Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 681/R-CM
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.28/CM din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă. Pitești, în baza delegației depusă la dosar și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.181/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar concluzii scrise și invocă excepția tardivității formulării recursului de către recurenta-pârâtă, avându-se în vedere că pe ștampila pusă de societate este o altă dată.
Reprezentantul recurentei-pârâte susține că recursul este formulat în termen, arătând că au primit hotărârea primei instanței la data de 19.03.2008, iar recursul l-au formulat la data de 28 martie 2008, Depune la dosar dovada de comunicare a sentinței primei instanțe.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei-pârâte având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită în principal, anularea recursului ca fiind tardiv formulat, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 25.06.2007 reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.535,35 lei, reprezentând drepturi bănești neachitate cu ocazia încetării raporturilor de muncă, actualizate la momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 20.02.2007 dar pe parcursul desfășurării activității i-au fost reținute lunar din salariu sume de bani pentru constituirea unei garanții materiale ce avea ca scop acoperirea unui eventual prejudiciu. A mai susținut reclamantul că, la încetarea raporturilor de muncă pârâta a refuzat să-i returneze integral garanția, susținându-se de către pârâtă că i-a fost reținută ca urmare a producerii unei pagube pe care societatea a încercat-o din partea unui client, măsura fiind considerată una abuzivă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că întrucât reclamantul avea atribuții de gestionar, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.22/1969 i s-a reținut lunar câte o sumă de bani pentru constituirea garanției, aceasta fiind în cuantum total de 3.376,12 lei.
La încetarea contractului individual de muncă din inițiativa salariatului, reclamantul figura cu o creanță restantă neîncasată în valoare de 1.535,35 lei la, așa încât și-a rezervat dreptul de a-i reține acestuia suma menționată până la acoperirea integrală a debitului restant, restul fiindu-i restituit potrivit extrasului de cont nr.53/16.03.2007.
În funcția sa de supervizor, reclamantul a fost avertizat în repetate rânduri de către șeful ierarhic superior să nu mai permită livrarea de produse către societatea debitoare, însă acesta a manifestat o nepăsare vădită în acest sens, fiind interesat doar să livreze marfă, în vederea îndeplinirii volumului de vânzări.
Reclamantul a încălcat cu vinovăție atribuțiunile de serviciu stabilite în fișa postului, răspunzând în mod direct de relația cu clienții.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.28/CM din 16 ianuarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâtă să plătească acestuia suma de 1.535,35 lei reținută necuvenit, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că pârâtul a avut calitatea de salariat al reclamantei, potrivit contractului individual de muncă înregistrat la A sub nr.8864/28.05.2003 (fila 17), în funcția de distribuitor, calitate care a încetat la data de 20.02.2007 prin emiterea deciziei nr.196/2007, raporturile de muncă dintre părți încetând prin demisia reclamantului.
După cum a recunoscut chiar pârâta prin întâmpinare, în decursul derulării raporturilor de muncă, reclamantului i s-au reținut lunar sume de bani pentru constituirea garanției potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.22/1969, ajungându-se la suma de 3.376,12 lei.
La încetarea raporturilor de muncă ale părților, pârâta i-a făcut cunoscut reclamantului că ar figura în evidențele sale cu un debit în valoare de 1535,35 lei, reținându-i această sumă din totalul garanției constituite, susținând că a continuat să livreze mărfuri către, cu toate că aceasta figura cu câteva plăți restante.
S-a constatat că pârâta a făcut dovada că deține hotărâre împotriva debitoarei pentru recuperarea prejudiciului, iar dacă s-ar menține și reținerea sumei de bani de la reclamant s-ar ajunge ca pârâta să încaseze de două ori contravaloarea mărfurilor.
S-a mai depus de către pârâtă și sentința comercială nr.750/F/4.07.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, din care reiese că împotriva debitoarei s-a deschis procedura simplificată de insolvență, constatându-se dizolvată de drept, însă aceasta este pronunțată la cinci luni după încetarea raporturilor de muncă ale părților din prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 9 și 11 Cod procedură civilă.
