Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.780/R/2008
Ședința publica din data de 1 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele B și SC SA împotriva sentinței civile nr. 45 din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe reclamantul, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat din cadrul Baroului B cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei recurente SC. B - avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul GRUP. B - avocat.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța din oficiu, invocă excepția tardivității recursurilor declarate, hotărârea recurată fiind comunicată la data de 7 februarie 2008 iar recursurile înregistrate la data de 20 februarie 2008, ultima zi de declarare a lui fiind 18 februarie 2008.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea ca tardive a recursurilor.
Reprezentanții pârâților recurenți solicită respingerea acestei excepții întrucât au solicitat atât la instanța de fond cât și în recurs comunicarea tuturor actelor procedurale la sediul procesual ales, pe care l-au indicat și totodată au invocat și nelegala citare a SC SA de - acesta fiind un punct de lucru, o entitate organizatoric funcțională lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale.
Reprezentantul intimatului arată că a chemat în judecată "angajatorul" care este de iar SA B este un terț, sens în care înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale a acestui recurent.
Reprezentanta recurentului SA. B arată că pentru încheierea unui contract trebuie să existe capacitatea de exercițiu a persoanei ori de nu are capacitate de exercițiu, singura persoană juridică cu această capacitate fiind SC SA B care trebuia chemată în judecată.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs, urmând a se pronunța, în temeiul art. 137.proc.civ. și asupra excepțiilor invocate.
Reprezentanta pârâtului recurent B solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj, pentru configurarea corectă a cadrului procesual și asigurarea dreptului la apărare.
Reprezentantul recurentului GRUP B solicită admiterea recursului declarat de această parte cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii față de aceasta.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor în principal ca tardive, iar pe fond respingerea ca inadmisibile, cu cheltuieli de judecată conform delegației.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința nr.45 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâtelor B, și fiind obligată să plătească reclamantului suma de 820 lei, reprezentând prima de Paște pentru anul 2004 și de la plata sumei de 4.800 lei reprezentând prima de Paște și de C cuvenite pentru perioada 2004 - 2005.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtelor, cu contracte individuale succesive pe durată nedeterminată, în perioada 01.04.2002- 23.12.2005.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.l din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art.176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază. Aceste drepturi sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum reiese atât din afirmațiile reclamantului cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate.
Pârâta nu a depus nici o dovadă pentru a infirma situația prezentată, deși conform prevederilor art.287 din Codul muncii "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Această dispoziție este imperativă având în vedere caracterul litigiilor de muncă, care, potrivit art.286 din Codul muncii se judecă în regim de urgență.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâtele să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele SC SA B și SC SA
Pârâta SC SA, prin recursul său solicită modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivele aflate la 6-9 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculează în raport de salariul de bază mediu pe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamanților este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Pârâta SC SA B, prin recursul său solicită admiterea recursului cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.
În motivele de recurs arată că unitatea nu a fost citată la sediul din B, ci a fost citat un punct de lucru, respectiv de, entitate organizatoric funcțională lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale.
Consideră că atâta timp cât izvorul obligației afirmat neîndeplinită corelativă dreptului subiectiv alegat de reclamant îl reprezintă un contract colectiv de muncă încheiat cu SC SA cu sediul în B, nu cu sucursala ori punctul de lucru, pe de o parte și salariații reprezentați de de cealaltă parte, tribunalul a încălcat dreptul la apărare.
Prin apărătorul său, reclamantul s-a opus admiterii recursului, apreciind că sentința este legală și temeinică și mai mult, recursurile sunt tardive.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâte, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din dovezile de comunicare, filele 17-18 dos.de fond și documentele prin care s-a făcut expedierea recursurilor la tribunal, filele 5 și 22 din dos.de recurs, pârâții au declarat recursurile în termenul legal prevăzut de dispozițiile art.301 proc.civ. comb. cu prev. din Legea 168/1999, astfel că sub acest aspect tardivitatea invocată de reclamant nu se justifică.
Este de reținut însă că acțiunea reclamantului s-a îndreptat împotriva a două societăți comerciale pârâtele din acest dosar.
Dar, sub acest aspect, dispozițiile art.87 pct.2 proc.civ. corect invocate de pârâta SC SA B, prevăd că persoanele juridice de drept privat, vor fi citate prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz al reprezentanței.
În cazul din speță însă, pornindu-se de la cererea introductivă defectuos redactată, pârâta a fost chemată în judecată prin punctul de lucru de, la adresa acestuia care, de fapt, potrivit documentației ce a fost depusă în recurs nu este reprezentativ în litigiile în fața instanțelor, la această adresă nefiind nici sediul principal, nici cel al reprezentanței or al sucursalei.
În atare situație instanța de recurs reține neregularitatea procedurii de citare a pârâtei motiv pentru care văzând și dispozițiile art.299 și 312 pct.5 proc.civ. va admite recursurile, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Este de reținut faptul că în situația dată, instanța de recurs, pentru motivul de mai sus, nu va putea evoca fondul cauzei, situație în care nu se va putea analiza nici întinderea ori existența drepturilor pretinse de reclamant în raport de perioadele de activitate pe care le-a avut la cele două societăți pârâte și cum analizarea lor nu se poate face decât conexă, sub acest aspect se impune și admiterea recursului pârâtei SC SA B, chiar dacă procedura de citare cu aceasta a fost legală, în rejudecare, tribunalul urmând să aibă în vedere toate aspectele de fond criticate de pârâte în recursurile lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele SC SA B și SC SA împotriva sentinței civile nr.45 din 14.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./3ex.
24.04.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen
