Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 714/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR,împotriva sentinței civile 77/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2009, iar discuțiile ce au avut loc cu acea ocazie s-au consemnat în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când s-a dat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.10.2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții, -, și, reprezentați prin Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, au chemat în judecată pe pârâții Școala Nr.20 P, Centrul Bugetar Colegiul Liceal și Municipiul P - Prin Primar, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2005-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art.48-50 și contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ din anii 2004-2008, precum și Legea nr.130/1996, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță și membrilor de sindicat care și-au însușit acțiunea nu li s-au plătit aceste drepturi pe perioada 2005-2008.
La data de 13.01.2009, pârâtul Municipiul Pad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acest pârât nu este angajatorul reclamanților și nu există nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, s-a arătat că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, în raport de dispozițiile prevăzute de Legea nr.486/2006 a bugetului de stat, Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006.
Se susține că potrivit acestor acte normative, drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, în speță centrele bugetare de învățământ, acest pârât neavând obligație de a calcula și a acorda drepturile salariale solicitate de către reclamanți, acestea fiind acordate de la bugetul de stat și nu de la bugetul local.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, situație în care nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 și nu există temei legal de acordare a primei de vacanță.
Prin sentința civilă nr.77/CM/16 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Școala Nr.20 și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
"În raport de disp. art.137 od procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul P, prin întâmpinare, în sensul respingerii acesteia.
În art.20 alin.1 din nr.OUG17/2006 se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județene sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Întrucât municipiul, orașul sau comuna sunt ordonatori secundari de credite, tribunalul a constatat că Municipiul P are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost analizat în primul rând dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.( c )din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2, că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul Personalului Didactic - personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective e muncă este, potrivit disp. art. 30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță,astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp. art. 166 din Codul muncii
Prin urmare fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Școala Nr.20 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul Municipiul P - prin Primar, susținând că este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, prin care au solicitat plata primei de vacanță pentru perioada 2005 - 2008.
Se susține că hotărârea nu este motivată și că nu există dispoziție legală în sensul acordării primei de vacanță reclamanților.
S-a mai susținut că reclamanții nu au calitatea de funcționari publici pentru a le fi aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 și că aceștia beneficiază numai de drepturile prevăzute în statutul personalului didactic.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările, iar judecătorul cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care acestea le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau scris și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
De asemenea, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Se constată că în speță nu au fost respectate dispozițiile acestui text de lege, deoarece instanța a fost lipsită de rolul activ conferit de dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă în administrarea probelor necesare verificării susținerilor reclamanților și aplicării corecte a dispozițiilor legale, pronunțându-se și asupra unor situații de fapt care nu au fost solicitate prin acțiune.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă faptul că instanța a analizat din oficiu prescrierea dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, pentru perioada 2001 - 2004, deși prin acțiune reclamanții nu au solicitat drepturi bănești pentru această perioadă.
De asemenea, instanța de fond reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursurile în interesul legii, deși reclamanții nu au invocat prin acțiune această situație de fapt și de drept.
Se constată că soluția pronunțată de către instanța de fond, prin care a fost admisă acțiunea reclamanților, se întemeiază pe dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic și art.37 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, acte care nu se regăsesc la dosarul cauzei și care nu au fost analizate de către instanța de fond.
De asemenea, se constată că soluția de admitere pe fond a cauzei față de pârâtul Municipiul P - prin Primar, care a fost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate, nu este motivată în fapt și în drept, fiind încălcate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Rezultă că a fost analizată numai excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul prin întâmpinare, dar nu au fost analizate sub nici o formă susținerile acestui pârât cu privire la fondul cauzei.
În această situație se constată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, motiv pentru care în temeiul art.312 pct.5 din Codul d e procedură civilă urmează a se admite recursul și a casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.77/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/23.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
