Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 656/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 656/R-CM
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 482/CM din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul- pârât Ministerul Educației Cercetării și B, intimata- reclamantă - reprezentată de Sindicatul Invățământului Preuniversitar Muntenia și intimații- pârâți Comuna - prin Primar, Școala, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Economiei și Finanțelor-Direcția -ă a Finanțelor Publice și Consiliul Județean
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea, constată recursul în stare de judecată, trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2008 reclamanta, reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar " Muntenia", chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului A, Școala, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Județean A și ComunaE., în calitate de ordonatori de credite, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați: pârâții Școala, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar; toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 6.10.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății; să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
In fapt, reclamanta arată că este încadrată în funcție didactică la Școala și că potrivit art.45 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamanta că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plătii acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
A mai arătat pârâtul că reclamantele nu au contestat în perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată modul de stabilire a salariului așa cum prevedeau dispozițiile art.27 din HG 281/1993,astfel că pentru trecut solicitarea este neîntemeiată
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Pârâtul Consiliul Județean Aai nvocat,de asemenea prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu următoarea motivare:
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.482/CM din 38 mai 2008 a dispus următoarele: admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A și respinge acțiunea față de aceștia; respinge excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Educației, Cercetării și T, respinge excepția prescripției dreptului la acțiune; respinge acțiunea față de Inspectoratul Școlar al județului A; admite în parte acțiunea și obligă pe pârâta Școala să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal octombrie 2001 - 6 octombrie 2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
Obligă pe pârâta Școala să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantei; obligă pe pârâta Comuna să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi; respinge cererea privind reducerea normei didactice și obligă pe pârâta Școala la 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantei și nu este nici ordonator de credite.
Nici Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare "în justiție unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz de primar sau de președintele consiliului județean".
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației Cercetării și T este neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică, iar norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile acestui minister, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Neîntemeiată este și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, întrucât prin Acordul încheiat la 28 noiembrie 2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ s-a întrerupt cursul prescripției, prin recunoașterea dreptului pretins.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut de către prima instanță că reclamanta este educatoare la Grădinița cu Program Normal, care este coordonată de Școala și intră sub incidența Legii nr.128/1997.
Deși norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, prin art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 s-a prevăzut, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului
Aceasta nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ce presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente, în raport și de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, s-a admis în parte acțiunea, avându-se în vedere și faptul că reclamantei i s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 6 octombrie 2003 - 28.02.2007 prin sentința civilă nr.132/CM/2007.
Întrucât în atribuțiile Inspectoratului Școlar A prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 republicată, nu se regăsesc și reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale, s-a respins acțiunea față de acest pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, care o critică pentru nelegalitate, invocând, prin modul de redactare motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și art.3041Cod pr.civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, Legea nr.128/1997, OUG nr.17/2005 și nr.3351/2006.
În dezvoltarea recursului, pârâtul susține, în esență, că instanța a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nici Acordul, nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45(1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore, deci nu există nicio recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică și în atare situație acțiunea este prescrisă, nefiind întrerupt cursul prescripției extinctive.
Față de cele de mai sus, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu critica invocată, având în vedere și prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar celor susținute de către recurent prin critica formulată, așa cum bine a reținut și instanța de fond, cursul prescripției a fost întrerupt în condițiile art. 16 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrise, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În concret, prin Acordul încheiat la data de 27 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, debite ce reprezintă diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004. Acest acord s-a reflectat ulterior în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Deși codul muncii nu cuprinde dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive, în art.83 alin.1 lit.c stipulându-se numai că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, dispozițiile codului muncii se întregesc, potrivit art.295 alin.1 din acesta cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, respectiv cu dispozițiile din Decretul nr.167/1958 referitor la întreruperea cursului prescripției.
După cum s-a arătat anterior, cursul prescripției a fost întrerupt prin Acordul semnat la data de 27 noiembrie 2005, iar după această dată, conform art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă o nouă prescripție.
Așadar, acțiunea nu este prescrisă, această excepție a fost legal soluționată de către instanța de fond, iar în aceste împrejurări nu poate fi reținut de către instanța de control judiciar motivul de recurs invocat.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 482/CM din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
12.11.2008
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
