urmează să respingă recursul formulat de pârâta Școala Generală nr. 14 DTS iar în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul Consiliul Local DTS,va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Școala Generală nr. 14 DTS împotriva sentinței civile nr. 794/08.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Consiliul Județean M și Grădinița nr. 20 DTS, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Admite recursul Consiliul Local DTS declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/30 11 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Ioana Bodri, Corneliu Maria
