Speta drept civil. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.787/R/2008
Ședința publica din data de 1 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1267 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind pârâta intimată, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat cu delegație la dosar, lipsind reclamantul și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că a fost amânată cauza pentru a i se da posibilitatea reclamantului să-și însușească recursul prin semnătură, sens în care reprezentantul acestuia depune la dosar un exemplar al recursului care este semnat de recurent prin aceasta făcându-se dovada că reclamantul își însușește recursul. Depune de asemenea o împuternicire avocațială pentru asistarea și reprezentarea reclamantului și arată reprezentantul reclamantului că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind de formulat cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința modificării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantului și respingerii cererii reconvenționale formulate de intimată. Nu solicit cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1267 din 22 nov.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii formulată de pârâta SC SA
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 1.075 Ron reprezentând drepturi salariale restante și 500 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. -/2005.
La data de 01.12.2006, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat " angajament" redactat și semnat de reclamant, înregistrat la sediul pârâtei sub nr. 4332/01.12.2006, reclamantul s-a obligat ca în cazul plecării din firmă în perioada 01.12.2006-01.12.2007, să plătească daune în sumă de 2000 lei.
Față de acest angajament reclamantul invocă nulitatea absolută susținând că s-au încălcat dispozițiile art. 41 alin.l din Constituție fiindu-i îngrădită libertatea de muncă.
Invocându-se nulitatea absolută, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.l lit.d Codul muncii, aceasta putând fi invocată oricând, astfel că acțiunea nu poate fi considerată tardiv introdusă.
Potrivit art. 3 (1) Codul muncii libertatea la muncă este garantată prin Constituție și dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, nimeni ne putând fi obligat să muncească, sau să nu muncească într-un anumit loc sau într-o anumită profesie.
Potrivit dispozițiilor art.16 (1) Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, acestea având atributul negocierii tuturor clauzelor contractuale.
Angajamentul din 01.12.2006, vizând raporturile de muncă dintre părți, poate fi interpretat ca o clauză a contractului individual de muncă, stabilită prin nulitatea absolută Constituție fiindu-i voința reclamantului și acceptată de pârâtă. Reclamantul nu-și poate invoca propria culpă.
Astfel prin acest înscris se obligă ca în cazul încetării raportului de muncă în perioada 01.12.2006-01.12.2007 să plătească daune în cuantum de 2000 lei.
La data de 02.07.2007, reclamantul a solicitat încetarea contractului individual de muncă începând cu 01.08.2007, măsură dispusă de pârâtă prin Decizia 231/02.08.2007.
Contractul de muncă încetând anterior datei de 01.12.2007, reclamantul datorează pârâtei suma de 2000 lei la care s-a obligat prin angajament.
Angajamentul în sine nu constituie însă titlu executor astfel că, în mod greșit pârâta a reținut drepturile salariale ale reclamantului, în sumă de 1075 lei, în baza angajamentului, reținerile din salariu putându-se face doar cu respectarea dispozițiilor art. 164 (1) și (2) Codul muncii.
Pentru considerentele reținute s-a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului cu privire la plata drepturilor salariale și cererea reconvențională privind daunele în sumă de 2000 lei.
În privința daunelor morale solicitate de reclamant, instanța și-a însușit punctul de vedere majoritar exprimat în doctrină și jurisprudență în sensul că potrivit dispozițiilor art. 269 Codul muncii astfel, cum a fost modificat, daunele morale, se cuvin numai în măsura în care contractul individual de muncă cuprinde clauză în acest sens, nefiind însă cazul în speță, acest capăt de cerere fiind respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii și respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâta.
În motivele de recurs arată că motivarea instanței în sensul că nimeni nu își poate invoca propria culpă respectiv convențiile legal încheiate au forța de lege între părțile contractante sunt neîntemeiate.
Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de către oricine. Exercitarea dreptului constituțional al demisiei, ce nu suportă îngrădiri sau limitări a fost exercitat numai atunci când intimata nu și-a respectat obligațiile contractului individual de muncă, anume neacordarea constată a drepturilor bănești.
Conform art.11 din Legea nr.53/2003 "clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative", iar art.38 din aceeași lege prevede că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Apreciază că a beneficiat de un tratament discriminatoriu în comparativ cu intimata. Intimata a reținut nelegal, în absența unui titlu executor cele 2.000 de lei cuvenite prin acel "angajament" astfel că nu își mai poate realiza dreptul prin intermediul instanței întrucât este în culpă.
