Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 682/R-CM
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele membrilor de sindicat:, escu, a, a, și de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V împoriva sentinței civile nr.783 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.202/2008 emisă de Baroul V - Cabinet individual, lipsind recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean V și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Rm. V și admiterea în tot a acțiunii, precum și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Având cuvântul asupra recursului formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V în numele membrilor de sindicat, escu, a, C, -, -, - și au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul local al Municipiului Rm V, Grupul Școlar Rm V, Grupul Școlar I Rm V, Grupul Școlar "Cpt. " Rm.V, Școala cu clasele I-VIII Rm V, Școala cu clasele I-VIII Rm V, Colegiul Economic Rm.V, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i oblige pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reprezentând diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate pentru perioada 1.01.2007-1.10.2007 prin aplicarea la salariul de bază începând cu 1.01.2007 coeficienților minimi de ierarhizare stabiliți conform art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute de art. 1 lit.b din OG nr. 11/2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-a stabilit salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de 170 ore, începând cu 1 ianuarie 2007, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, de 880 lei, iar potrivit art.3 alin.1 lit.a din același contract clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară.
Aceeași obligație este prevăzută și în art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996 republicată și art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii. Caracterul obligatoriu al Contractul colectiv de muncă unic la nivel național este garantat și de art.41 alin.5 din Constituția României, cât și de faptul că a fost semnat de reprezentanții organizațiilor patronale cât și sindicale.
Acestui salariu minim de 880 lei se impune a-i fi aplicată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 stabilită prin art.1 lit.b din nr.OG11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, valoare majorată la datele stabilite în actul normativ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se face în conformitate cu prevederile Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare. Cum potrivit acestei legi angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, numai unitatea școlară are calitate de angajator și, în consecință, neexistând raporturi de muncă între Inspectoratul Școlar Județean V și reclamanți a solicitat respingerea acțiunii față de această instituție ca neavând calitate procesuală pasivă.
În ce privește fondul cauzei, pârâtul a susținut că prin art.48 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare este stabilită salarizarea personalului didactic și că salariile de bază se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 ce sunt prevăzuți în anexele 1 și 2 ce fac parte din lege. În art.1 din nr.OG11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ s-a stabilit valoarea coeficientului de multiplicare prevăzut la art.48 din Legea nr.128/1997, pe trei perioade din an.
Dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, nu se aplică automat salariaților din instituțiile publice respectiv unitățile de învățământ preuniversitar, în cazul acestor categorii de angajați fiind necesare demersuri în vederea includerii acestor drepturi în actele normative care le reglementează salarizarea. Acest fapt rezultă din dispozițiile art.3 alin.2 și art.9 din contractul amintit cât și din dispozițiile art.157 din Codul muncii, care prevede că sistemul de salarizare al personalului din instituțiile publice se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm. Vai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu există raport de muncă ori obligații de natură să genereze plata drepturilor salariale, consiliul local nefiind angajatorul cadrelor didactice. De asemenea, s-a susținut că potrivit Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală, acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, fiind autoritate deliberativă.
În ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii față de dispozițiile art.48 și următoarele din Legea nr.128/1997 și ale Legii nr.130/1996.
Prin sentința nr.783/26.09.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Rm.V și a fost respinsă acțiunea față de acesta.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă în parte acțiunea, în sensul că a fost admis al doilea capăt al acțiunii și au fost obligați pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Grupul Școlar Rm V să plătească reclamanților, escu, Inspectoratul Școlar Județean V și Grupul Școlar I Rm V să plătească reclamanților, a, Inspectoratul Școlar Județean și Grupul Școlar "Cpt. " Rm, să plătească reclamanților, C, Inspectoratul Școlar Județean V și Școala cu Clasele I-VIII Rm V, să plătească reclamantei, Inspectoratul Școlar Județean V și Școala cu Clasele I-VIII Rm. V, să plătească reclamantei - și Inspectoratul Școlar Județean V și Colegiul Economic Rm V să plătească reclamanților -, -, drepturile salariale reprezentând valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut de art.1 lit.b din nr.OG11/2007 anexa II, sume reactualizate în funcție de vechimea în învățământ, grad didactic și nivelul studiilor și funcției.
