Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 671/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.671/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.24/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recurenta-pârâtă nu a trimis la dosar relațiile solicitate de instanță prin adresa nr- din 27 mai 2009, privind dovada calității de reprezentant al Directorului departamentului de Resurse Umane al recurentei.
Având în vedere că intimatul-reclamant prin întâmpinarea aflată la fila 15 dosar a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Directorului departamentului de Resurse Umane -..
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.24/C/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă excepția dreptului material la acțiune, invocată de pârâta R și respinsă cererea formulată de reclamantul privind plata de drepturi salariale pentru perioada ianuarie 2004 - 11 martie 2005.
A fost admisă în parte acțiunea completată formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența de spor salarial de 100% (de la 100% la 200%) pentru zilele în care acestuia i-a fost suspendat repausul săptămânal, în perioada 12 martie 2005 - 28 decembrie 2006.
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr.453/103 din 13.03.2008, reclamantul chemat în judecată civilă pe pârâta Acelor R, cu sediul R, str. - cel M, județul N, solicitând, în contradictoriu cu aceasta acordarea diferenței de 100% până la 200%, reprezentând sporul pentru activitatea prestată în zilele în care i- fost suspendat repausul săptămânal, pentru perioada martie 2005-decembrie 2006.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, este salariatul unității pârâte și că, aceasta, începând cu luna septembrie 2004, ca urmare a restructurărilor de personal, lunar i se suspendau 3-4 libere ce i se cuveneau legal în lunile respective, plătindu-i-se doar un spor de 100% și nu de 200%.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.133 din Codul muncii și art.47 alin.3 lit.i din CCM la nivel de ramură 2004-2008.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca prescrisă pentru perioada 2004-14 martie 2005 și ca nefondată în rest.
În susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada indicată, a invocat prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, iar pe fondul cauzei a arătat că sporul de 200%, prevăzut la art.47 alin.3 lit."i" din, poate fi acordat doar în următoarele situații: atunci când zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat după o perioadă de activitate de maxim 15 zile calendaristice sau când salariații sunt solicitați să desfășoare activitate în cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a bunurilor angajatorului, reclamantul nefiind într- astfel de situație. Mai susține că angajatorul a chemat salariații prin notele de chemare în perioade de repaus a acestora, dar în vederea prestării muncii suplimentare, situație în care devin aplicabile disp. art. 41 lit.c din CCM la nivel național, fiind vorba de muncă prestată în zilele libere și pentru care s-a plătit un spor de 100%.
În apărare, pârâta depus la dosarul cauzei serie de înscrisuri.
La termenul din data de 13.06.2008, reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în fapt pârâta recunoaște că i-a suspendat repausul săptămânal, pentru ca mai apoi să se contrazică menționând că "nu a intervenit o suspendare a repausului săptămânal". Totodată a indicat situațiile în care legiuitorul a prevăzut acordarea de spor dublu.
Prin sentința civilă nr. 378/C pronunțată la data de 13 iunie 2008, Tribunalul Neamța respins acțiunea reclamantului ca prescrisă pentru intervalul ianuarie 2004-12.03.2005 și ca nefondată pentru perioada 13.03.2005-decmbrie 2006, reținând că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la repausul săptămânal, chiar dacă acesta nu i-a fost acordat sâmbăta și duminica, fiindu-i acordat un spor de 100% pentru munca suplimentară.
Recursul promovat împotriva sentinței menționate, a fost admis de Curtea de APEL BACĂU, care prin decizia civilă nr.728/R din 15 octombrie 2008 casat în tot sentința recurată și a trimis cauza Tribunalului Neamț pentru soluționarea fondului. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că nici una din situațiile invocate de reclamant și prevăzute de art.133 alin.1 din Codul muncii nu a format obiectul deliberării primei instanțe.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe.
Analizând întreg probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată în parte, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
Sporul de 200% prevăzut de art.47 alin.3 lit.i din se referă la munca prestată în condițiile art.132 alin.4 și art.133 din Codul muncii.
Conform art.133/CM, dispoziție legală pe care reclamantul își întemeiază acțiunea, "în cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară. repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări. Salariații al căror repaus a fost suspendat în condițiile alin. 1 au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.120 alin.2".
Astfel, pentru activitatea desfășurată de către reclamant, începând cu 01 septembrie 2004, în zilele în care i- fost suspendat repausul săptămânal, situație de fapt dovedită și recunoscută de pârâtă prin întâmpinare, prin notele de chemare și prin pontajele depuse la dosarul cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale prevederilor CCM încheiat la nivel de unitate pentru anii 2004-2008 și ale art.47 (3) lit. "i" din CCM încheiat la nivel de ramură pentru aceeași perioadă, apreciază că acesta are dreptul să beneficieze de plata sporului de 200% pentru munca prestată în astfel de condiții, în perioada 12 martie 2005- 28 decembrie 2006.
În acest context, instanța a apreciat că, susținerile pârâtei cu privire la plata acestor zile de repaus săptămânal ca ore suplimentare nu poate fi primită, întrucât faptul că a fost chemat la serviciu pentru motivele reglementate la art.133 alin.1 din codul muncii nu îi este imputabil, unitatea fiind în culpă prin suspendarea repausului săptămânal de care acesta ar fi trebuit să beneficieze.
Pentru perioada ianuarie 2004-11 martie 2005, instanța a constatat prescris dreptul la acțiune, și în consecință a respins pe acest considerent capătul de cerere pentru perioada mai sus menționată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a promovat recurs R, reprezentată prin Director General -.
Curtea constatând că recursul nu este semnat de directorul general care reprezintă societatea, ci de Directorul pentru resurse Umane -, pentru acoperirea acestei neregularități a solicitat relații de la societatea recurentă, în sensul de a se face dovada calității de reprezentant pentru recurentă a acestei persoane.
Deși instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.1 Cod procedură civilă și a acordat două termene consecutive pentru acoperirea acestei deficiențe procedurale, acest fapt nu s-a realizat, drept pentru care față de dispozițiile art.161 alin.2 Cod procedură civilă se va dispune anularea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.24/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, pentru lipsa calității de reprezentant a directorului resurse umane.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec.
tehnored./9.07.2009/2 ex.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
