Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 708/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 708/R-CM
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Paula
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.522/CM din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza delegației nr.18 de substituire a domnului avocat, emisă de Baroul P, lipsă fiind intimații-reclamanți, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea intimaților-reclamanți.
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și modificarea hotărârii atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 23.04.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C la nivelul anilor 2005-2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 5.06.2008 reclamanții prin apărător au depus la dosar o precizare la acțiune în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pe anii 2005-2008 actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective în raport de perioada lucrată.
În termen legal pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii în raport de care "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Având în vedere că se solicită drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă, pârâta a susținut că se impune respingerea acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că începând cu anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile lunare, sens în care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune, a fost respinsă la data de 5.06.2008, reținându-se că, potrivit art.158 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.522/CM din 9 iunie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în perioada 23.04.2005 - decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamanților, G, și câte 90 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că eclamanții sunt/au fost salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.158 alin.1, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 a menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă lin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.158 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.158.
Potrivit art.969 od civil, voința părților semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
După cum rt.158 alin.2 a prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă în vigoare după anul 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
prealabile acordării acestor drepturi vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul în fiecare an și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, s-a reținut că nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil Contractul Colectiv de Muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractul colectiv de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art.287 Codul muncii.
Și prin noile modificări aduse Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate, prin actul adițional încheiat la 25.10.2007 la nivel de s-au menținut drepturile salariale reprezentând primele de Paște și
Deși se încearcă să se dea o altă interpretare art.158 din Contractul Colectiv de Muncă, prin actul adițional de modificare a acestuia, nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pe anul 2008, indiferent de modalitatea de acordare prin plată integrală sau includere în salariul lunar.
Deoarece, până în prezent nu s-a făcut dovada includerii acestor suplimentări în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtei în acest sens.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P, în termen legal și motivat, arătând în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art.283 lit.e din Codul muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, iar nu termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c din același act normativ.
În acest sens, chiar temeiul de drept invocat de către intimații-reclamanți în cererea lor este art.158 din Contractul Colectiv de Muncă, iar susținerea din cererea de chemare în judecată este ca suplimentările ce li se cuveneau cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, suplimentări prevăzute de art.158 din, nu li s-ar fi acordat.
Intimații-reclamanți sunt cei care fac trimitere expresă la neexecutarea unei clauze din Contractul Colectiv de Muncă, fiind astfel în mod obligatoriu în ipoteza din textul art.283 lit.e din Codul muncii.
Respingerea excepției, insuficient și neconvingător motivată în opinia recurentei, se bazează pe ideea că suplimentările solicitate sunt drepturi salariale, ipoteza lit.e din art.283 referindu-se la neexecutarea altor clauze din Contractul Colectiv de Muncă, nu și a celor referitoare la drepturile salariale.
Al doilea motiv de recurs vizează fondul cauzei, greșit soluționat în opinia recurentei.
La fel ca și în cazul, instanța face o interpretare gramaticală a alin.2 al art.158 din Contractul colectiv de muncă și totodată își sprijină soluția pe lipsa probelor pe care recurenta, în calitate de pârâtă într-un conflict de muncă, nu le-a făcut pentru a demonstra împrejurarea că aceste prime de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Interpretarea gramaticală nu poate fi primită pentru că este combătută de o interpretare logică pe care recurenta a susținut-o în întâmpinarea depusă la dosar.
De altfel, textul alin.2 al art.158 din Contractul colectiv de muncă, text în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și C au fost introduce în salariul fiecărui salariat, nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori dacă părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
Intimații-reclamanți au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza Contractului Individual de Muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art.154 alin.1 Codul muncii nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza Contractului Individual de Muncă.
Drepturi salariale pot fi cuprinse și în Contractul Colectiv de Muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare și de altfel recurenta pretinde că aceste suplimentări salariale au și fost plătite reclamanților(cu ocazia plății salariului în care aceste suplimentări au fost incluse), ceea ce înseamnă că chiar recurenta a executat drepturi salariale care nu au fost cuprinse în contractul individual de muncă, ci doar în contractul colectiv.
În altă ordine de idei, art.157 alin.1 din încheiat la nivelul P(filele 66-94 dosar fond) prevede pentru reclamanțisuplimentarea drepturilor salarialecu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ceea ce înseamnă că, prin utilizarea acestei sintagme, înșiși semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor de Paști și
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 litera c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Al doilea motiv de recurs este tot nefondat.
Este adevărat că, potrivit art.157 alin.1 din încheiat la nivelul P (filele 66-94 dosar fond), cu minim 15 zile înainte de Paști sau de C vor începe negocierile cu Sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor și eventualelor excluderi.
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat
Pe de altă parte, același articol arată că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații, tuturor acestora fiindu-le opozabil din momentul înregistrării acestuia.
Curtea mai constată că în Contractele Colective de Muncă pentru anii 2006 și 2007, art.157 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul căîn anul 2003suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusădin anul 2003.
Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
De asemenea, potrivit art.977 Cod civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, iar conform art.978 Cod civil, clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect.
Nu rezultă însă că aceste reguli au prioritate față de interpretarea gramaticală, care nu poate fi înlăturată, așa cum eronat susține pârâta în recursul său.
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.157 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
În ceea ce privește interpretarea contractului în concordanță cu dispozițiile art.978 Cod civil, Curtea apreciază că faptul cuprinderii în art.157 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a mențiunii căîn anul 2003 drepturile suplimentare de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază, nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul că includerea în salariul de bază s-ar fi făcut începând cu anul 2003, de vreme ce termenii folosiți în text sunt alții și, așa cum am arătat, o interpretare gramaticală a acestuia nu poate fi înlăturată.
În altă ordine de idei, recurenta susține că art.157 alin.2 al ar fi fost interpretat în Actul adițional din anul 2007, în sensul că suplimentările salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază nu doar în anul 2003, ci începând cu anul 2003.
Un astfel de înscris însă trebuie să respecte dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele Contractului Colectiv de Muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse Contractului Colectiv de Muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță însă, această interpretare s-a făcut în octombrie 2007, deci nu poate fi aplicabilă unei perioade anterioare, în speță fiind în discuție contractele colective de muncă pe anii anteriori anului 2007.
Mai mult, la data de 25.10.2007 (data Actului adițional nr.1) Contractele Colective de Muncă la nivelul pe anii 2004, 2005 și 2006 își încetaseră deja efectele.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de pârâta P, împotriva sentinței civile nr.522/CM din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.522/CM din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.11.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./3.12.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Paula
