Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 644/R-CM
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1047/CM din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă Comuna, în baza împuternicirii avocațiale nr.4/2009 emisă de Cabinet individual - Baroul Argeș, lipsind intimații-reclamanții și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus de către intimatul-reclamant concluzii scrise.
Avocat pentru recurenta-pârâtă Comuna, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru recurenta-pârâtă având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii față de Comuna ca fiind lipsită de calitate procesuală pasivă.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2008, Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, Danica, C, și -, a chemat în judecată pe pârâtele Școala cu clasele I-VIII și Comuna, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de dispozițiile art.50 alin.1.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1047/CM din 15 octombrie 2008, a admis acțiunea și a obligat pe pârâta Școala cu clasele I-VIII să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 11.03.2005 și până la data de 15.10.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că reclamanții sunt încadrați la Școala cu clasele I-VIII, în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând, pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997 ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, s-a constatat că noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin nr.OG39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit au susținut pârâtele, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), a fost înlăturată, întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Tribunalul a constatat, dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, că nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Așadar, s-a reținut intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Comuna, prin primar.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtei Comuna, prin primar.
Deși se concluzionează că este vorba despre drepturi care trebuie plătite din bugetul de stat, în dispozitivul sentinței Comuna este obligată să plătească aceste drepturi din bugetul propriu - bugetul local, din care nu se suportă decât, eventual, cheltuielile materiale necesare școlilor și, în niciun caz, cheltuielile de personal.
Nu s-a avut în vedere că drepturile salariale se plătesc de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației Cercetării și, care alocă fondurile necesare ca urmare a comunicărilor efectuate de inspectoratele școlare județene, fonduri care ulterior sunt transmise în teritoriu de la bugetul de stat în bugetul consiliului județean și de aici numai derularea se face prin bugetele locale.
În situația în care se va trece peste această apărare, se solicită a se avea în vedere că instanța de fond, în mod nejustificat, a apreciat că este vorba de un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta, fiind vorba de a se acorda de două ori același lucru.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii față de pârâta Comuna, ca fiind lipsită de calitatea procesuală pasivă.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.7 alin.(4) lit.a) din Legea nr.388/2007 finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, se efectuează din taxa pe valoarea adăugată, sumele cuvenite fiind suportate din bugetul Ministerului Educației și Cercetării. Aceste dispoziții se coroborează însă cu art.167 alin.(3) și (5) din Legea învățământului nr.84/1995 potrivit cu care fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate de la bugetul de stat și din alte surse, textul prevăzând în plus că aceste fonduri sunt defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Se constată că potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu anumite excepții, între care însă nu se regăsește salarizarea personalului din învățământul preuniversitar.
Potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 - invocat de recurentă, în atribuțiile consiliului local intră asigurarea finanțării unităților de învățământ preuniversitar potrivit competențelor stabilite de lege, iar nu calcularea sau recalcularea drepturilor salariale ale membrilor de sindicat. Prin finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se cuprind și cheltuielile de personal.
Din aceste texte de lege rezultă că salarizarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar nu se asigură din bugetul central sau al Ministerului Educației Cercetării și, ci se face din bugetul local. suplimentare, așa cum sunt reglementate în principal de Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic reprezintă un drept de natură salarială care se include în categoria cheltuielilor de personal, fiind evident că se asigură tot din fondurile locale.
Față de această situație, în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtei Comuna în virarea către ceilalți pârâți a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți.
C de-al doilea motiv de recurs formulat în subsidiar este de asemenea nefondat, întrucât nu se poate pretinde că s-a acordat de două ori același lucru, atâta vreme cât din prevederile Legii nr.128/1997, art.50 alin.1 și 2, rezultă că salariații din învățământul preuniversitar - personal didactic - trebuiau să beneficieze de cele trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu s-a acordat reclamanților, care au fost prejudiciați de drepturile lor salariale ce li se cuveneau.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârâtă este în totalitate nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COMUNA, prin primar, împotriva sentinței civile nr.1047/CM din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, C, și, reprezentați de Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar și pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
