Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 756/R/2008 | |
Ședința publică din 26 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - - - |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta - GRUP și recursul declarat de reclamanții, I, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.77 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar -, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților-recurenți, avocat din Baroul Mureș, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, și au fost comunicate părților. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13 martie 2008, pârâta -recurentă a depus întâmpinare prin care, în baza art.312 alin.1 pr.civ. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
Reprezentanta reclamanților- recurenți, avocat din Baroul Mureș, depune la dosar împuternicire avocațială și copii după: un înscris intitulat "informații detaliate despre dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, pagini dintr-un ziar de luni- 14 ianuarie 2008, în care au fost publicate articole privind primele de C și de Paști ce trebuiau acordate de
Reprezentanta reclamanților-recurenți arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.77/24 ian.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj și pe cale de consecință modificarea parțială a sentinței atacate, respectiv obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale suplimentare neachitate conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 respectiv primele de C și de Paște începând cu prima de C 2004, reactualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale până în luna aug.2007, raportat la salariul mediu brut conform adreselor depuse de reclamanți la dosarul cauzei, cu cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant-recurent atât pentru fond, cât și pentru recurs. Arată că motivele au fost menționate pe larg în memoriul de recurs. Precizează că după ce s-au promovat litigiile de muncă s-au acordat drepturile salariale conform unei adrese depuse la dosar și care nu poartă nici o semnătură, însă adresele pe care reclamanții le-au depus la dosar, sunt adrese care s-au comunicat în teritoriu. Arată că, potrivit prev. art.287 din Codul muncii proba cade în sarcina angajatorului, dar la dosar nu există nici un act depus de din care să rezulte că primele de Paște și de C au fost acordate reclamanților-recurenți, mai mult nedepunându-se aceste acte la dosar, nu se poate face dovada că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004, 2005, 2006 au fost acordate. Invocă art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, din care rezultă că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse și acordate reclamanților. În ce privește recursul declarat de solicită respingerea acestuia și arată că, Contractul colectiv de muncă a fost creat pentru a produce efecte și interpretarea lui se va face în favoarea salariaților. De asemenea, arată că angajatorul putea să menționeze în Contractul colectiv de muncă faptul că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse, dar nu a menționat. În ce privește prescripția de la punctul 5 din memoriul de recurs formulat de solicită respingerea excepției. Invocă prev. art. 2 și 3 din Legea din 2002, din care rezultă că "în fața legii, toți cetățenii trebuie să se bucure de același tratament.", iar din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că a fost obligată să achite drepturile salariale suplimentare, astfel că trebuie să se aplice și reclamanților-recurenți din prezenta cauză. Solicită obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.77 din 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta SC SA.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, I, G, G, și în contradictoriu cu pârâta SC SA B și în consecință: a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant în parte suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005 și suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 4000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite în cadrul.
Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art.168 alin.1 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat (13).
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1, (l0-17) reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale mentionate.
Se apreciază că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia si in perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse in salariul de bază.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, în condițiile în care, conform art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contractele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, vor fi cenzurate dat fiind faptul că baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum rezultă din formularea Contractului Colectiv de Muncă și cum este cuantificat în cuprinsul adresei 2022/04.09.2007 (165), și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamanți prin acțiunea introductivă.
Constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea si a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant suma de 850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005 și suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflați la data plății.
In ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța apreciază că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul Muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale. se prescrie in termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii privind prescriptia de 6 luni.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta, fiind partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată parțiale, proporțional cu pretențiile admise, în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocațial,conform chitanțelor nr. 138 din 03.09.2007 și 159 din 16.01.2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC SA, precum și reclamanții.
