Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 645/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 645/R-CM
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE Aprinprimar, împotriva sentinței civile nr.2/CM din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII Nr. 1 " I" Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național " " Curtea de A și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 30.05.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, -, și I, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar - Curtea de A, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1 I Curtea de A, Centrul Bugetar Colegiul Național și Municipiul Curtea de A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pe ultimii trei ani, ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Art.1 din nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
OUG nr.18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007 au stabilit același drept al membrilor de sindicat de a beneficia de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de dispozițiile art.50 alin.1, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu a fost acordat reclamanților, ceea ce a determinat un calcul greșit al tuturor drepturilor salariale.
Pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligat la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
A motivat cererea prin aceea că potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 și art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, finanțarea de bază a unităților de învățământ se realizează din bugetul de stat, din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, iar repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin. 4 pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Prin sentința civilă nr.2/CM/07.01.2009, Tribunalul Argeșaa dmis acțiunea și a obligat pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.3 I Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național Curtea de A să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 și până la data de 07.01.2009, în raport de perioada efectiv lucrată în cadrul unității școlare pârâte, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție.
A obligat pe pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la Școala cu clasele I-VIII nr.1 I Curtea de, în funcția de cadru didactic.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În raport de obiectul dedus judecății, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire art.50 alin.2 din Statut și art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Statuând în primul alineat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în alineatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
S-a stipulat astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranșei de vechime anterioare, intervenite în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ, de 6,602.
Potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până în momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008 și din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare ca vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat printr-un calcul matematic simplu mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30, 35 ani cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind, indubitabil, de la apariția nr.OG15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte clară), în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008 în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 care nu a fost abrogat sau modificat în niciun fel.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Curtea de A, criticând-o pentru nelegalitate în sensul că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Astfel, au fost lipsite de eficiență prevederile art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, potrivit cărora fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Finanțarea cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat de la bugetul de stat este prevăzută și de dispozițiile art.14 alin.(4) lit.a) din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007.
Aceeași lege prevede la art.14 alin.(5) că repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Concluzionând, recurentul-pârât arată că reparația prejudiciilor salariale nu poate fi realizată de Municipiul Curtea de A din veniturile proprii, ci de Ministerul Finanțelor Publice prin direcția generală a finanțelor publice.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Nu s-au formulat apărări.
Recursul nu este fondat.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale prevăzute de lege pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar la împlinirea tranșelor suplimentare de vechime - aceasta poate fi îndreptată împotriva instituțiilor cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal bugetar.
Din anul 2001, în baza art.XIII alin.(1) din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art.167 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995.
Potrivit art.19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Chiar și pentru situația în care parte din cheltuielile de personal se suportă de la bugetul de stat, cum este cazul reglementat de art.14 alin.(4) din Legea nr.486/2006, repartizarea sumelor defalcate din pe comune, orașe, municipii prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene nu conferă Ministerului Finanțelor Publice sau direcțiilor acestuia calitatea de ordonator de credite.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Rezultă că nu se regăsește, cu privire la hotărârea criticată, motivul de nelegalitate invocat, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL CURTEA DE A, împotriva sentinței civile nr.2/CM din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, și I, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar - Curtea de A, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.1 I CURTEA DE A și CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEprinDirecția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.04.2009
Jud.fond: /
Opinie separată
Recursul este fondat pentru argumentele ce urmează:
Municipiul Curtea de Aac hemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale reclamanților în situația în care pârâtul va cădea în pretenții.
Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea de la bugetul de stat.
Cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar sunt asigurate în parte din bugetul de stat, situație juridică ce implică obligația Ministerului Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice să repartizeze unităților administrativ teritoriale fondurile necesare plății acestor drepturi.
Potrivit art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 privind Bugetul de stat pe anul 2007, repartizarea fondurilor din taxa pe valoarea adăugată pentru plata salariilor personalului didactic se face prin decizie a directorului Direcției Finanțelor Publice Județene.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor prin autoritățile mai sus evocate de a repartiza sumele necesare plății unor creanțe rezultă și din principiile de execuție bugetară reglementate în secțiunea a 4- Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
În raport de aceste considerente, cererea de chemare în garanție trebuia admisă de către instanța de fond, fiindcă dreptul reclamanților la plata sumelor ar fi rămas unul iluzoriu în ipoteza în care sumele necesare nu ar fi repartizate după procedura prevăzută de lege, astfel că în baza art.312 Cod procedură civilă se impune admiterea recursului.
Președinte,
-
Red.
/2ex/23.04.2009
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