A fost respins primul capăt al acțiunii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V, tribunalul a constatat că această instituție are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care angajarea pe post se face de către directorul școlii numai pe baza deciziei de repartizare emisă de inspectoratul școlar potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește aceeași excepție invocată de către Consiliul Local al Municipiului Rm V, tribunalul a constatat că este întemeiată, cu motivarea că, potrivit Legii nr.215/2001, consiliul local este organ deliberativ fără capacitate de folosință și de exercițiu și ca atare nu poate sta în proces. Potrivit aceleiași legi, localitatea, respectiv municipiul, este persoana juridică cu drepturi și obligații reprezentată în justiție de către primar.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a apreciat că primul capăt al acțiunii este nefondat.
Astfel, dispozițiile art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, nu se aplică instituțiilor publice, bugetarilor, întrucât drepturile salariale ale acestora sunt stabilite prin legi speciale.
Chiar în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național (fila 68 dosar) la art.3 pct.1 sunt prevăzute unitățile ai căror salariați beneficiază de clauzele acestui contract, iar la punctul 2 se prevede: "Contractul colectiv de muncă se poate încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
În speță, instanța a constatat că nu s-a încheiat un contract de muncă la nivelul părților din cauză și că salariul minim este stabilit prin legea specială privind cadrele didactice și anume Legea nr.128/1997.
Reclamanții au invocat dispozițiile art.11 din Legea nr.130/1996, însă tribunalul a reținut că dispozițiile art.12 alin.1 din aceeași lege prevăd că prin Contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare "nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
În acest sens este nr.OG10/2007, iar prin art.48 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic este prevăzut modul de stabilire a salariului de bază al personalului didactic.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins capătul I din acțiune privind plata pe anul 2007 diferenței dintre suma efectiv plătită și suma datorată ca urmare a aplicării coeficienților de salarizare conform art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În ceea ce privește al doilea capăt al acțiunii, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre suma efectiv primită și sumele datorate prin aplicarea la salariul de bază a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut de art.1 lit.b din nr.OG11/2007, tribunalul a constatat că modul de stabilire a salariului de bază în sistemul de învățământ este prevăzut de dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997, care la pct.4 prevede că valoarea coeficientului de multiplicare se stabilește prin hotărâre de guvern. Punctul 1 lit. din nr.OG11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997 prevede majorarea prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 pentru funcțiile didactice prevăzut în anexele 1.2, 2 și 3, potrivit cărora valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este stabilită pe 3 perioade, respectiv 1 ianuarie - 31 martie 2007, 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și 1 octombrie -31 decembrie 2007.
de multiplicare sunt stabiliți în raport de vechimea în învățământ și gradul didactic, iar pentru funcțiile didactice auxiliare și în raport de nivelul studiilor și funcție. Unitățile școlare pârâte nu au depus întâmpinare și nu au negat susținerile reclamantei. De asemenea, nici Inspectoratul Școlar Județean V nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că aceste majorări ar fi fost introduse în salariul de bază al personalului didactic.
Cum însă nici una din părți nu a pretins și nici nu a făcut dovadă că în perioada 1 ianuarie 2007- 1 octombrie 2007 s-au acordat reclamanților majorările rezultate prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 lit.b din nr.OG11/2007, raportat la îndeplinirea condițiilor fiecărui reclamant prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 respectiv grad profesional, vechime în învățământ, iar pentru reclamanta funcția și nivelul studiilor, acest al doilea capăt al acțiunii a fost considerat ca fondat de către prima instanță, motiv pentru care a fost admis.