Prin recursul declarat de pârâta s-a solicitat modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Contractul colectiv de muncă din anii 2003 și 2004 nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază n raport cu indicele de inflație, astfel de prevedere fiind adoptată doar în anul 2005. În anul 2005 părțile au modificat alin.2 al art.168, noul text fiind în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse salariul de bază al fiecărui salariat". Din acest text rezultă cu claritate recunoașterea părților n sensul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al salariaților. Mai mult, includerea suplimentărilor salariale în salariile de bază rezultă și din Adresele nr. 1154/2003 și nr. 1453/2003 (anexate), ambele semnate și de președintele, unde se indică fondul de salarii pe anul 2003 și se precizează că "Fondul de salarii cuprinde și efectele aplicării prevederilor Actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat cu nr. 1602/2003, prin care suplimentările salariale de la al. 1 art. 168 din au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat." (Adresa 1453/2003).
S-a mai precizat că includerea primelor în salariul de bază s-a realizat practic prin cumularea primelor de Paști (6.810.000 lei) și C (6.851.000 lei) din anul 2003 și împărțirea sumei la 12, obținându-se rezultatul de 1.140.000 lei vechi, care a fost introdus în salariul de bază a fiecărui angajat, determinând astfel majorarea salariului. Această majorare a salariului a avut loc la data de 01.02.2003, fiind evidențiată în carnetele de muncă cu denumirea de "reașezare a salariului". În concluzie, în condițiile în care art. 128 din CCM (în forma sa din 2003-2004) nu impunea societății SA majorarea anuală a salariilor în raport cu indicele de inflație, rezultă cu evidență că principala cauză a reașezării salariului reclamantului la data de 01.02.2003 a avut ca și cauză introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și de
Suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar și din statele de plată pentru anii 2004-2007, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări). Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
După ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducerea primelor în salariul de bază din nou în anii 2004, 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Recurenta a mai învederat că menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și societatea noastră ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la prescrierea acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul Munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de reclamanți s-a solicitat modificarea parțială a sentinței în sensul obligării pârâtei la achitarea drepturilor salariale suplimentare neachitate conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 respectiv primele de C și de Paște începând cu prima de C 2004, reactualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale până în luna august 2007, raportat la salariul mediu brut conform adreselor depuse de către subsemnații la dosarul cauzei; cu cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant. Sentința atacată este nelegală prin prisma cuantumului sumelor acordate de către instanța de fond pentru suplimentarea drepturilor salariale solicitate în baza art.168 alin.2 din CCM încheiate la nivelul SC SA.
Drepturile solicitate fac parte din categoria drepturilor salariale așa cum se prevede la art.168 alin.1 din începând cu anul 2003 contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, prevedea la art.168 alin.1 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete a modalității de acordate, criteriilor și beneficiarilor".
Aceste prevederi s-au regăsit în cuprinsul art.168 alin.1 din și în anii 2004, 2005,2006, 2007.
Aceste drepturi nu erau condiționate de anumite rezultate sau performanțe ci doar de calitatea de salariat la SC SA la data acordării acestui drept salarial.
În conformitate cu art.128 din alin.1 prevede că "fiecare salariat are dreptul la salariul convenit prin contractul individual de muncă.
2 salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile precum și alte adausuri-suplimentări, conform prezentului contract colectiv de muncă. Drepturile solicitate prin prezenta acțiune sunt cuprinse în cap.VI denumit protecție socială și alte drepturi.
Mai mult decât atât, din aceste drepturi salariale se reținea impozitul CAS-ul, CASS-ul, contribuția pentru sindicat deci toate reținerile care se aplicau unui salariu. Considerăm că toate aceste drepturi salariale se calculează în funcție de salariul de bază mediu brut conform adreselor depuse la dosarul cauzei de către subsemnații.
Având în vedere aceste aspecte, caracterul de drept salarial suplimentar al acestor sume de bani acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C nu poate fi contestat.
În conformitate cu art.9 din întotdeauna clauzele contractului colectiv de muncă vor fi interpretate în favoarea salariatului. În acest sens toți salariații care au fost angajați cu contract individual de muncă în vigoare până în luna în care se acordau aceste drepturi salariale suplimentare urmează să beneficieze de plata acestor drepturi salariale suplimentare neachitate.
