Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 73/R-CM
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâtul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR și de chematul în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.140/CM din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns prof. pentru intimatul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar în numele membrilor de sindicat-reclamanții, și G, în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul-pârât Municipiul P prin Primar, recurentul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, intimații-pârâți Grupul Școlar, Centrul Bugetar Grupul Școlar, intimații-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul Școlar al Județului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar întâmpinări din partea intimaților-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul Școlar al Județului Se mai arată că recurentul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului solicită comunicarea motivelor de recurs formulate de Municipiul P prin Primar.
Reprezentanta intimatului Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar în numele membrilor de sindicat arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor. în discuție excepția lipsei de interes a promovării recursului de către chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului, având în vedere că prin sentința recurată nu i-a fost impusă nicio obligație.
Reprezentanta intimatului Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Arată că Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului nu are interes să formuleze recurs în prezenta cauză, întrucât acesta nu are nicio legătură cu salarizarea reclamanților și nici nu a fost obligat la nimic prin sentința recurată.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată sub n- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat G, a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar, Centrul Bugetar Grupul Școlar și Municipiul P - prin primar, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligați pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și, conform precizării, până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, potrivit art.50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin.1, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, prevăzute în anexele la OG nr.11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime, la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, dar care nu au fost aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că între el și reclamanți nu există niciun raport obligațional și că potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată de către Consiliul Județean cu avizul Inspectoratului Școlar Județean.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Județului A, a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației Cercetării, T și Sportului și a Inspectoratului Școlar al Județului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Inspectoratul Școlar Județean a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că nu există raport juridic încheiat cu Municipiul P, având în vedere și dispozițiile Legii nr.215/2001.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat, prin întâmpinare, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens de codul d e procedură civilă și că, în raport de dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.2 Cod procedură civilă, excepțiile au fost unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.140/CM/28.01.2009 a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Grupul Școlar P și Centrul Bugetar Grupul Școlar P să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de data de 11.03.2005 și până la data de 28.01.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celor doi pârâți de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi. A fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Prin opinia sa separată, un asistent judiciar a considerat că soluția corectă este cea a admiterii în parte a acțiunii, numai până la data de 31.12.2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 alin.2 Cod procedură civilă, excepțiile care au fost unite cu fondul.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, având în vedere că, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. De asemenea, s-a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât față de prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, potrivit cărora, în calitate de ordonator secundar de credite, Orașul P are atribuția de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, T și Sportului, a Inspectoratului Școlar Județean A și a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că eclamanții, membri de sindicat, sunt încadrați la Grupul Școlar P, în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
A reținut tribunalul că tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire art.50 alin.2 din Statut și art.5 alin.2 din nr.OG15/2008. Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, în alin.1, legiuitorul statuând că personalul în cauza beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Din interpretarea gramaticală a textului de lege și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției " și", rezultă că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care introduce un complement circumstanțial de timp ce indică momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Tribunalul a considerat că, statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în alin.2 al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime. Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 prevede că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
Salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de exemplu de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranșei de vechime anterioare, intervenite în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime, la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
A mai reținut instanța că prin nr.OG15/2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ nu se face trimitere la dreptul personalului didactic din învățământ preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, acest drept existând în continuare în temeiul dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
A apreciat tribunalul că, prin acest text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea tranșei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25 și că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
A concluzionat instanța că dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind, indubitabil, de la apariția nr.OG15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte clară), în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța, cu majoritate, a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel, motiv pentru care a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâtul Municipiul P și de chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului.
Pârâtul Municipiul Pac riticat sentința, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât, fără a avea în vedere dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995.
2. Tribunalul a acordat drepturile bănești și după data de 31.12.2007, cu toate că la 01.01.2008 a intrat în vigoare nr.OG15/2008, care în art.5 alin.2 prevede că în coeficienții de multiplicare din anexa 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului a criticat sentința instanței de fond, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Soluția instanței de fond este greșită, întrucât prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 fac dovada că reclamanții au primit coeficientul de 1/25.
2. Instanța de fond a aplicat în mod eronat prevederile art.5 din nr.OG15/2008 și a considerat în mod greșit că tranșele de vechime suplimentare nu au fost acordate, deși în mod explicit nr.OG15/2008 prevede că în anexele acestei ordonanțe sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute în art.50 din Legea nr.128/1997.
Analizând sentința recurată, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Municipiul P este nefondat.
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt.16 din nr.HG2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă, așadar, că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul
Al doilea motiv de recurs formulat de același pârât este nefondat.
În mod corect instanța de fond a acordat drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni până la data de 28.01.2009 - data pronunțării sentinței.
Este adevărat că, potrivit art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.983/30.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României și ca atare în prezent acest text de lege este inaplicabil.
Așadar, în condițiile în care creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu mai este cuprins în coeficienții din anexa 2, rezultă că drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni li se cuvin reclamanților și în continuare, după data de 31.12.2007, în condițiile în care din data de 1.01.2008 nu își mai găsesc aplicare dispozițiile art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Este de observat faptul că art.5 alin.2 din OG15/2008 a fost preluat prin alte acte normative ulterioare: nr.OUG151/2008, nr.OUG1/2009 și nr.OUG31/2009. Prin decizia Curții constituționale nr.989/30.06.2009 au fost declarate însă neconstituționale art.I pct.3 din nr.OUG151/2008 și art.2 și 3 din nr.OUG1/2009.
Pe de altă parte nr.OUG31/2009 nu a fost atacat la Curtea Constituțională, el fiind și în prezent în vigoare. Prin art.2 al acestui act normativ a fost modificat și completat art.11din nr.OG15/20008, articol introdus prin art.I pct.3 din G nr.151/2008. Cum acest ultim articol de lege a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.989/30.06.2009 a Curții Constituționale ( așa cum s-a arătat mai sus), rezultă că practic nr.OUG31/2009 rămâne fără aplicabilitate, el referindu-se la un text de lege care nu mai este în vigoare.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în speță nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul
În ceea ce privește recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, T și, Curtea constată că prin sentința civilă nr.140/CM/28.01.2009 a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Municipiul P împotriva acestui recurent, căruia nu îi incumbă nicio obligație prin această hotărâre.
În aceste condiții, Curtea apreciază că recursul declarat de această parte este lipsit de interes și în va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtul MUNICIPIUL P - prin primar, cu sediul în P,-, județul A și de chematul în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, T și SPORTULUI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.140/CM din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, cu sediul în P,--6, județul A, în numele membrilor de sindicat, și G, pârâții Grupul Școlar, cu sediul în P,-, județul A, Centrul Bugetar Grupul Școlar, cu sediul în P,-, județul A și chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Inspectoratul Școlar al Județului A, cu sediul în P,--6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /9 ex./20.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