Tribunalul a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
În termen legal sentința a fost recurată atât de către reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V cât și de către pârâtul Inspectoratul Școlar
Reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ Vac riticat sentința (filele 109-112) sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Rm. V, cu toate că potrivit Legii nr.388/2007, sumele din taxa pe valoarea adăugată, inclusiv pentru finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile din învățământ preuniversitar de stat se alocă defalcat pentru bugetele locale, iar conform Legii nr.215/2001, consiliul local aprobă bugetul local.
2. Soluția respingerii primului capăt al acțiunii este greșită.
Astfel, conform art.2 alin.1 din, "termenul unitate desemnează societățile comerciale, alte organizații cu scop lucrativ, instituțiile publice și orice persoană juridică ce angajează salariați", ceea ce înseamnă că acest contract se aplică și reclamanților față de dispozițiile art.30 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora executarea este obligatorie pentru părți.
Pe de altă parte, art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, la care face referire prima instanță în motivarea sa, trebuie interpretat în strânsă legătură cu alte articole din aceeași lege, respectiv art.8 alin.4, conform căruia prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal și art.8 alin.2, potrivit căruia contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor care s-au stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.
Arată recurenta că susținerea că reclamanților nu li se aplică automat prevederile, fiind necesare demersuri în vederea includerii acestor drepturi în actele normative care le reglementează salarizarea, înseamnă, pe de o parte, o adăugare la lege, iar pe de altă parte, o recunoaștere a culpei pârâților de a nu face demersurile necesare respectării drepturilor salariale stabilite prin
3. În mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deși aceste cheltuieli au fost dovedite cu chitanța de la fila 61.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, cu toate că inspectoratul școlar nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ de stat, angajator fiind directorul unității de învățământ ce are personalitate juridică.
2. În mod greșit instanța a admis al doilea capăt al acțiunii, capăt care în fapt nu a existat, fiind un accesoriu al primului și singurului capăt de cerere.
Practic reclamanții au solicitat în acțiune aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 pentru salariații cu studii superioare, prevăzut de art.40 din, cu consecința acordării unui salariu minim brut de 880 lei (coeficientul 2 înmulțit cu suma de 440 lei prevăzută de art.40 alin.4), iar la acest salariu minim de 880 lei au solicitat să fie aplicată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 stabilită prin art.1 lit.b din nr.OG11/2007.
Rezultă așadar că numai admiterea primului și singurului capăt al acțiunii putea duce la admiterea și a acestei ultime cereri.
Mai arată recurentul că în mod eronat instanța de fond a reținut că nici unul dintre pârâți nu a pretins și nu a făcut dovada că în perioada 1.01.2007 - 1.10.2007 s-au acordat reclamanților majorările rezultate din modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000. În realitate valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la care face trimitere art.48 din Legea nr.128/1997 se stabilește anual prin hotărâre a guvernului, iar pentru anul 2007 această valoare a fost stabilită prin nr.OG11/2007 și a fost aplicată automat de unitățile de învățământ. Ca atare, nici unitățile de învățământ preuniversitar și nici inspectoratul școlar nu trebuia să facă vreo dovadă privind aplicarea legii.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Al doilea motiv de recurs formulat de reclamanți este nefondat.
Este reală susținerea reclamantului în sensul că potrivit art.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, termenul "unitate" desemnează societățile comerciale, alte organizații cu scop lucrativ, instituțiile publice și orice persoană juridică ce angajează salariați, însă acest articol nu influențează soluția pronunțată de prima instanță.
Reclamanții solicită să le fie aplicat art.40 alin.1 lit.d din, care stabilește coeficientul minim de ierarhizare 2 pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficient care se aplică (conform art.40 alin.2) la salariul minim negociat pe unitate. Prin aplicarea coeficientului 2 la salariul de bază minim brut negociat de 440 lei reglementat de art.40 alin.4 din (pentru un program de lucru complet de 170 ore), rezultă un salariu minim de 880 lei, care pretind reclamanții că li se cuvine.
