Pretentii civile. Speta. Decizia 752/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 752/R-CM
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE împotriva sentinței civile nr.977/CM din 06 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsind intimații-pârâți și intimatul-chemat în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurentul-pârât, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și obligarea chematului în garanție la virarea către Municipiul Curtea de Aaf ondurilor necesare efectuării plăților pretinse de reclamanți.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul tribunalului Argeș, reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.5, Centrul Bugetar Colegiul Național și Municipiul Curtea de A, chemat în garanție fiind Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în calitate de ordonatori de credite, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.5 să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar; să îi oblige pe toți pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 31.12.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt încadrate în funcție didactică la Școala cu Clasele I-VIII și, potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamanții că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație. Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Prin sentința civilă nr.977/CM din 6 octombrie 2008 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință a respins cererea de chemare în garanție.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligat pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.5 Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001- 31 2003, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate, iar nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și școlar. Art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice și detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, faptul că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1. Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
În termen legal, pârâtul Municipiul Curtea de Aad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, fără să dea eficiență dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, potrivit cărora fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea în acest fel instanța a nesocotit și dispozițiile art.14 din Legea nr.486/2006 care prevăd că finanțarea cheltuielilor de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt alocate din taxa pe valoarea adăugată, sursă ce provine și se alocă de la bugetul de stat, iar repartizarea acestor sume se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice, sens în care dispun și prevederile nr.OG17/2006.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea reține următoarele:
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Pe de altă parte, conform art.7 alin.4 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate, printre altele, finanțării cheltuielilor de personal, din instituțiile sau unitățile de învățământ preuniversitar de stat, iar conform art.7 alin.5, epartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice .
Rezultă din prevederile legale de mai sus că pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat cheltuielile de personal se suportă și din bugetul de stat, însă Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici un fel de atribuții în această procedură.
Rolul său, conform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Ca atare, Curtea apreciază că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă față de pârâtul care l-a chemat în garanție, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE împotriva sentinței civile nr.977/CM din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2008 la curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. /18.12.2008
/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
