Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 824 din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -A, -A, -, -A și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.824 din 26 sept.2007, Tribunalul Bistrița -N a admis acțiunea reclamanților, -A, -A, -, -A împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, obligând pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2003, 2004 și 2005 potrivit dreptului fiecărui, sume actualizate cu rata inflației calculată pentru perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice acesta fiind obligat să aloce fondurile necesare achitării sumelor arătate.
S-a luat act de renunțarea reclamantei și a intervenienților, la judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești fiind încadrați la Tribunalul Bistrița - Din personalul auxiliar de specialitate au făcut parte și defuncții și.
Prin art.41 (1) alin.l din Legea 50 /1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin OUG 83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal au dreptul pe perioada concediu lui de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Actul normativ a fost publicat și a produs efecte în Monitorul Oficial nr.425/01.09.2000. Dreptul s-a născut așadar din lege ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept, prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Ulterior, prin art.III alin.2 din OUG nr.33/2001 s-a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor art.41 (1) alin.1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă" iar prin Legea nr.386/2001 s-a dat un nou cuprins numai aliniatului 3 al art.III din această ordonanță, prevăzându-se că "pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin.l și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii 188/1999 și a OG nr.83/2000.
Apoi, prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.743/2001 termenele prevăzute în art.III din OG 33/2001 au fost prelungite până la 31 decembrie 2002.
Prin OUG nr.177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003 s-a prevăzut la art.50 alin.2 că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art.41 (1) și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, drepturile personalului auxiliar fiind reglementate în continuare de această lege.
Ulterior, prin art.10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631/2002 s-a dispus prelungirea acelorași termene până la 31 decembrie 2003, apoi prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu se suspendă până la data de 31 decembrie 2004 iar potrivit art.8 alin.5 din Legea 511/2004 aplicarea acestor dispoziții precum și cele ale art.32 alin.2 din Legea 188/1999, cu modificările ulterioare se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu, prevăzută în art.41 (1) alin.1 din Legea nr.50/1996 a fost suspendat, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie violat de substanță și practic să devină lipsit de orice valoare.
Nu s-a reținut apărarea Ministerului Justiției în sensul că prin Decizia nr.XXIII/02.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că prima de concediu se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002. Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv. A considera altfel ar însemna să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ceea ce ar fi neconceput și inadmisibil.
S-a reținut că această decizie nu își găsește aplicarea în speța de față, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la magistrați și la personalul de specialitate juridică asimilat acestora, întrucât numai în ceea ce-i privește pe aceștia dispozițiile legale ce prevăd acordarea primelor de vacanță au fost abrogate prin art.50 alin.2 din oua nr.177/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2003, pe când cele privind drepturile personalului auxiliar sunt reglementate în continuare de această lege.
Este adevărat că potrivit art.329 alin. ultim teza a doua pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" însă așa cum se arată în literatura de specialitate dacă decizia instanței este "obligatorie" în litigii similare celor evocate în decizie, judecata va fi de la început amputată, chestiunea de drept fiind a priori tranșată printr-o soluție de principiu, transformată în dogmă. De altfel, prin nicio dispoziție legală nu se sancționează nerespectarea "obligativității" deciziei instanței supreme, pronunțată în interesul legii și niciun text constituțional nu ar putea fi invocat convingător în sprijinul soluției obligativității deciziilor date în interesul legii.
Mai mult, decizia nr.XXIII din 12 dec.2005 a fost îndreptată prin încheiere adoptată de Secțiile Unite la data de 21 mai 2007. Prin această încheiere s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare strecurată în decizia menționată, în sensul înlăturării mențiunii " și personalul auxiliar de specialitate" din considerentele și dispozitivul hotărârii astfel că "prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
De altfel în nota de fundamentare a OG8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se menționează expres că se mențin sporurile și drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 cu modificările ulterioare inclusiv prima pentru concediul de odihnă.
Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare (prima pentru concediul de odihnă nefiind suspendată pentru anul 2006), respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Prin urmare, s-a reținut că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, și a fost admisă și pe cale de consecință s-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pe anii 2003, 2004 și 2005 la care sunt îndreptățiți, sume calculate în funcție de indemnizația lunară brută din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, potrivit dreptului fiecăruia, actualizate la data plății, în funcție de rata inflației. În ceea ce privește pe Ministerul Economiei și Finanțelor, chemat în judecată de reclamanți pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare achitării sumelor mai sus arătate, instanța constată că, deși nu există vreun raport juridic direct în baza căruia să fie obligat să plătească direct reclamanților drepturile bănești pentru lipsa calității de angajator, el are calitatea procesuală pasivă de a sta în judecată în prezenta cauză. Potrivit art.3 alin.1 litera A, pct.2 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de verificare a bugetului de stat iar, potrivit art.21 din Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pentru anul 2007 Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să asigure cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârii definitive ale instanțelor judecătorești, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2007.
De asemenea, tribunalul a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată pe calea unei acțiuni oblice, reclamanții acționând împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor în locul Ministerului Justiției, care, pentru a-și îndeplini obligația de plată care s-ar stabili în sarcina sa, trebuie să solicite fonduri Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin B-N a declarat recurs în termen solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamanți împotriva sa.
Susține în primul rând că în mod greșit, instanța nu a avut în vedere la soluționarea cauzei a faptului că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală în cauză, întrucât între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă.
Mai mult, susține că potrivit dispozițiilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, pârâtul este răspunzător doar de elaborarea procentului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, astfel că nu poate sta în judecată în calitate de pârât, într-un proces având ca obiect drepturi bănești ale unor salariați din afara ministerului, el neavând nici calitatea de ordonator de credite față de reclamanți.
Apreciază de asemenea că nici pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților nu este întemeiată pentru că beneficiul primei de vacanță nu constituie un drept salarial fundamental, astfel că legiuitorul este în drept să acorde, să suspende, să modifice, să abroge sau să stabilească perioada în care să acorde acest drept, cu respectarea normelor de tehnică legislativă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2000, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor d legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către recurent, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, acesta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță ceilalți pârâți, prin urmare acțiunea îndreptată împotriva recurentului se bazează pe această calitate și nicidecum pe calitatea de angajator care nu a fost invocată de reclamanți.
Nici critica pe fond adusă sentinței de către pârât, nu poate fi privită cu succes, deoarece așa cum corect a reținut și tribunalul chiar prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat cu privire la existența dreptului la prima de concediu pe perioada suspendării prin legile bugetului de stat, suspendarea exercițiului dreptului neputând fi echivalentă cu însăși înlăturarea lui.
În privința abrogării dreptului la prima de concediu prin nr.OUG177/2002 este de reținut că acest act normativ reglementează numai salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridic asimilat.
Într-adevăr prin art.50 alin.2 al acestei ordonanțe se stipulează că "pe data intrării în vigoare se abrogă art.1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora din Legea nr.50/1996.
Din interpretarea acestor dispozițiuni legale, care sunt suficient de clare și neputând-se adăuga la cele, se deduce să dreptul la prima de concediu nu a fost abrogat expres în privința personalului auxiliar de specialitate la care fac referire dispozițiile art.41 din Legea nr.50/1996.
Mai mult, decizia nr.XXIII din 12 dec.2005 aaf ost îndreptată prin încheierea adoptată de Secțiile Unite a la 21 mai 2007, așa cum s-a precizat în sentință, confirmând încă o dată justețea acțiunii reclamanților.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 824/F din 26 sept.2007 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - Pt.- - - -
în conc.maternitate
Semnează:
Președintele instanței
Red.AR
Dact./2ex./19.02.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
