Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 691/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 691/R-CM
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI împotriva sentinței civile nr.709 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-chemată în garanție, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimații-reclamanți și intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-chemată în garanție, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Curtea de Conturi a României și a respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesual pasivă.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanții, G, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată să le plătească despăgubiri echivalente sporului de 75% neacordat prin aplicarea unui tratament discriminatoriu privind salarizarea personalului Curții de Conturi, începând cu luna iulie 2005 și până la data de 31 mai 2008, actualizat cu indicele de inflație până la data executării hotărârii, să fie obligată la plata diferențelor în bani calculate între indemnizațiile curente conform prevederilor legale și cele efectiv acordate pentru perioada 1.11.2007 - 31.05.2008, precum și a sporului de vechime și a sporului pentru vechime neîntreruptă la C, aferent acestor diferențe, actualizate cu indicele de inflație până la data executări hotărârii.
S-a cerut, de asemenea, efectuarea înregistrărilor în carnetele de muncă ale reclamanților, a drepturilor salariale mai sus solicitate, precum și menținerea în continuare a acelorași drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi V și că sunt discriminați în raport cu ceilalți controlori financiari încadrați la Autoritatea de audit din cadrul Curții de Conturi a României, care primesc salarii majorate cu 75%.
Reclamanții au susținut că desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr.94/1992 și că, atât controlorii financiari de la Secția de control financiar interior a Curții de Conturi a României, cât și controlorii financiari încadrați la Autoritatea de Audit sunt salarizați în baza nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, singura diferență fiind aceea că cei care sunt controlori financiari la Autoritatea de Audit primesc un spor de 75% conform Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Reclamanții au invocat principiul egalității de tratament în salarizare, care implică recunoașterea și acordarea acelorași elemente de salarizare tuturor peroanelor aflate într-o situație comparabilă.
A fost invocată prin acțiune atât legislația muncii în plan intern, cât și cea comunitară și internațională, care prevăd norme imperative referitoare la drepturile de salarizare echitabilă.
S-a invocat, de asemenea, faptul că valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți de lege constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
S-a susținut că, începând din anul 2008, potrivit nr.OG10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit G nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului salarizat prin legi speciale, coeficienții de multiplicare pentru funcțiile de demnitate publică au fost majorați cu 4,5% începând cu 1 aprilie 2008, față de nivelul din luna martie 2008, respectiv cu 5,5% începând cu data de 1 octombrie 2008, față de nivelul din luna septembrie 2008.
Rezultă din calcul că indemnizațiile funcțiilor de demnitate publică începând cu 1.01.2007 au la bază valoarea de referință sectorială de 331,3 lei, valoare care, potrivit prevederilor art.2 din nr.OUG160/2000, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să constituie baza de calcul pentru indemnizațiile controlorilor financiari începând cu 1.01.2007.
Față de această bază de referință sectorială nu au fost aplicați coeficienții procentuali de majorare prevăzuți de lege în perioada ulterioară.
S-a susținut că, deși Curtea de Conturi a plătit diferențele salariale pentru perioada 1.01.2005 - 31.10.2007 și sporul de vechime pentru perioada 1.11.2000 - 30.06.2007 conform sentințelor civile definitive și irevocabile, totuși nu a efectuat înregistrările corespunzătoare în carnetele de muncă ale controlorilor financiari, prin acest fapt fiind încălcate prevederile Codului muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin nr.OUG160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi s-a prevăzut că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
S-a susținut că Autoritatea de Audit a fost constituită pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada de preaderare, organism fără personalitate juridică, independent din punct de vedere operațional față de Curtea de Conturi. Față de atribuțiile și scopul pentru care a fost constituit acest organism, legiuitorul a stabilit că salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit să se facă în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr.490/2004.
Potrivit prevederilor acestei din urmă legi, salariile de bază pot fi majorate cu minim 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100% pentru funcțiile în care este încadrat personalul de specialitate - contractual sau funcționari publici - din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare.
Pârâta a apreciat că nu a creat o discriminare prin aplicarea sporului prevăzut de art.2 din Legea nr.490/2004 personalului din cadrul Autorității de Audit și că nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie.
Cât privește stabilirea și acordarea drepturilor salariale ale controlorilor financiari, s-a susținut că acești controlori din structura centrală și teritorială nu au beneficiat de creșterea salarială acordată pentru anul 2005 personalului din sectorul bugetar, deoarece nu a existat un act normativ care să prevadă în mod expres acordarea creșterilor salariale pentru aceștia.
