Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 695/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 695/2008
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, -, împotriva sentinței civile nr.47/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic - pentru pârâta intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că mandatara reclamanților a înregistrat la dosar, în xerocopie, adresa Autorității de Sănătate Publică a Județului Sibiu nr.1108/8.02.2008 prin care se comunică Tribunalului Sibiu buletinul de constatare prin expertizare prin care s-au evaluat riscurile profesionale din Complexul de servicii comunitare "" Sibiu, Laboratorul de din acest Complex și Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul cu handicap "" Sibiu, autorizația sanitară de funcționare nr.106/24.05.2007 a Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap "" și Certificatul de seria A, nr.-, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, ținându-se cont de motivele de recurs formulate în scris și toate actele anexate la fond și recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate declară că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului declarat și a se menține sentința recurată, fiind temeinică și legală, învederând că activitatea reclamanților nu se desfășoară în condiții deosebit de periculoase, astfel cum se prevede în art.8 lit.a teza II pentru a beneficia de acordarea unui spor de 100%, ci lucrează într-un centru de asistență socială, care are alt scop decât similitudinile invocate cu sistemul medical.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.-, reclamanții -, -, -, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, solicitând obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 100% din salariul de bază al fiecăruia, pe perioada celor 3 ani anterior înregistrării acțiunii.
Din motivarea acțiunii se reține în esență că, reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă, care este unitate bugetară, ce a preluat activitatea centrelor de recuperare și reabilitare neuropsihică din țară, iar prin munca prestată asigură asistarea bolnavilor neuropsihici, situație care presupune o încordare psihică și eforturi deosebite, similare celor depuse într-o unitate spitalicească cu profil de neuropsihiatrie.
În fine, se precizează că anterior promovării acțiunii, pârâta a încercat obținerea acestui spor, solicitând sprijin Ministerului Muncii, însă demersurile făcute au rămas fără rezultat.
În drept se invocă dispozițiile nr.HG281/1993 actualizată prin nr.HG1471/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece condițiile de lucru nu se încadrează în categoria celor periculoase. principală a activității reclamanților nu este una medicală ci una socială, deoarece copii sunt lipsiți de protecția unei familii biologice. Serviciile publice furnizate de instituția pârâtă nu pot dezvolta activități paralele rețelei publice medicale existente. Serviciile medicale pentru beneficiarii centrului sunt asigurate de către spitalele de specialitate din județ.
Prin sentința civilă nr.47/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții reprezintă personalul contractual ce își desfășoară activitatea în cadrul Complexului de servicii comunitare pentru copilul cu handicap "" Sibiu îndeplinind funcția de asistent medical, îngrijitor, referent, psiholog, profesor, medic.
În susținerea pretențiilor formulate, se invocă dispozițiile art.8 din nr.HG281/1993 actualizată prin nr.HG1471/2004 și art.13 lit.e din nr.OUG115/2004.
Art.8 lit.a din nr.HG281/1993 astfel cum a fost modificat prin nr.HG1471/9.09.2004, prevede:
"În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, la locurile de muncă respective;
b) pentru condiții deosebit de periculoase, leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și alte asemenea stabilite de Ministerul Sănătății, sporul este de 50% din salariul de bază. Pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau ostile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre."
Art.13 lit.e din nr.OUG115/2004 "privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar" prevede:
"În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate cu respectarea prevederilor legale următoarele categorii de sporuri:
. lit.e pentru condiții deosebit de periculoase, leprozerii, anatomie patologică, TBC, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și alte asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, un spor de 50 - 100% din salariul de bază."
Din economia textelor de lege indicate, raportat la calitatea reclamanților, locul de muncă și nu în ultimul rând activitatea propriu zisă desfășurată în cadrul Complexului "", rezultă fără putință de tăgadă că pretențiile acestora privind acordarea unui spor de 100% din salariul de bază, sunt nefondate și lipsite de suport legal, întrucât pentru sporul de 100% prin art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificat prin nr.HG1471/2004 se prevede în mod expres și limitativ, condițiile deosebit de periculoase pentru care salariații beneficiază de acest spor; ori activitatea desfășurată de reclamanți, nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege indicat.
În atare situație, instanța a constatat că prezentei cauze nu îi sunt incidente nici dispozițiile art.13 lit.e din nr.OUG115/2004, care vizează salarizarea personalului contractual din sectorul sanitar, cât timp reclamanții lucrează în cadrul Complexului "" având un obiect de activitate bine determinat, activitatea acestora astfel cum rezultă din fișa postului, fiind una socială și nicidecum medicală.
