Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 749/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 749/R-CM
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de reclamantul AL. și de pârâta împotriva sentinței civile nr.861/CM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.104/2008 emisă de Baroul A-Cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul-reclamant, depune la dosar borderou cu acte și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat pentru recurentul-reclamant, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din fără a se raporta la adresele nr.830 și 831/2008, ci la adresele din 25.01.2005 din 15.05.2006, din 11.06.2007 și din 18.03.2008 prin care se comunică structurilor teritoriale ale din țară care este contravaloarea salariului mediu brut în raport de care trebuie să se calculeze aceste suplimente de drepturi salariale.
Având cuvântul asupra recursului pârâtei, solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanta a mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale i-au fost introduse în salariul de bază, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 11.12.2007 Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1345/11.12.2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul munciic ererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia. De asemenea a invocat excepția prematurității acțiunii în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de Paști și de C, care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.
Simpla lectură a textului art.168 al.1 din, raportată la inexistența oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistenței unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal, modalitatea de acordare nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței, condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute, iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma că reclamanții au calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că, upă intrarea în vigoare a, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art.168 alin.1 din ) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în art.168 alin.2 din. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile au procedat la "republicarea", după negocierile purtate anual, textul art.168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art.168 din al ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de baza al angajaților, precum și că, începând cu 2003, art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, astfel că s-a prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. ".
Prin sentința civilă nr.861/CM/29.09.2008 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suplimentările salariale aferente 2004.
A fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1, conform adreselor nr.830 și nr.831/2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS, și șomaj), pentru perioada 26.10.2004 - 2006, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 cod procedură civilă, excepția prescripției, unită cu fondul în cursul soluționării cauzei, excepție pe care a apreciat-o ca întemeiată, față de dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Teza Iap rimului alineat al art.3 din același act normativ stabilește termenul general de prescripție, care este de 3 ani. Coroborând cele două texte legale sus menționate și văzând data formulării acțiunii de către reclamant, respectiv 26.10.2007, tribunalul a apreciat că se impune respingerea ca prescrisă a acțiunii privind plata suplimentărilor salariale pentru Paștele anului 2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că eclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 27.11.2007, după cum reiese din carnetul de muncă al acestuia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2005-2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 cod civil voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens, instanța a constatat că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat (35, 36) s-a convenit, la pct.8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul instanța a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
A mai reținut tribunalul că la dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a considerat că nu poate să aibă în vedere această notă cu privire la situația primelor, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
În ceea ce privește susținerea pârâtei referitoare la neparcurgerea procedurii prealabile, care are drept consecință faptul că dreptul nu s-a născut încă, tribunalul a constatat că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003, fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fi alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
A concluzionat tribunalul că ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 287 Codul muncii.
Coroborând dispozițiile art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, instanța a admis acțiunea conform celor de mai sus.
Făcându-se aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, s-a admis și solicitarea reclamanților privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În baza art.276 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei.
În termen legal sentința a fost recurată de reclamant și de pârâtă.
Reclamantul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a dat eficiență adreselor nr.830 și nr.831/2008, cu toate ca salariile medii de bază cuprinse în aceste adrese reprezintă valoarea netă, nu brută, practic deducerile făcându-se de două ori.
Analizând recursul declarat de pârâtă, cu prioritate prin prisma excepției de tardivitate invocată de reclamant prin apărător, curtea reține următoarele:
Sentința instanței de fond a fost comunicată pârâtei la data de 27.10.2008, iar recursul a fost declarat la 11.11.2008, deci cu nesocotirea termenului de 10 zile instituit de art.80 din Legea nr.168/1999, motiv pentru care va fi respins ca tardiv.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Din cuprinsul art.168 alin.1 al Contractului colectiv de muncă, rezultă că suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C va fi "în cuantum de un salariu de bazămediu" pe
Rezultă deci că ceea ce interesează în speță nu este cuantumul salariului brut mediu, ci cuantumul salariului de bază mediu, iar acesta din urmă rezultă din adresele nr.830 și 831/2008.
Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond s-a raportat la aceste două adrese, respectând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă și ca tardiv recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul AL. împotriva sentinței civile nr.861/CM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- și ca tardiv recursul formulat de pârâta împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/17.12.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
