Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 77/
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.2487 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2487 din 4 octombrie 2007 Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 2.056 lei reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 2005-2006, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
Prin aceiași hotărâre instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive și excepția prematurității cererii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Împotriva sentinței civile menționate pârâta DGFP Haî naintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată a reclamantei, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.8,9 pr.civ. Recurenta a relevat că în cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasivă, întrucât nu poate fi obligat la plata unor drepturi, de orice natură, către salariații altor instituții. Ministerul răspunde numai de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, în condițiile Legii nr.500/2002. În contextul menționat, este nelegală chemarea în garanție formulată de Ministerul Public, întrucât atare cerere trebuie să afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție. Între Parchetul de pe lângă ICCJ și MEF nu există nici un raport juridic care să dea naștere la obligații, respectiv la plata unor sume de bani către salariații altor instituții. În fine, pe fondul pricinii, cererile privitoare la acordarea primelor de vacanță au fost suspendate prin numeroase acte normative, ultimul,act în acest sens fiind Legea nr.379/2005 care prevede că plata primelor de concediu se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
În termen legal s-a declarat recurs și de către Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ solicitându-se modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulată de reclamantă, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. cu aplicarea art.304 ind.1 din același cod. Recurentul apreciază ca nelegală soluția instanței de fond prin care s-a admis cererea reclamantei, personal auxiliar de specialitate, în situația în care dreptul acesteia la plata primelor de vacanță a fost suspendat succesiv prin legile bugetare anuale. În acest sens, recurentul face referire expresă la legile nr.511/2004 și nr.379/2005 care statuează că actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu se suspendă până la data de 31 decembrie 2006. În prezent, salarizarea personalului auxiliar de specialitate se face potrivit OG nr.8/2007, care la art.23 prevede dreptul personalului la plata primei de concediu, însă fără efect retroactiv, respectiv pe anii 2005-2006.
Ministerul Public consideră că prima instanță a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în contextul în care ministerul ca instituție bugetară, nu poate să înscris în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Cheltuielile ministerului prevăzute în Legea nr.500/2000 au o destinație precisă și limitată iar angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate pentru considerente ce succed:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a MEF, instanța de control judiciar constată că acest minister are potrivit Legii nr.500/2000 responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat materializat ulterior în legea bugetară anuală. Proiectul bugetului de stat are la bază proiectele de buget ale ordonatorilor principali printre care se numără și Ministerul Public. Cheltuielile de personal reprezintă un capitol distinct al proiectelor de buget întocmite de fiecare ordonator. În activitatea sa, așa cum chiar recurenta invocă, în caz de divergență între MEF și ordonatorii principali de credite, guvernul este competent să ia decizii în acest sens. Cu toate acestea, responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat aparține în exclusivitate pârâtului, calitatea sa procesual pasivă derivând din această obligație legală și nu cum în mod greșit apreciază recurentul din raportul de muncă.
Pe fondul cauzei, curtea apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este ferită de orice critică, în sensul în care la momentul formulării cererii normele legale de suspendare cuprinse în Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005 nu mai erau în vigoare. Astfel, legalitatea acestor acte normative și concordanța lor cu prevederile constituționale este atributul instanțelor judecătorești, sesizate în condițiile art.29 din Legea nr.47/1992.
Din această perspectivă, instanța de fond a reținut în mod corect că dispozițiile legii bugetare prin care prima de concediu a fost suspendată contravin art.15 alin.2 și art.53 din Constituție. Mai mult decât atât la momentul ieșirii din vigoare a legii bugetare dispoziția de suspendare nu mai poate fi aplicată, ca atare, la momentul sesizării instanței pentru anii 2005 și 2006 nu mai există norme legale în vigoare prin care dreptul solicitat poate fi considerat suspendat.
Prezintă relevanță în cauză și încheierea dată la data de 21 mai 2007 de către Secțiile unite ale ICCJ, prin care s-a dispus îndreptarea greșelii materiale- pronunțată de instanța supremă. Inițial, prin această, decizie s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, în condițiile art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996. Îndreptarea greșelii materiale a vizat înlăturarea mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate" din dispozitivul deciziei XXIII, situație în care aspectele reglementate prin această decizie nu vizează și personalul auxiliar de specialitate care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor.
Ținând cont de cele prezentate, instanța de control judiciar apreciază ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării primei de vacanță în favoarea personalului auxiliar de specialitate, pentru perioada anilor 2005-2006. De asemenea, potrivit art.1084 din Codul civil daunele interese ce se cuvin creditorului cuprind atât prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, prima instanță, respectând dispozițiile legale în materie și practica judiciară constantă, în mod justificat a dispus actualizarea sumei datorată reclamantei în raport cu indicele de inflație, până în momentul plății.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.8,9 pr.cvi. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin H, cu sediul M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.2487 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
29.01.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