În conformitate cu art.287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă cade în sarcina angajatorului care este obligat să depună probele până la prima zi de înfățișare.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că aceste drepturi salariale ar fi fost achitate. Nu s-a depus în probațiune nici un stat de plată din care să rezulte plata acestor drepturi salariale, actele încheiate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările a stabilirii valorilor concrete, a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Din cărțile de muncă depuse la dosarul cauzei nu rezultă că aceste drepturi salariale au fost acordate de către angajator suplimentările salariale de au fost 1400 lei ron în anul 2005 (mai), 1.850 lei ron în anul 2006 (mai), 1.850 lei ron în anul 2007 (apr.).
salariale de C au fost 980 lei ron în anul 2004, 1.400 lei ron în anul 2005, 1850 lei ron în anul 2006.
Aceste aspecte rezultă din adresa 1666/2003 că salariul mediu brut în anul 2004-mai era de 9.800.000 lei emisă de SNP SA, din adresa 313/2005 că salariul mediu brut în anul 2005 era de 14.000.000 lei, din adresa 713/2006 că salariul mediu brut în anul 2006 era de 1.850 lei ron, din adresa 504/2007 rezultă că salariul mediu brut a devenit 2000 lei începând cu data de 01.06.2007.
Adresele invocate de către subsemnații sunt emise de către SC SA către toate sucursalele și care indică cuantumurile salariilor care se folosesc pentru aplicarea
Doar aceste adrese conțin semnăturile reprezentanților SC SA precum și a reprezentanților și cu certitudine aceste sume sunt rezultatul negocierilor.
Sumele acordate de către instanța de judecată sunt raportate în mod eronat la adresa nr.2022/04.09.2007 înscris care emană doar de la pârâtă și care nu poartă semnătura reprezentanților și care a fost emis după avalanșa de cereri de chemare în judecată cu care s-a confruntat pârâta. Mai mult decât atât adresa 2022/4.09.2007 emisă de către SC SA folosește termenii "ar fi făcut obiectul negocierilor cu " și nu termenul "că a făcut obiectul" cum de altfel ar fi fost normal.
În condițiile în care acest salariu a făcut obiectul negocierilor cu ar trebui să existe protocoale ale negocierilor purtate între părți și semnate de către ambele părți, acte care lipsesc cu desăvârșire de la dosarul cauzei.
Toate apărările pârâtei se bazează pe interpretări alambicate ale fără nici un suport probator cu toate că se susține că aceste drepturi salariale au fost acordate salariaților îndreptățiți.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul declarat de pârâta SC SA este nefondat.
Întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 04.09.2007 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între și patronat.
(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de Apel o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă.
În schimb, recursul reclamanților este întemeiat.
Astfel, art. 9 din Contractul colectiv de muncă prevede că "Interpretarea clauzelor prezentului contract de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Drept urmare, întrucât clauza din art. 168 din Contractul colectiv de muncă referitoare la cuantumul drepturilor care se cuvin reclamanților nu este suficient de clară, Curtea constată că ea trebuia interpretată în favoarea salariaților. Mai mult, prima instanță nu a stabilit prima la suma ce rezultă din actele emise de pârâtă (adresa nr. 1666/25.03.2003, adresa nr. 313/25.10.2005, adresa nr. 713/15.05.2006), ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și și reflectă atât voința părților, manifestată în cadrul procedurii prevăzută de Contractul colectiv de muncă, cât și cutuma până în anul 2003.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul admiterii integrale a acțiunii reclamanților ( suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1.400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2006), inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei efectuate de către fiecare reclamant, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat(fila 230 dosar fond).
Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâta-recurentă căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 33 și 37).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 77 din 24.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, I, G, G, -, și, împotriva sentinței civile nr. 77 din 24.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr.-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1.400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului2006.
Obligă părăta să plătească fiecărui reclamant suma de câte 500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește actualizarea în raport cu indicele de inflație la data plății efective și soluționarea excepției prescripției.
Obligă intimata să plătească fiecărui recurent suma de câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.//
17.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