Conform art.2 alin.1 din nr.OUG160/2000, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinare și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Astfel se explică faptul că reclamanții au beneficiat în anii anteriori de creșteri salariale, iar pentru anul 2005, nefiind adoptat un act normativ în acest sens, pârâta nu are temei legal de acordare a sumelor solicitate de reclamanți.
S-au invocat și prevederile Legii nr.233/2006 prin care s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, act normativ față de care se susține că drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite corect, și a fost invocată practica judiciară a instanțelor
Sub aspectul sporului de vechime s-a susținut că acesta este luat în considerare la calcularea indemnizației unice de către legiuitor prin prevederile nr.OUG160/2000 și că legea nu se referă la faptul că tuturor controlorilor financiari li se stabilește același cuantum salarial la care s-ar adăuga sporul de vechime, prin indemnizația unică înțelegându-se tocmai faptul că aceștia nu au dreptul la alte sporuri sau stimulente, indemnizația fiind calculată după o anumită formulă, diferențiat, ținându-se seama și incluzându-se și vechimea acestora în muncă.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în măsura în care se va considera întemeiată acțiunea reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să pună la dispoziția pârâtei fondurile bănești necesare pentru achitarea drepturilor solicitate prin acțiune.
Chematul în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a invocat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are obligația de garanție sau de despăgubire pentru pârâta Curtea de Conturi a României, în raport cu drepturile salariale cerute prin acțiune și că obligația de garanție revine tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o asemenea transmitere se face cu titlu oneros.
În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut că analiza tratamentului diferențiat trebuie făcută prin prisma unor persoane aflate în situații similare, iar reclamanții nu dovedesc că sunt supuși unei discriminări de către Curtea de Conturi a României.
Prin sentința civilă nr.709/4.09.2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesule pasive a chematului în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea și a fost bligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând sporul de 75% neacordat pe perioada iulie 2005 - 31 mai 2008, în raport de activitatea efectiv desfășurată de fiecare reclamant în parte în intervalul de timp menționat, precum și diferențele în bani calculate între îndemnizațiile cuvenite conform prevederilor legale și cele efectiv acordate pentru perioada 1.11.2007 - 31.05.2008 și a sporului de vechime aferent acestor diferențe, în raport de activitatea efectiv desfășurată de fiecare reclamant în parte pentru această perioadă, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație până la data executării efective.
Au fost respinse capetele de cerere privind efectuarea înregistrărilor în carnetele de muncă ale reclamanților a drepturilor bănești menționate mai sus, precum și privind menținerea și pentru viitor a acelorași drepturi bănești.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție să aloce sumele de bani necesare efectuării plății drepturilor salariale de mai sus.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de către chematul în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor.
A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, acest minister având ca atribuții stabilite prin lege cuprinderea în proiectele de buget anuale a tuturor fondurilor necesare efectuării cheltuielilor bugetare, precum și elaborarea proiectelor legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În aceste condiții dispozițiile art.60 Cod procedură civilă pot fi aplicabile în cauză pentru situația în care acțiunea ar fi admisă, împrejurare față de care nu se verifică excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, excepție care urmează a fi, drept consecință, respinsă.
În ceea ce privește fondul pricinii, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi V și se află, sub acest aspect, în raporturi de muncă cu pârâta, care are calitatea de angajator al reclamanților.
Prin dispozițiile Legii nr.200/2005 privind aprobarea nr.OUG22/2005 referitoare la organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a fost înființată pe lângă această instituție Autoritatea de Audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și
Cu toate că reclamanții desfășoară activitate în cadrul aceleiași instituții ca și persoanele care desfășoară activitate în cadrul Autorității de Audit, atribuțiile lor fiind similare, le sunt aplicabile reglementări diferite, în sensul că cei care lucrează în cadrul Autorității de Audit beneficiază de un spor salarial reprezentând o indemnizație de 75% acordată potrivit nr.HG170/2005.
A apreciat instanța că faptul că reclamanții nu beneficiază de același spor de 75% reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituția României, art.5, art.6 alin.2 Codul muncii, precum și a dispozițiilor art.2 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art.4 (dreptul la o salarizare echitabilă) din Carta Socială Europeană și că este neîntemeiată susținerea pârâtului și a chematului în garanție în sensul că nu ar exista o situație discriminatorie în ceea ce îi privește pe reclamanți deoarece pentru existența unei astfel de situații este necesară analizarea tratamentului diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații similare. Faptul că atât reclamanții, cât și persoanele care desfășoară activitate în cadrul aceleiași instituții - Curtea de Conturi a României - au atribuții de serviciu similare, determină concluzia că este vorba despre persoane aflate în situații similare supuse însă unui tratament salarial diferit.
