Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 794/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 794/R/2008 | |
Ședința publică din 02 aprilie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele -" B și - GRUP -împotriva sentinței civile nr.42/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat, avocat din Baroul București, reprezentanta pârâtei-recurente service B, avocat cu delegație la (2) din Baroul București și reprezentantul pârâtei- recurente - Membru Grup, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, și au fost comunicate intimatului.
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat din Baroul București și reprezentantul pârâtei-recurente - Membru Grup, avocat din Baroul Cluj depun delegațiile la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra celor două recursuri.
Reprezentanta pârâtei-recurente service B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs. Arată că în dosarul de fond a fost citat un punct de lucru, care nu are capacitate de exercițiu și nici capacitate juridică. În ce privește recursul declarat de pârâta-recurentă - Membru Grup, solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul pârâtei-recurente - Membru Grup solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în temeiul art.304 pct.9, art.304 indice 1 și art.312 pr.civ. modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 425 RON, conform Notei de cheltuieli pe care o depune la dosar. Arată că termenul de prescripție privind cererea de chemare în judecată s-a împlinit în aprilie 2007. În ce privește recursul declarat de pârâta-recurentă service, solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea celor două recursuri și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, și obligarea pârâtelor-recurente la plata cheltuielilor de judecată. Arată că recursul formulat de service B este netemeinic, deoarece procedura de citare cu această parte s-a îndeplinit conform prevederilor art. 87 pct.2 pr.civ. iar recursul formulat de - Membru Grup este nefondat. Arată că acțiunea formulată de reclamant s-a născut dintr-un drept al acestuia.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.42 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor A și service A Sucursala de B și în consecință a fost obligată pârâta C A să plătească reclamantului suma de 820 lei reprezentând prima de Paști pentru anul 2004 și service A de B la plata sumei de 5180 lei reprezentând prima de Paști și de C cuvenite pentru perioada 2004-2006.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtelor, cu contracte individuale succesive pe durată nedeterminată, în perioada 17.01.2000 - 14.07.2006.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.l din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art.176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază. Aceste drepturi sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum reiese atât din afirmațiile reclamantului cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate.
Pârâta nu a depus nici o dovadă pentru a infirma situația prezentată, deși conform prevederilor art.287 din Codul muncii "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Această dispoziție este imperativă având în vedere caracterul litigii lor de muncă, care, potrivit art. 286 din Codul muncii se judecă în regim de urgență.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâtele să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtele service A B și A - Membru Grup.
Prin recursul declarat de pârâta service A B se solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea recursului s- invocat nelegalitatea procedurii de citare prin luarea în considerare a adresei punctului de lucru al SC SA, situat în de care nu are capacitate de exercițiu.
Potrivit art.87 pct. 2 Cod procedură civilă, în cauză se impunea citarea angajatorului SC SA
În lipsa unei legale citări a persoanei ce justifică legitimarea procesuală, a fost încălcat dreptul său la apărare.
SC SA Bad eclarat recurs la data de 20.02.2008, însă așa cum rezultă din dovezile de comunicare hotărârii primei instanțe, sentința nu a fost comunicată cu recurenta, aceasta nu a fost citată în cursul judecării litigiului în fața primei instanțe, astfel încât în raport de prevederile art. 80 din Legea nr. 168/1999 raportat la art. 301 Cod procedură civilă, care prevăd că termenul de exercitare căii de atac curge de la comunicarea hotărârii, în lipsa unei comunicări excepția tardivității nu este incidentă, urmând a fi înlăturată.
Prin recursul declarat de - GRUP s-a solicitat admiterea căii de atac promovate, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Contractul colectiv de muncă din anii 2003 și 2004 nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază n raport cu indicele de inflație, astfel de prevedere fiind adoptată doar în anul 2005. În anul 2005 părțile au modificat alin.2 al art.168, noul text fiind în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse salariul de bază al fiecărui salariat". Din acest text rezultă cu claritate recunoașterea părților n sensul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al salariaților. Mai mult, includerea suplimentărilor salariale în salariile de bază rezultă și din Adresele nr. 1154/2003 și nr. 1453/2003 (anexate), ambele semnate și de președintele, unde se indică fondul de salarii pe anul 2003 și se precizează că "Fondul de salarii cuprinde și efectele aplicării prevederilor Actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat cu nr. 1602/2003, prin care suplimentările salariale de la al. 1 art. 168 din au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat." (Adresa 1453/2003).
S-a mai precizat că includerea primelor în salariul de bază s-a realizat practic prin cumularea primelor de Paști (6.810.000 lei) și C (6.851.000 lei) din anul 2003 și împărțirea sumei la 12, obținându-se rezultatul de 1.140.000 lei vechi, care a fost introdus în salariul de bază a fiecărui angajat, determinând astfel majorarea salariului. Această majorare a salariului a avut loc la data de 01.02.2003, fiind evidențiată în carnetele de muncă cu denumirea de "reașezare a salariului". În concluzie, în condițiile în care art. 128 din CCM (în forma sa din 2003-2004) nu impunea societății SA majorarea anuală a salariilor în raport cu indicele de inflație, rezultă cu evidență că principala cauză a reașezării salariului reclamantului la data de 01.02.2003 a avut ca și cauză introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și de
Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul cuantumului suplimentărilor salariale, arătându-se că în mod greșit acestea au fost calculate în expertiza contabilă efectuată în cauză în funcție de salariul mediu brut pe. În realitate, așa cum rezultă din art. 168 al. 1 din CCM, suplimentările salariale trebuiau calculate în raport cu salariul de bază mediu pe.
Suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar și din statele de plată pentru anii 2004-2007, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări). Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
După ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducerea primelor în salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Recurenta a mai învederat că menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și societatea noastră ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la prescrierea acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul Munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul chemat în judecată și sucursala
Vest-.
Din conținutul cărții de muncă (fila13 dosar fond), reiese că la data de 01.05.2004 reclamantul a fost angajat la SC SA B până la data de 14.07.2006.
Prin urmare, pârâta sucursala Vest- nu a avut calitatea de angajator.
Pe de altă parte, conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale.
În lipsa acestei personalități juridice sucursala nu poate sta în nume propriu în judecată, calitate de parte putând avea numai societatea prin reprezentanții săi legali, urmând a fi citată potrivit art. 87 pct. 2 Cod procedură civilă.
Astfel litigiul s- judecat în contradictoriu cu o sucursală care pe de o parte, nu are calitatea de angajator, neputând fi obligată să plătească reclamantului sume derivând din derularea raportului de muncă, întrucât între cele două părți nu există un raport de muncă, iar pe de altă parte, nu are nici personalitate juridică.
Având în vedere că pronunțarea unei soluții de casare parțială a hotărârii nu este posibilă, deoarece pentru respectarea principiului contradictorialității este imperios necesară asigurarea posibilității tuturor părților împrocesuate de a se referi la aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea de Apel va admite și recursul pârâtei SC SA strict din această perspectivă.
În temeiul art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, raportat la art.294 alin. (1), art. 316 Cod procedură civilă, curtea va dmite recursurile declarat de SC SA B și de SC SA împotriva sentinței civile nr.44 din 14.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care va casa în întregime și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Cu ocazia rejudecării, instanța, în temeiul art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a angajatorului SC SA
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și - GRUP- împotriva sentinței civile nr.42 din 14.01.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și în consecință, trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
3 ex./23.04.2008
Jud.fond. /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
