Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 715/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI, împotriva sentinței civile 73/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Cauza a avut termen la 1 aprilie 2009 când s-a întocmit încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008 reclamanții membri de sindicat, -, G, -, Deea, -, -, Mira, -, OG, -, -, G, -, -, -, -, și - -, reprezentanți prin Sindicatul Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar de Industrializare a, Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializare a, Municipiul P - prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit disp. art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interiorul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
La data de 13.01.2009, pârâtul Municipiul Pad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acest pârât nu este angajatul reclamanților și nu există nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, s- arătat că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Tot, pe cale de excepție, din oficiu, s-a invocat și prescrierea dreptului la acțiune, în raport de disp. art.166 Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de trei ani.
Pe fondul cauzei, se arătat că personalul contractual din instituțiilor de învățământ din sectorul bugetar este salariat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, iar prin disp. art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 se specifică faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.73/CM/16.01.2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P și a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pe pârâții Grupul Școlar de Industrializare a și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializare a să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse cererile privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
Pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Pârâții Grupul Școlar de Industrializare a și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializare a la 280,09 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În raport de disp. art.137 od procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul P, prin întâmpinare, în sensul respingerii acesteia.
În art.20 alin.1 din nr.OUG17/2006 se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județene sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Întrucât municipiul, orașul sau comuna sunt ordonatori secundari de credite, tribunalul a constatat că Municipiul P are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost analizat în primul rând dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.( c )din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2, că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul Personalului Didactic - personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective e muncă este, potrivit disp. art. 30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp. art. 166 din Codul muncii.
Prin urmare a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții Grupul Școlar de Industrializare a și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializare a să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul disp. art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea a fost admisă acțiunea față de pârâtul Municipiul P care a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aaf ost respinsă, cu motivarea că printre atribuțiile reținute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu este menționată și obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâții Municipiul și Ministerul Educației, Cercetării și.
Prin recursul său, Municipiul Pac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților prin care s-a solicitat plata primei de vacanță pentru perioada 2005-2008.
S-a mai arătat că sentința nu este motivată, că nu există temei legal pentru acordarea primei de vacanță, precum și faptul că reclamanții nu au calitatea de funcționari publici pentru a le fi aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999, astfel că aceștia beneficiază numai de drepturile prevăzute în statutul personalului didactic.
Prin recursul său, Ministerul Educației, Cercetării și a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, următoarele:
- instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările ministerului, inclusiv cu privire la lipsa calității procesual pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, formulate prin întâmpinarea trimisă prin fax, instanța nefăcând nici o mențiune în legătură cu apărările ministerului și reținând motive contradictorii în stabilirea calității procesual pasive a pârâtului;
- instanța de fond a aplicat în mod greșit atât prevederile legale privitoare la capacitatea procesuală a Ministerului Educației, Cercetării și cât și prevederile art.50 din Legea nr.128/1997, ministerul neavând calitatea de angajator al reclamanților, calitate pe care o are doar directorul unității de învățământ cu personalitate juridică și nefiind ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, a cărui finanțare se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale;
- pe fondul cauzei au fost aplicate greșit atât prevederile art.50 al.12 din Legea nr.128/1997, cât și prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece tribunalul a asimilat veniturile proprii cu veniturile bugetare, deși din contractul colectiv reiese că primele de vacanță se plătesc din veniturile proprii și în condițiile legii, iar modificarea de către instanță a prevederilor contractului colectiv nu este posibilă.
Ambele recursuri, încadrate în drept în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă sunt fondate.
Potrivit art.129 Cod procedură civilă părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările, iar judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
De asemenea, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Din considerentele sentinței recurate rezultă, însă, că instanța de fond a fost lipsită de rolul activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, atât în administrarea probelor necesare verificării pretențiilor reclamanților și apărării pârâților, cât și în ceea ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legii.
Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra excepțiilor ridicate de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, inclusiv a excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia, deși acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu acest pârât.
Mai mult, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de cei doi pârâți-recurenți în ceea ce privește fondul cauzei, sentința nefiind motivată în fapt și în drept în acest sens, deși era obligată la aceasta, potrivit art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Potrivit acestor dispoziții, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Trebuie reținut și faptul că sentința recurată se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și pe dispozițiile art.37 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, însă acest contract, care nici nu a fost depus la dosar, nu a fost analizat în ceea ce privește posibilitatea acordării primelor de vacanță.
Tribunalul a mai reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.35 din Legea nr.188/1999 și deciziile pronunțate în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, deși reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea pe acestea.
Procedând în acest fel, practic, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, raportat la toate apărările în sens larg formulate de către părți, fiind îndeplinite cerințele legale, față și de Decizia nr.XXI/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, pentru a se dispune trimiterea cauzei la rejudecare.
În consecință, Curtea, în temeiul art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.73/CM/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/24.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
