Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2004 din 01.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei,după care instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2004 din 1 oct.2007, Tribunalul Sălaja admis acțiunea reclamantilor:, și, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - S și în consecință au fost obligați pârâții la acordarea creșterii salariale de 5% începând ca data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 10.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, actualizate cu coeficientul de inflație.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea promovată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor la acordarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna martie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna sept.2007, actualizarea sumelor datorate cu coeficientul de inflație și anularea situației create prin discriminare.
În apărarea lor Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității sale procesuale pasive deoarece nu este parte al raportului de muncă, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivând că raportat la dispozițiile art.27 alin.1 din OUG137/2000, competența revine Judecătoriei Zalău.
Tribunalul a reținut însă că de fapt calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă din conținutul atribuțiilor acesteia, stabilite prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Astfel, în domeniul finanțelor publice Ministerul Economiei și Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare.
Pentru plata diferențelor salariale Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să declanșeze asemenea acțiuni de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare.
În urma suplimentării bugetului, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, va dispune cu privire la măsurile ce se impun pentru executarea plăților, în condițiile legilor în vigoare, inclusiv a nr.OG22/2002 privind exercitarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.110/2007.
Excepția de necompetență materială a instanței invocată de Parchetul de pe lângă nu este fondată deoarece cererea reclamanților vizează executarea conținutului raportului de muncă ceea ce atrage competența instanțelor specializate în dreptul muncii.
Prin nr.OG10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru perioada care ocupă funcții de demnitate publică s-au stabilit creșteri salariale în trei etape astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 c) cu de 11 % începând cu noiembrie 2007, față de nivelul din luna noiembrie 2007.
În anexa II și III la care se referă expres judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, aceștia fiind singurii magistrați care au beneficiat de creșterile salariale menționate.
În prezent, tocmai pentru a înlătura orice formă de discriminare, salarizarea tuturor judecătorilor și procurorilor este reglementată printr-un singur act normativ, nr.OUG27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007.
Așadar, creșterea drepturilor salariale nu poate fi anulată sau acordată doar judecătorilor instanței supreme cu ignorarea drepturilor magistraților de la celelalte instanțe sau parchete.
În acest sens sunt dispozițiile art.5 alin.l și 3 din Codul muncii potrivit cărora "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți angajații și angajatorii. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință care au ca scop sau ca efect neacordarea, retragerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii".
Edificatoare în acest sens sunt dispozițiile art.l alin.2 din nr.OG137/2000 în sensul că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit.i se menționează și dreptul la muncă, la alegerea liberă a ocupației, la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Modul în care au fost aplicate dispozițiile nr.OG101/2007 prin excluderea magistraților de la curțile de apel, tribunale și judecătorii de la creșterile salariale constituie aplicarea unui regim discriminatoriu față de acești magistrați și magistrații J precum și față de celelalte categorii din sectorul bugetar.
În cazul de față magistrații reclamanți se află în situații analoage cu magistrații și comparabile cu celelalte categorii de personal salariat de la bugetul de stat și nu sunt situații diferite așa cum greșit se susține în întâmpinările depuse la dosar.
Plasarea magistraților, asistenților judiciari de la judecătorii, tribunale și curți de apel și de la parchetele aferente acestora într-o stare de discriminare față de celelalte categorii de personal bugetar rezultă și din următoarele acte normative emise de Guvern: nr.OG16/31.01.2007 prin care Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la data de 01.01.2007 a personalului Ministerului Afacerilor Externe; nr.OG27/2007 prin care s-au majorat salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi; Legea nr. 232/6.07.2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007, modificând art. 39 alin.2 al acesteia prevede creșteri salariale în cote de 7% aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți funcționarii publici, excepții fiind și de această dată magistrații, judecătorii și procurorii, precum și asistenții judiciari și restul personalului asimilat din cadrul puterii judecătorești, în aceleași procente și tranșe, cu toate că și aceste categorii de personal bugetar sunt salarizați tot prin legi speciale, astfel că acest argument că magistrații sunt salarizați printr-o lege specială nu exclude regimul discriminatoriu aplicat acestora.
Potrivit art.2 din nr.OUG27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilește ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege.
Se susține că scopul creșterilor salariale pentru celelalte categorii de personal este acoperirea inflației, or, salariile magistraților au crescut în anii 2006 și 2007 încât depășește nu numai rata inflației, dar și media creșterior salariale care s-au acordat în sectorul bugetar.
Această opinie exprimă tendința de discriminare a magistraților, de excludere a acestora de la un tratament echitabil, nediscriminatoriu, de la măsurile de protecție luate de Guvern pentru acoperirea nivelului prognozat al creșterilor prețului de consum, având în vedere și criteriile de salarizare ale magistraților prevăzute de dispozițiile art.2 din nr.OUG27/2006.
Prin aplicarea acestor metode, practic creșterile salariale ale magistraților din anul 2006, rămân fără conținut.
