Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 657/R-CM
Ședința publică din 29 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA P, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 498/CM din 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale /15.07.2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul P, pentru recurenta-pârâtă SC SA P, lipsind intimații-reclamanți G, și intimatul - intervenient în nume propriu .
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta- pârâtă SC SA P, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 16.01.2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând: obligarea pârâtei să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, stabilite potrivit art. 158 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2004-2007; actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost
La data de 03.04.2008 se formulează, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, o cerere de intervenție în interes propriu de către numitul, acesta solicitând aceleași suplimentări salariale cuvenite pentru Paști și C, pentru perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
La data de 27.02.2008 pârâta depune întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paști și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază.
În cadrul ședinței din data de 09.04.2008 a fost pusă în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de, fiind încuviințată în principiu.
În temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii derptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă la data de 09.04.2008, reținându-se că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art. 283 alin. 1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Ulterior, la data de 29.05.2008 apărătorul pârâtei a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru primele de Paști și de C corespunzătoare anului 2004, ținând seama de faptul că acțiunea reclamanților și cererea intervenientului au fost formulate la începutul anului 2008.
În temeiul art. 137 alin. 2.pr.civ. tribunalul a unit această excepție cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.498/CM/02.06.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune privind salariale cuvenite cu ocazia și Cului, corespunzătoare anului 2004, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta -, s-a admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, în contradictoriu cu pârâta și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenientului drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C începând cu Paștele anului 2005 și terminând cu Cul anului 2007, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți și intervenienți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 de lei, iar intervenientului cheltuieli de judecată in cuantum de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenientul sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, stabilește în cuprinsul art. 158 alin. 1 că, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, "Pentru anul 2003 de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 158 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "În anul 2003 salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 158 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006, salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art. 158 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin. 2 al art. 158 se constată că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
După cum rt. 158 alin. 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 287. muncii
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, întrucât pârâta a depus la dosar cuantumul salariilor medii brute pe perioada 2003-2007 iar apărătorul reclamanților a arătat că este de acord cu sumele prezentate. Cuantumul concret al drepturilor ar urma să se facă prin aplicarea la aceste sume brute a cotei de impozitare corespunzătoare și a efectuării reținerilor cuvenite bugetelor speciale consolidate ale statului (CAS. CASS, etc.)
Coroborând dispozițiile art. 158 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art. 236 alin. 4. muncii și cu cele ale art. 969.civ. a fost admisă acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu privind acordarea de către pârâtă drepturilor salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, începând cu Paștele anului 2005 și terminând cu Cul anului 2007, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți și intervenient.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților și intervenienților drepturile respective începând cu Paștele anului 2005 și nu din anul 2004, cum au solicitat aceștia, întrucât pentru cele două sărbători corespunzătore anului 2004 dreptul la acțiune al reclamanților și intervenientului este prescris, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958, fiind astfel întemeiată excepția formulată de pârâtă sub acest aspect.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 4 Codul muncii, a fost admisă și solicitarea reclamanților și intervenientului, privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea reclamanților, și în cuantum de 200 lei în favoarea intervenientului în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
În motivarea recursului se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare. Se susține că termenul de prescripție aplicabil în speță este cel prevăzut de art.283 lit.e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, ci nu termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c Codul muncii, având în vedere că reclamanții au invocat ca temei de drept dispozițiile art.158 CCM, în solicitarea suplimentărilor ce se cuveneau cu ocazia sărbătorilor de Paști și.
În continuare se susține că instanța de fond, fără a motiva, a considerat în mod greșit că amintite sunt drepturi salariale, iar pe de altă parte a încălcat principiul conform căruia, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
În al doilea motiv de recurs se susține că instanța de fond, în mod greșit a admis în parte acțiunea principală, cu o motivare sumară și neconvingătoare, făcând o interpretare gramaticală a art.158 alin.2 CCM și sprijinindu-și soluția pe lipsa probelor, neefectuate de către recurenta-pârâtă, în sensul de a demonstra împrejurarea că primele de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Recurenta susține că printr-o interpretare logică a art.158 alin.2 CCM, în care se arată că în anul 2003 au fost introduse în salariul fiecărui salariat, primele de Paști și de C, se ajunge la concluzia că și în următorii ani s-a avut în vedere acest scop al introducerii primelor amintite în salariu.
Această argumentare este întărită și de actul adițional din data de 25.10.2007, semnat de patronat și de cele două sindicate din cadrul societății, act din care reiese voința internă a părților.
În recurs s-a depus o expertiză contabilă extrajudiciară, recurenta susținând că din aceasta rezultă că stimulentele de Paști și C au fost incluse în salariu.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, precum și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o sentință legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.283 lit.c Codul muncii.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alineatul 1 teza a doua al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
Al doilea motiv de recurs, vizând fondul cauzei, și încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este de asemenea neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
În contractul colectiv de muncă la nivelul de SC SA pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective în materie, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ai SC SA, este lipsită de eficiență.
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe SC SA
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamantului, așa cum sunt evidențiate în carnetul de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a tuturor veniturilor salariale.
Salariul de bază este potrivit art.155 Codul muncii elementul de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA P, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 498/CM din 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
28.11.2008
Red.
Tehnored. EM./2 ex
Jud.fond: /Gh.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