În ce privește daunele morale, apreciază că se pot acorda și în ipoteza în care nu este expres prevăzută o clauză contractuală în acest sens.
Prin întâmpinarea de la 11-13, intimata SC SA V, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține următoarele:
Corect a reținut prima instanță, că "angajamentul" dat de reclamant în data de 01.12.2006, înregistrat la pârâtă sub nr. 4332/2006 (fila 5 dosar fond) reprezintă o clauză a contractului individual de muncă, din conținutul înscrisului rezultând că ea reprezintă acordul de voință al ambelor părți. Astfel, în actul menționat se precizează că recurenta "este de acord și se angajează" ca în cazul în care va demisiona în perioada 01.12.2006-01.12.2007 să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de daune.
Întrucât părțile se obligă reciproc una față de cealaltă conform art. 943 cod civil contractul individual de muncă este sinalagmatic, cauza obligației uneia dintre părți o constituie executarea obligației celeilalte părți.
Reținând că scopul imediat (causa proxima) stabilit pentru contractele sinalagmatice este reprezentarea sau prefigurarea mentală a contraprestației, Curtea apreciază că, deși reclamantul s-a obligat să plătească 2000 lei în cazul în care va demisiona în perioada 01.12.2006-01.12.2007, pârâtă nu s-a obligat la o contraprestație.
Drept urmare, deoarece lipsește scopul imediat cauza clauzei a cărei nulitate se solicită nu este valabilă, iar sancțiunea specifică a nevalabilității cauzei actului juridic civil este nulitatea absolută a acestuia.
Mai mult, spre deosebire de dreptul civil care este guvernat de principiul libertății contractuale, în dreptul muncii libertatea contractuală este limitată prin lege (art. 38 din Codul muncii ) in interesul protecției salariaților. Rațiunea acestei limitări reprezentând-o raportul de subordonare dintre părțile contractului individual de muncă, condițiile acestuia trebuie interpretate strict deoarece relația de subordonare poate genera abuzuri.
În consecință, se apreciază că în mod nelegal prima instanță a apreciat că "Angajamentul" luat de recurentă este valabil.
Deși nu face obiectul prezentului recurs, în condițiile în care la fond s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, iar recurentei nu i se poate agrava situația în propria cale de atac conform art. 315 alin. (3) Cod procedură civilă raportat la art. 296 Cod procedură civilă, se reține că deși motivarea primei instanțe este incompletă, excepția a fost corect soluționată. Astfel, în condițiile în care termenele prevăzute de art. 283 din Codul muncii sunt considerate termene de prescripție extinctivă, iar clauza cu privire la care s-a invocat nulitatea urma să-și producă efectul la încetarea contractului individual de muncă, se apreciază că nu se poate considera termenul de prescripție împlinit înainte de nașterea dreptului la acțiune.
În ceea ce privește daunele morale, deși soluția primei instanțe este corectă, Curtea nu este de acord cu argumentele expuse. Astfel, după modificarea Codului muncii prin art.I din Legea 237/2007 angajatorul poate fi obligat dacă sunt îndeplinite normele și principiile răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe angajat și pentru prejudiciul moral suferit în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul, indiferent de prevederea unei clauze în acest sens în contractul individual de muncă. Însă în cauză nu s-a dovedit prejudiciul patrimonial care i-a fost cauzat recurentei, aceasta neindicând argumente sau indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 299 alin. (1), 3041și 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va dmite în parte recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1267 din 21.11. 2007 Tribunalului Maramureș care va fi modificată în parte în sensul că se va constata nulitatea absolută a actului denumit angajament cu nr.4332/01.12.2006, înregistrat la pârâtă.
Având în vedere soluția capătului de cerere din acțiunea principală care se referă la nulitatea absolută a înscrisului menționat anterior, se va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta SA care se referă la executarea obligației stabilite prin "angajament".
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței asupra acțiunii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1267 din 22.11.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC SA, constată nulitatea absolută a actului denumit "angajament" înregistrat sub nr.4332 / 01.12.2006.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC SA împotriva pârâtului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red.AR
Dact./3ex./24.04.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen
