Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 738/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 738/R/2009

Ședința publică din 24 martie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele Curții de Apel

JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Adrian Repede Lucia Ștețca

- - - președintele secției

GREFIER: A

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1055 din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -, -A, precum și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Cluj, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Cluj pune concluzii de admitere a recursului formulat de Ministerul Public și de respingere a recursului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.1055 din 3 oct.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a espins excepția de necompetență materială a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 1 mai 2004 - 12.06.2004.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, -A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Pârâții 1-3 au fost obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare a reclamanților.

S-a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice și în consecință:

Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile bănești ale reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut referitor la excepțiile invocate, următoarele:

Raportul de muncă al reclamanților, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, este un raport de muncă tipic, un raport juridic de natură contractuală care implică actul de voință al părților, chiar dacă între părți nu se încheie efectiv, un contract individual de muncă în formă scrisă.

Acțiunea reclamanților nu vizează modul de stabilire a drepturilor salariale, în sensul art. 36 al.1 din OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, ci efectiv neacordarea unor drepturi legale, a unor drepturi stabilite de legiuitor ceea ce ține de modul de executare a raporturilor de muncă, care apreciem că intră prin prisma dispozițiilor art. 281 Codul muncii, raportat la art. 284 Codul muncii în competența Tribunalului Maramureș.

Potrivit dispozițiilor art. 283 ( 1) lit. c Codul muncii, acțiunea privind drepturile salariale pot fi formulate la termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar potrivit art.3 al.1 din Decretul 167/1958, acțiunea având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitată în termenul de prescripție de 3 ani.

Astfel că, raportat la data introducerii acțiunii respectiv 12.06.2007, dreptul material la acțiune pentru perioada 1 mai 2004 - 12.06.2004 este prescris.

Reclamanții și-au fundamentat acțiunea, pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia " Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Este adevărat că prin art.1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificare și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.

Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".

Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

S-a reținut în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din Legea 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru " Abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997.".

Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală, și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea 50/1996 până la data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de temei legal.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că dreptul pretins de reclamanți a fost abrogat prin OG83/2000, iar un alt temei juridic pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost stabilit de legiuitor.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În motivarea recursului a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Textul de lege, respectiv art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea s-a aflat în vigoare de la data de 01 oct.2000, când a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.83/2000 care a abrogat în mod expres articolul nr.47. În conformitate cu art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.

Recursurile vor fi respinse pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii instanței de fond determinată de respingerea excepțiilor, critica este nefondată.

Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, obiect al acțiunii reclamanților îl constituie obligarea la plata unor drepturi salariale reglementate de lege și nu modul de stabilire a drepturilor salariale, ipoteză pentru care art.36 alin.1 din OUG27/2006 stabilește competența desoluționare a plângerilorîmpotriva modului de soluționare a contestațiilor, în favoarea Curții de Apel București (alin.2 din OUG27/2006).

Cât privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice se constată că, reclamanții au solicitat obligarea acestei instituții să aloce sumele necesare efectuării plăților către ceilalți pârâți, atribuții ce îi revin în temeiul Legii 500/2002, și nu s-a invocat raportul juridic de muncă, eventual existent între reclamanți și acest minister.

Or, în conformitate cu actul normativ de mai sus, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a elabora proiectul bugetului de stat precum și cel pentru rectificarea bugetului, având așadar competența stabilirii și alocării sumelor necesare acoperirii tuturor cheltuielilor instituțiilor bugetare, între care se regăsesc și instituțiile ce asigură activitatea în justiție.

Pe de altă parte, OG22/2002 întărește obligația asigurării tuturor mijloacelor financiare pentru ordonatorii de credite pentru ca aceștia să execute sumele stabilite prin titluri executorii.

Or, Ministerul public are ca singură resursă financiară, alocația bugetară.

Criticile formulate de Ministerul Public vizând lipsa de temei a acțiunii reclamanților sunt nefondate, având în vedere dispozițiile Deciziei nr.21/10 martie 2008 pronunțată de asupra recursului în interesul legii - obligatorie conform art.329 proc.civ, prin care s-a stabilit că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.

Astfel fiind se constată că sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș este legală și temeinică iar recursurile fiind nefondate, vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR precum și cel declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC împotriva sentinței civile nr. 1055 din 03.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - A

Red.AR

Dact./2ex.

14.04.2009

Președinte:Gabriella Purja
Judecători:Gabriella Purja, Adrian Repede Lucia Ștețca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 738/2009. Curtea de Apel Cluj