Reclamanții îndeplinesc printre alte atribuții și pe acelea referitoare la verificarea derulării împrumuturilor externe contractate ori garantate de către stat, precum și privind alte credite sau împrumuturi similare, astfel încât activitatea lor este similară celei desfășurate de controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit.
Situații comparative au existat și în alte spețe, cum a fost, spre exemplu, aceea care a făcut obiectul deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. XXXVI/2007, prin care s-a statuat cu caracter obligatoriu că "pentru înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu, care ar contraveni atât principiului egalității în drepturi, instituit prin art.16 din Constituția României, republicată, cât și dispozițiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în temeiul art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art.329 din Codul d e procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art. pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați au beneficiat, până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, iar persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României au avut, de asemenea, în mod corespunzător, acest drept".
Chiar dacă este vorba în prezenta cauză despre un spor salarial diferit de cele care au format obiectul altor litigii, fundamentul de la care trebuie pornit și în prezenta pricină este același și se referă la situația unui tratament diferențiat al unor persoane aflate în situații comparativ similare.
Dispozițiile Legii nr.490/2004 prevăd prin art.2 că salariile de bază ale personalului din cadrul Autorității de Audit pot fi majorate cu un procent cuprins între 50% și 100%.
În temeiul acestor prevederi legale, pârâta a acordat personalului din cadrul Autorității de Audit un spor de 75% pentru aceeași perioadă pentru care se solicită sporul și de către reclamanți.
Având în vedere împrejurarea că atribuțiile efectiv exercitate de către reclamanți și de către personalul din cadrul Autorității de Audit presupun aceleași responsabilități și aceleași riscuri, instanța a apreciat că nu se justifică aplicarea unui tratament diferențiat în privința drepturilor salariale acordate.
Ca atare, a admis primul capăt de cerere și a obligat-o pe pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând sporul de 75% neacordat pentru perioada iulie 2005 - 31 mai 2008, în raport de activitatea efectiv desfășurată de fiecare reclamant în parte în intervalul de timp menționat, despăgubiri care vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data executării efective a hotărârii.
Sub aspectul actualizării care urmează a fi acordată, tribunalul a avut în vedere că, față de data la care sporul menționat trebuia plătit reclamanților și data la care se va face efectiv plata, a intervenit o devalorizare a monedei naționale a cărei putere economică de cumpărare a scăzut, astfel încât o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamanți presupune și actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate până la data plății efective.
A constatat tribunalul că în perioada 1 2005 - 31 mai 2008, în raport de drepturile salariale care le-au fost recunoscute și acordate reclamanților prin sentințele civile nr.986/13.11.2006, nr.515/6.06.2007 și nr.267/21.03.2008, definitive și irevocabile, pronunțate de Tribunalul Vâlcea și depuse în copii la dosar, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze și de plata diferențelor dintre salariul cuvenit recalculat în raport de valoarea de referință sectorială, salariul efectiv primit, astfel cum rezultă din situațiile salariale depuse la dosar, fiind diminuat și necalculat față de noua valoare de referință sectorială. Pârâta a considerat că valoarea de referință sectorială în raport de care a calculat drepturile salariale ale reclamanților este cea de 282 lei, fără să țină seama de faptul că ulterior adoptării acestei din urmă valori de referință sectorială s-au aplicat corecții.
A reținut instanța, din înscrisurile depuse la dosar, că reclamanților nu le-au fost aplicate corecțiile periodice în raport cu evoluția prețurilor de consum potrivit prevederilor legale pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, după cum s-a reglementat prin dispozițiile art.2 alin.1 din nr.OUG160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Prin dispozițiile art.3 din nr.OG10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 s-a prevăzut că salariile de bază ale personalului contractual pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2007, majorate cu 5% față de nivelul avut în decembrie 2006, sunt prevăzute în anexele nr. Ia - VI a și că salariile de bază pentru perioada 1 aprilie - 30 septembrie 2007, majorate cu 2% față de nivelul avut la 31 martie 2007, sunt prevăzute în anexele nr. I - VI b, respectiv pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2007, majorate cu 11% față de nivelul avut la 30 septembrie 2007, sunt prevăzute în anexele nr. Ic - VI De asemenea, indemnizațiile persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, precum și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică sunt prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VIII pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2007, în anexele nr. VII/1b, VII/2b, VII/3b și VIII, pentru perioada 1 aprilie - 30 septembrie 2007, și în anexele nr. VII/1c, VII/2c, VII/3c și VIII, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2007, iar pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b, precum și nr. VII/1c, VII/2c, VII/3c reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
În plus, prin dispozițiile Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică s-a prevăzut la art.20 în ceea ce privește cuantumul indemnizațiilor lunare, s-a statuat că acesta se stabilește pe baza valorii de referință sectorială, înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexa nr.II, rotunjit din o mie în o mie de lei în favoarea persoanei respective, valoarea de referință sectorială fiind cea prevăzută în anexa nr.I, iar indemnizațiile lunare calculate potrivit alin.2 sunt în sumă brută și sunt impozabile, potrivit legii.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a respectat dispozițiile legale și a aplicat reclamanților o valoare de referință sectorială diminuată, cu toate că valoarea de referință sectorială a fost de 348 lei la data de 1.01.2007, de 355 lei începând cu data de 1.04.2007, 394 lei începând cu data de 1.10.2007, 412 lei începând cu data de 1.04.2008, prin aplicarea majorărilor prevăzute prin nr.OG10/2007 și nr.OG14/2008.
În aceste condiții, instanța a admis și cel de-al doilea capăt de cerere și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților diferențele în bani calculate între indemnizația cuvenită în raport de noua valoare de referință sectorială și cele efectiv plătite, pentru perioada 1.11.2007 - 31.05.2008.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la diferențele neachitate raportat la sporul de vechime efectiv plătit, tribunalul a reținut că pentru aceeași perioadă de timp, prin aplicarea unei valori de referință sectorială greșită, s-au plătit reclamanților drepturi bănești diminuate față de dispozițiile legale, motiv pentru care a obligat-o pe pârâtă ă plătească reclamanților și diferențele reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 1.11.2007 - 31.05.2008, în raport de activitatea efectiv desfășurată de fiecare reclamant în parte pentru perioada menționată, urmând ca și aceste drepturi bănești să fie actualizate, pentru considerentele mai sus expuse, cu indicele de inflație până la data executării efective.
Capătul de cerere referitor la efectuarea înregistrărilor în carnetele de muncă ale reclamanților a drepturilor bănești care le-au fost acordate, a fost apreciat ca neîntemeiat, cu motivarea că aceste drepturi bănești nu derivă din dispoziții legale care să reglementeze drepturile salariale, ci reprezintă despăgubiri acordate reclamanților în temeiul situațiilor discriminatorii în care s-a constat că se află.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, iar otrivit p. dispozițiilor art.1 alin.2 din același act normativ, în carnetul de muncă se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin.1, precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de munca.
Drepturile salariale se plătesc fie ca o consecință a aplicării dispozițiilor legale în materie, fie ca o consecință a acordului de voință al părților contractante, în situația drepturilor salariale din sistemul privat.
Având în vedere caracterul de despăgubire al drepturilor bănești acordate reclamanților (chiar reclamanții intitulându-le astfel prin acțiune), precum și dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul a respins capătul de cerere privind efectuarea înregistrărilor în carnetele de muncă ale reclamanților a despăgubirilor bănești obținute.
De asemenea, a respins capătul de cerere privind menținerea și pentru viitor a drepturilor bănești cerute prin acțiune, având în vedere principiul de drept potrivit căruia, pentru a fi admisă acțiunea, este necesar ca dreptul să fi fost născut și actual la data introducerii acesteia, drepturile viitoare neputând forma obiectul judecății.
În termen legal chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județul Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, ignorând faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are obligație de garanție sau de despăgubire față de pârâta Curtea de Conturi a României.
De altfel, chiar această pârâtă a recunoscut că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată dacă nu este aprobată potrivit legii și că reclamanții nu au solicitat pârâtei deschiderea de credite și nu au dovedit refuzul expres al ordonatorului principal de credite privind acordarea sumelor solicitate.
Mai mult, chemarea în garanție ca și instituție nu poate fi utilizată în cadrul litigiilor de muncă, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind terț față de raportul juridic dedus judecății.
2. Instanța de fond nu a avut în vedere decizia nr.818/2008 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a constatat că prevederile art.1 din nr.OG127/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, în mod greșit Tribunalul Vâlceaa reținut existența unui tratament diferențiat nelegal între controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României și cei din cadrul Autorității de Audit, cu toate că nu există o situație comparabilă sau analoagă între cele două categorii de angajați.
Analizând sentința recurată în raport de critica adusă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este fondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că între acest pârât și eclamanți nu există raporturi juridice de muncă, calitate de angajator având-o pârâta Curtea de Conturi a României.
Este adevărat că activitatea Curții de Conturi a României este finanțată de la bugetul de stat, însă onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că această instituție nu are calitate procesuală pasivă în prezenta acțiune, situație față de care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de soluția dată de instanță primului motiv de recurs, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celui de-al doilea motiv de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de chematul în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.709 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, G, și și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de chemare în garanție.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /21.11.2008
GM/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