Din starea de fapt prezentată, instanța a constatat că prezentei cauze nu îi sunt incidente nici dispozițiile art.154 alin.3 din Codul muncii, sub aspectul existenței vreunui tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată.
Pentru considerentele prezentate, raportat la prevederile nr.HG281/1993, nr.HG1471/2004 și a prevederilor Codului muncii, acțiunea astfel cum a fost formulată, a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au arătat că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a interpretat greșit dispoziții art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, art.13 lit.e din nr.OUG115/2004 și art.154 alin.3, pronunțând astfel o hotărâre nelegală prin care a respins acțiunea introductivă.
Recurenții apreciază că dispozițiile art.8 ale nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004 are caracter nelimitativ, ceea ce înseamnă că se pot asimila și alte situații de genul celor care creează condiții periculoase de muncă pentru reclamanți.
La centrul de asistență socială sunt internați bolnavi psihici periculoși. În mod greșit instanța de fond a reținut că norma juridică precizată indică expres și limitativ cazurile în care se acordă sporul în discuție, între acestea neregăsindu-se activitatea prestată de reclamanți, deși enumerarea cazurilor la care se referă este una exemplificativă, fapt dovedit inclusiv de adresa nr.11072/25.06.2007 transmisă de Consiliului Județean Sibiu.
Recurenții apreciază că dispozițiile art.3 alin.1, 6, 7 lit.g, 9, 10 și anexa la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile nr.OUG115/2004 aprobată prin Legea nr.125/2005, care stabilesc locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, sunt aplicabile și reclamanților.
În mod greșit instanța de fond a considerat că unitățile în care lucrează reclamanții îndeplinesc o activitatea exclusiv socială și nu medicală, ignorându-se dispozițiile legale care conferă asimilarea totală a unităților de asistență medico-socială cu unitățile sanitare, față de care se prevede expres acordarea sporului de periculozitate.
Sporul în discuție este reglementat în la nivel de ramură sanitară și asistență socială pe perioada 2005 - 2006, conform căruia sporul de 50 - 100% se aplică și persoanelor aflate în situația reclamanților.
În județul Sibiu singurul centru în care se plătește acest spor este Centrul social neuropsihic de la, astfel că ne aflăm în prezența unei evidente discriminări. Esențial în acest caz pentru acordarea sporului este mediul în care lucrează reclamanții și nu denumirea centrului.
Din buletinul de expertizare al unității de asistență socială în care sunt încadrați reclamanții rezultă fără echivoc expunerea acestora la riscuri profesionale, ceea ce conformă prezența factorilor prevăzuți la art.7 din Regulament care determină încadrarea locului de muncă și implicit acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase.
Curtea, deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 din Codul d e procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a observat instanța de fond, reclamanții au calitatea de angajați ai pentru copilul cu handicap din subordinea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu.
Contrar susținerilor acestora, reclamanții nu își desfășoară activitatea în sistemul sanitar ci, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din nr.539/2005, în instituții de asistență socială, activitatea lor fiind una socială și nu una medicală.
Persoanele internate în astfel de centre au un anumit grad de handicap mintal și nu suferă de boli psihice care să-i transforme în bolnavi psihici periculoși.
În aceste condiții activitatea desfășurată de reclamanți nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, în sensul că nu activează în condițiile deosebit de periculoase menționate de acest act normativ, iar susținerile acestora în sensul că activitatea lor poate fi asimilată acestor condiții deosebit de periculoase este lipsită de suport legal.
Cu toate acestea, condițiile de muncă din aceste centre au fost expertizate, astfel că, raportat la munca prestată, reclamanții beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, reprezentând spor pentru încordare psihică.
În condițiile în care serviciile medicale pentru beneficiarii centrelor în care activează reclamanții sunt asigurate de spitalele de specialitate din județ, lipsită de suport legal este și susținerea acestora în sensul că unitățile în care își desfășoară activitatea sunt asimilate spitalelor, aceștia îndeplinind o activitate exclusiv socială și nu și o activitate medicală.
Corect a observat prima instanță și faptul că reclamanților nu le este aplicat un tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată. Un tratament discriminatoriu poate fi aplicat numai în privința unor persoane aflate în situații identice cu alte persoane care s-ar bucura de un tratament preferențial. Date fiind condițiile diferite de muncă ale reclamanților față de angajații Centrului social neuropsihic, care beneficiază de un astfel de spor, nu ne aflăm în prezența unii tratament discriminatoriu față de reclamanți.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții -, -, -, împotriva sentinței civile nr.47/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.1.07.2008
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:, -
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
