Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 738/R/2008 | |
Ședința publică 25 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-aU luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și, și repesctiv, de către pârâta SC SA - GRUP, împotriva deciziei civile nr. 75 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, și, avocat și reprezentantul pârâtei recurente SC SA - membru Grup, avocat în substituirea d-lui avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 și 17 martie 2008, pârâta recurentă și reclamanții recurenți au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări, din care, câte un exemplar se comunică cu reprezentanții acestora.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar cu titlu de practică judiciară, un set de hotărâri pronunțate în cauze similare și chitanța prin care se atestă plata onorariul avocațial, iar reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar în copie, un raport de expertiză extrajudiciară contabilă, care a fost comunicată și reprezentantului reclamanților recurenți.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării sumei de 3780 lei stabilite conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă și a sumei de 368,62 lei reprezentând corecția sumelor cu indicele de inflație, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente pune concluzii în sensul respingerii recursului promovat de reclamanți ca fiind nefondat.
Cu privire la prorpiul recurs pune concluzii de admitere a acestuia cu consecința modificării în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți în întregime, și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea recursului promovat de pârâtă ca fiind nefondat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.75 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta B și în consecință: pârâta a fost obligată să achite fiecărui reclamant în parte suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 1300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite în cadrul.
Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art.168 alin.1 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate.
S-a apreciat că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că în contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile în perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia și în perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse în salariul de bază.
Nu au fost primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, în condițiile în care, conform art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
În contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul Muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor al o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, au fost cenzurate dat fiind faptul că baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum rezultă din formularea Contractului Colectiv de Muncă și cum este cuantificat în cuprinsul adresei 2022/04.09.2007, și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamanți prin acțiune a introductivă.
Constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, instanța în temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plătii.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța a apreciat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul Muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale. se prescrie în termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii privind prescripția de 6 luni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, precum și pârâta SC SA.
Prin recursul lor, reclamanții au solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumei de 3780 lei stabilite conform art.168 alin.1 din CCM și a sumei de 368,62 lei reprezentând corecția sumelor cu indicele de inflație.
În motivele de recurs arată că instanța a cenzurat cuantumul pretențiilor reclamanților, considerând că baza de calcul a acestora este cea din adresa nr.2022/04.09.2007 și nu cea din adresele nr.1666/25.03.2003, 313/25,10.2005, 713/15.05.2006 depuse la dosar.
Conform art.168 din CCM-urile pe anii 2004-2007 stabilirea valorii concrete a acestor drepturi salariale se face în urma negocierilor cu.
În aceste condiții, pentru a putea produce efecte, adresa din 2007 ar trebui să poarte viza, dar această viză lipsește, celelalte adrese depuse de reclamanți purtând această viză.
În urma negocierilor dintre conducerea și, au rezultat nivelul cuantumurilor salariilor suplimentare, a adaosurilor și indemnizațiilor așa cum rezultă din adresele arătate, drepturile astfel stabilite fiind obligatorii pentru sucursale.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că aveau dreptul la plata salariilor suplimentare în cuantumul prevăzut în aceste adrese.
Pârât SC SA, prin recursul său solicită modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivele aflate la 6-9 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculează în raport de salariul de bază mediu pe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamanților este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la 22.10.2007 și privește obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004-2006.
Sumele pretinse nu reprezintă drepturi salariale în sens strict, în contractul colectiv de muncă salarizarea face obiectul capitolului V, iar acordarea suplimentărilor salariale de Paști și de C reprezintă "alte drepturi" ce sunt cuprinse în capitolul VI ce reglementează "protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Chiar dacă aceste drepturi sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă, s-a apreciat corect de către instanță că nu este incident termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ci acela de 3 ani reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, conform căruia cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Între cele două dispozițiile legale mai sus menționate, cea reglementată de art. 283 alin. 1 lit. e poate fi apreciată ca normă generală.
Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții ce privesc încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, timpul de muncă și timpul de odihnă, salarizarea, condițiile de muncă, securitatea, protecția socială, formarea profesională, salarizarea fiind deci doar unul dintre elementele contractului.
Conform art. 242 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă se încheie pe perioadă determinată care nu poate fi mai mică de 12 luni.
Termenul de prescripție scurt, de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Munciia avut desigur în vedere durata limitată a contractului colectiv de muncă și urgența de a se interveni în cazul nerespectării unora dintre clauze, cum ar fi de exemplu refuzul încheierii unui contract individual de muncă, în condițiile reglementate de contractul colectiv de muncă.
Termenul de prescripție de 3 ani este aplicabil speței, atât în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, cât și în baza dispozițiilor cuprinse în art. 145 alin. 5 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Soluționarea fondului cauzei, respectiv admiterea pretențiilor reclamanților a derivat din interpretarea dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art. 168 alin. 1).
Susținerea pârâtei că prin includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003, pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006, nu poate fi primită.
Dacă această susținere ar fi reală, ar fi însemnat o majorare cu sumă egală a salariilor tuturor angajaților.
Din copia carnetelor de muncă nu rezultă că salariile reclamanților ar fi crescut toate cu suma fixă de 1.140.000 ROL, astfel cum pretinde pârâta.
Din acest fapt se deduce că "includerea" primelor de Paști de și de C în anul 2003 în salariul de bază a reprezentat de fapt o modalitate de plată a acestor prime, în sume egale în fiecare lună a anului, iar nu o majorare a salariului de bază, începând cu anul 2003.
S-a mai precizat în art. 168 alin. 2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2005 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin. 1 din art. 168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art. 168 alin. 1 rezultă că la evenimentele respective se plătește câte o suplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin. 2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica reclamanților formulată în recurs este de asemenea, fondată, prima instanță stabilind prima la nivelul unui salariu net când de fapt suma trebuia acordată la nivelul ce rezultă din actul emis de chiar pârâtă, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și, conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Criticile aduse sentinței de către pârâtă nefiind întemeiate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de pârâtă.
Apoi, față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 75 din 24 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în întregime acțiunea și va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Conform art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâta, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească reclamanților suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă.
De asemenea, tot conform art. 274 alin. 1.pr.civ. recurenta-pârâtă, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească recurenților reclamanți suma de 1.800 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 75 din 24 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 75 din 24 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte sensul că:
Admite în întregime acțiunea.
Obligă pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamanților 1800 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă pârâta SC SA să plătească recurenților suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
- - - - - - - -
GREFIER,
TARȚA
Red.AR
Dact./3ex.
03.04.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