Curtea constată că potrivit art.3 alin.2 din, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În acest sens dispun și prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora ontracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
De asemenea art.157 alin 2 din Codul muncii, instituie o excepție de la negocierea salariilor, arătând că sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat se stabilește prin lege.
Reclamanții sunt salariați ai instituțiilor publice la care se referă, având calitatea de cadre didactice în diverse unități de învățământ preuniversitar. Drepturile lor salariale sunt stabilite prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Conform art.48 alin.3 din acest act normativ, alariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000; b) de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2*). Art.48 alin.4 prevede că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite.
Pentru anul 2007 a fost emisă nr.OG11/2007, care în art.1 alin.1 a majorat salariile de bază ale personalului didactic din învățământ prin modificarea coeficientului de multiplicare 1,000, valorile acestui coeficient fiind prevăzut separat pe funcții didactice, și defalcat în trei tranșe: ianuarie-martie, aprilie - septembrie, octombrie-decembrie.
Față de dispozițiile art.3 alin.2 din și ale art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, arătate mai sus, rezultă că pentru reclamanți (salariați în instituții bugetare) nu pot fi negociate drepturi salariale al căror cuantum este stabilit prin dispozițiile Legii nr.128/1997 și nr.OG11/2007.
Rezultă așadar că dispozițiile art.40 alin.1 lit.d din nu se aplică și reclamanților - salariați în instituțiile publice -, acestora aplicându-li-se normele legale din legile speciale.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins acest capăt al acțiunii.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V este fondat.
Prin cel de-al doilea capăt al acțiunii, reclamanții au solicitat aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzut de art.1 lit.b din nr.OG11/2007 la salariul minim de 880 lei solicitat în primul capăt al acțiunii.
Apare astfel ca fondată susținerea acestui recurent în sensul că respingerea primului capăt al acțiunii nu poate avea drept consecință decât respingerea și acelui de-al doilea capăt al acțiunii.
Instanța de fond însă a admis acest al doilea petit, cu motivarea că nici una dintre părți nu pretinde și nu face dovada că în perioada 1.01.2007 - 1.10.2007 s-au acordat reclamanților majorările rezultate prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 conform nr.OG11/2007.
Curtea apreciază că prin această motivare, instanța de fond a nesocotit motivele de fapt ale acțiunii formulate de reclamanți.
Nici o clipă în acțiunea formulată, reclamanții nu au pretins că pârâții nu le-ar fi aplicat coeficientul de multiplicare 1,000 stabilit prin art.1 lit.b din nr.OG11/2007, ci au solicitat doar aplicarea acestui coeficient la un alt salariu minim.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest al doilea capăt al acțiunii, deși el este subsidiar primului capăt, iar respingerea (corectă, de altfel) a primului petit nu putea avea drept consecință decât respingerea celui de-al doilea capăt, subsidiar.
Ca atare, Curtea apreciază că recursul formulat de Inspectoratul Școlar Județean V este fondat, motiv pentru care îl va admite, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și va modifica sentința în sensul că va respinge și cel de-al doilea capăt al acțiunii, urmând să respingă recursul declarat de reclamanți.
Ca urmare a respingerii în totalitate a acțiunii nu se mai pune problema acordării către reclamanți a cheltuielilor de judecată efectuate, sub acest aspect cel de-al treilea motiv de recurs al reclamanților fiind nefondat.
Față de soluția dată de instanță fondului cauzei, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea motivului 1 de recurs nici pentru reclamanți, nici pentru pârât, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Consiliul Local Rm.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, împoriva sentinței civile nr.783 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM, GRUPUL ȘCOLAR RM, GRUPUL ȘCOLAR I RM, GRUPUL ȘCOLAR "CPT. " RM., ȘCOALA CU CLASELE I-VIII RM, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII RM, COLEGIUL ECONOMIC RM..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Respinge recursul declarat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR INVĂȚĂMÂNT, în numele membrilor de sindicat, A, A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
H/Ex.4/21.11.2008.
Jud. fond:
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