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Prima instanță și-a întemeiat sentința pe art.16 alin.1 din Legea nr.22/1969, însă normele de drept substanțial la care trebuia să se raporteze erau cele cuprinse în art.25 din Legea nr.22/1969 și art.270 alin.1 din Codul muncii.
De asemenea, motivarea sentinței în dispozitiv este superficială.
2. În mod nejustificat nu s-a reținut de instanța de fond că reclamantul a produs o pagubă în gestiunea sa, întrucât marfa livrată s-a aflat în gestiune proprie și paguba materială o reprezintă suma de bani aferentă mărfii din gestiunea sa. Dovada este făcută cu tabelul de creanțe reprezentând paguba în gestiune pe care intimatul a avut-o în momentul plecării sale din societate și din care rezultă că acesta a livrat de patru ori consecutiv marfă la aceeași societate, fără a-și recupera sumele de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru această marfă.
3. Hotărârea instanței de fond se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt ce decurge dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Nu s-a avut în vedere că la dosar s-a depus o copie a sentinței comerciale pronunțate de Judecătoria Pitești din care rezultă că intimata a depus toate eforturile de a recupera prejudiciul suferit de la societatea debitoare, însă acest lucru nu a fost posibil întrucât împotriva acesteia a fost deschisă procedura de insolvență.
Prima instanță a apreciat eronat aceste probe administrate la dosarul cauzei, considerând că dacă s-ar menține reținerea sumei de bani de la intimat ar ajunge ca recurenta să încaseze de două ori contravaloarea mărfurilor. Nu s-a apreciat în mod just vinovăția intimatului care antrenează răspunderea patrimonială a acestuia.
Față de motivele invocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind încălcarea disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se constată că în mod corect prima instanță a avut în vedere că potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.22/1969, gestionarul are obligația de a constitui o garanție în numerar, iar potrivit art.16 alin.1, garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
Pârâta a reținut reclamantului suma de 1.535,35 lei din garanția restituită pe motiv că acesta a cauzat un prejudiciu prin nerecuperarea de la beneficiari a sumelor de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate.
În mod corect instanța de fond a reținut că din sentința comercială nr.3061/25 februarie 2007 a Judecătoriei Pitești rezultă că s-a admis cererea pârâtei împotriva debitoarei care a fost obligată să plătească pârâtei suma de 3.126,50 lei contravaloare marfă.
Rezultă astfel că pârâta-recurentă deține titlu executoriu pentru recuperarea întregii sume de la debitoare și faptul că a recuperat parțial rămânând neachitată diferența de 1.535,35 lei, nu duce la concluzia că trebuie reținută de la reclamant.
Atâta vreme cât instanța a arătat motivele pe care se sprijină, primul motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă este nefondat și urmează a fi respins.
Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâtă este nefondat, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut dovada prejudiciului înregistrat din culpa reclamantului.
Aceasta în măsura în care pretinde că reclamantul i-ar fi cauzat un prejudiciu din culpa sa, avea posibilitatea să angajeze răspunderea patrimonială a acestuia printr-o acțiune separată cu care ocazie se fac probe în dovedirea culpei.
Instanța de fond având în vedere că potrivit Legii nr.22/1969, gestionarul la încetarea contractului de muncă trebuie să și încaseze garanția restituită în situația în care nu s-a dovedit că a cauzat o pagubă, a pronunțat o sentință legală, neputându-se pretinde încălcarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul de recurs privind art.304 pct.11 Cod procedură civilă, se constată că un asemenea motiv de recurs nu mai este reglementat în Codul d e procedură civilă fiind abrogat prin art.I pct.112 din nr.OUG138/2000.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond este în totalitate nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.28/CM din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./21.11.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
