Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 659/R-CM
Ședința publică din 01 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A, împotriva sentinței civile nr.1448/CM din data de 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.05.2008, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat G, -, -, I și -, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1 I, Centrul Bugetar Colegiul Național și Municipiul Curtea de A, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.1 I, să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I și toți pârâții să plătească drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, pe perioada octombrie 2001 - 31.12.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii se arată că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de Legea nr.128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ, specifice învățământului, respectiv: nr.OG103/1998, Precizările nr.19338/14.11.1997, nr.3343/2002, nr.4209/2004, nr.3541/2006.
Se învederează că din conținutul prevederilor legale invocate și îndeosebi din cele ale Legii nr.128/1997 rezultă în mod clar faptul că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Deși textele legale invocate acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educatoare, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar, dreptul de a beneficia de reducerea cu două ore a normei didactice, în practică, în mod netemeinic și nelegal acest drept a fost în permanență negat reclamanților, care au fost discriminați în raport cu celelalte categorii de cadre didactice, care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal.
Mai mult, aceste categorii de personal didactic nu au beneficiat nici de salarizarea la plata cu ora pentru cele două ore efectuate în plus, încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de art.6 alin.2 din Legea nr.53/2003.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.53/2003, ale Legii nr.168/1999, Legii nr.54/2003, nr.OG103/1998.
La data de 27.08.2008, pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea acestei cereri au fost invocate dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 și cele ale art.167 alin.2, 3, 5 din același act normativ, precum și prevederile art.14 alin.4 lit.a și art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, dispoziții în raport de care se apreciază că reparația pretențiilor salariale solicitate de reclamanți nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii, ci de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, instituție ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat, defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanțării cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
În raport de aceste considerente s-a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție și, în cazul în care Municipiul Curtea de A va cădea în pretenții, să fie obligat chematul în garanție la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art.60 și urm. Cod procedură civilă, art.167 din Legea nr.84/1995, art.14 din Legea nr.486/2006.
La data de 03.10.2008, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Prin întâmpinarea formulată a invocat, în primul rând, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive se arată că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor coordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002.
Ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Se învederează că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, se arată că această instituție se bazează pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire, care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie să-l constituie obligația de garanție ce-i revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Fiind vorba de solicitarea unor drepturi ce decurg din raporturile de muncă, este evident că doar Ministerul Educației, Cercetării și T poate răspunde în cauză, atribuții privind salarizarea reclamanților și alte drepturi ale acestora având doar această instituție.
Se învederează, de asemenea, că cererea este lipsită de interes, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă și că nu există niciun text de lege care să reglementeze o obligație de garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor față de un municipiu, raportat la drepturile salariale cuvenite salariaților din învățământul preuniversitar.
Unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite și este răspunzătoare de gestionarea creditelor aprobate pentru cheltuieli proprii.
În raport de considerentele enunțate, a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii.
La termenul din data de 10.12.2008, instanța a pus în discuția părților și a unit cu fondul cauzei, în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1448/CM din 12 decembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1 I Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național Curtea de A să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 31 decembrie 2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze pârâților Școala cu clasele I-VIII nr.1 I Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național Curtea de A fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare in judecată.
A respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de Ministerul Economiei și Finanțelor, este întemeiată.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, având atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ este ministrul educației, cercetării și tineretului, astfel că ministrul economiei și finanțelor nu poate fi obligat să vireze fonduri gestionate de un alt ordonator de credite, așa cum prevăd dispozițiile art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002.
Pe fondul cauzei, examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic, respectiv învățători, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și la cel școlar.
În acest sens sunt dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamanților, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art.284 din Codul muncii, instanța a admis în parte acțiunea.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 pct.4 Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, a fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze pârâților Școala cu clasele I-VIII nr.1 I Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național Curtea de A fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare in judecată.
Capătul de cerere privind reducerea normei didactice a fost respins, având în vedere stabilirea ei prin planul de învățământ la nivel național întocmit de Ministerul Educației Cercetării și T, precum și imposibilitatea reducerii efective a acesteia. De altfel, doar Ministerul Educației Cercetării și T are atribuții în sensul de a stabili strategia de învățământ și planul pe care trebuie să îl urmeze unitățile de învățământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Curtea de A, criticând-o ca nelegală pentru greșita respingere a cererii de chemare în garanție formulată de Municipiul Curtea de A și obligarea doar a Municipiului Curtea de A să vireze pârâților fondurile necesare pentru efectuarea plăților solicitate de către reclamant.
Instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, potrivit cărora "fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale".
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art.14 alin.(4) lit.a din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și a legilor bugetului de stat pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, care stabilesc că "finanțarea cheltuielilor de personal ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt alocate din taxa pe valoarea adăugată, sursă ce provine și se alocă de la bugetul de stat".
Față de toate aceste prevederi legale, este evident ca reparația prejudiciilor salariale nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii, ci de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, instituție ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat, defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanțării cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, așa încât Tribunalul Argeș în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție formulată de Municipiul Curtea de
Analizând sentința recurată, prin prisma criticii formulate și având în vederea actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis.
Astfel, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție prin care pârâtul Municipiul Curtea de A solicită obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, se rețin următoarele:
Art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, invocat de recurent, prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit aceluiași text de lege, ugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Or, art.XIII din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, statuează că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 01 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Administrației Publice și Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul urmând să aprobe norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Coroborând cele de mai sus cu art.18 și art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În acest sens, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, în limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție în conformitate și cu art.14 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și a legilor bugetului de stat pe anii 2001-2006, recursul formulat de pârâtul Municipiul Curtea de A va fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi admisă cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice A, care va fi obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor în litigiu. Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A, împotriva sentinței civile nr.1448/CM din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții G, I și, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.1 I și CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Modifică în parte sentința, în sensul că admite cererea de chemare în garanție și obligă chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării drepturilor în litigiu.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./10.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