Prin Legea nr.45/2007 de aprobare cu modificări a nr.OUG27/2006 nu s-a majorat salariul de bază al magistraților, ci s-a introdus sporul de vechime, tocmai pentru înlăturarea unui alt mod de discriminare a magistraților.
Mai mult, prin pct.17 din Legea nr.45/2007 s-a abrogat art.35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care prevedea că drepturile salariale prevăzute de această ordonanță vor fi indexate prin aplicarea indexărilor, ceea ce constituie un alt mod de obstrucționare a magistraților, fapt care contravine dispozițiilor art. 16 din Constituția României, ale nr.OG137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.l, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare."
Or, excluderea judecătorilor, asistenților judiciari și procurorilor de la
judecătorii, tribunale și curți de apel și a celor din parchetele aferente, de la acordarea creșterilor salariale față de celelalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, precum și celelalte categorii de lucrători, nu poate constitui un scop legitim, fiind încălcat principiul egalității de tratament, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor enunțate fiind evident.
În sensul admisibilității cererii sunt dispozițiile art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, iar prin Decizia nr.447/ 15.09.2005, Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă unor categorii de salariați, singura condiție fiind că de sporurile și adaosurile respective să beneficieze toți salariații care se află în instituții similare.
Discriminarea suferită de reclamanți este susținută și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie asigurată fără nici o deosebire bazată pe rasă, culoare, avere, naștere sau orice altă situație.
De asemenea au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr.l, având în vedere că prin noțiunea de bun, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă un drept patrimonial.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, cu prioritate reglementările internaționale cu excepția în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prin discriminarea instituită din culpă între reclamanți, pe de o parte, și magistrații J, procurorul general al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale, ceilalți demnitari aleși sau numiți, funcționari publici și funcționari contractuali ai statului, pe de altă parte, fiecare reclamant a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterilor salariale în procentele și tranșele arătate în acțiunea introductivă.
Împotriva sentinței, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Economiei și Finanțelor prin S și Parchetul de pe lângă au declarat recurs în termen.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj critică sentința prin aceea că este greșită din moment ce acordarea drepturilor salariale solicitate nu este reglementată expres în legislația privind salarizarea magistraților iar pe de altă parte acordarea creșterilor salariale nu este prevăzută în nr.OG10/2007 privind personalul bugetar salarizat nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate așa cum Ordonanța de Guvern nr.10/2007 prevăd.
Se apreciază că greșit instanța a considerat discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și s-au acordat personalului contractual, în condițiile în care nu consideră în același timp că este discriminatoriu că această din urmă categorie profesională nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință salarială utilizat pentru salarizarea magistraților.
Se mai susține că de fapt instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, pentru că instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la lege, acordarea sporurilor solicitate fiind de competența exclusivă a puterii legislative.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâți, Curtea reține următoarele:
S-a susținut în primul rând de către Ministerul public - Parchetul de pe lângă că raportat la dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OUG137/2000, competența de soluționare a litigiului ar aparține Judecătoriei Zalău, astfel că încălcându-se competența materială a altei instanțe tribunalul ar fi pronunțat o soluție nelegală.
Critica de mai sus nu poate fi privită cu succes în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie drepturi salariale nerecunoscute și neacordate, ori în acest caz trebuie aplicat dreptul comun în materia litigiilor de muncă, Tribunalului Sălaj revenindu-i competența materială de soluționare în prima instanță a cauzei.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și în recurs de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin S nu poate duce la modificarea sentinței recurate pentru că așa cum corect a reținut și tribunalul, acestui pârât îi revine sarcina în baza art.19 din Legea nr.500/2002 de a coordona acțiunile pentru pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, a legilor de rectificare, iar în acest context pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri, pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice îi revine sarcina alocării acestor fonduri.
În ce privesc celelalte critici aduse în privința fondului cauzei, este de reținut așa cum corect a făcut și tribunalul că potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Ca atare excluderea reclamanților în calitatea lor de magistrați de la acordarea creșterilor salariale față de celelalte categorii de persoane din cadrul autorității judecătorești, precum și celelalte categorii de lucrători, nu poate constitui un scop legitim, fiind astfel încălcat principiul egalității de tratament, fiind evident discriminatorii dispozițiile de excludere a magistraților de la acordarea creșterilor salariale, această constatare fiind susținută clar și de dispozițiile art.16 din Constituția României, Decizia nr.447/2005 a Curții Constituționale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul 1 invocate de tribunal în considerentele sentinței revocate.
Așa fiind, constatând că sub aspectul tuturor criticilor ce i-au fost aduse sentința atacată este legală și temeinică, Curtea reținând în drept și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va respinge ca nefondate recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, S, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ împotriva sentinței civile nr. 2004 din 01 octombrie 2007 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - PT.- - - -
în conc.matern.
Semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
Red.AR
Dact./2ex.
19.03.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
