Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 822/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 822/R/2008
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Carmen Marta Vitoș Lucia
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta SC SA -. GRUP împotriva sentinței civile nr. 339 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 25.02.2008, în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și pe intervenienții în nume propriu, și, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta intimaților-reclamanți, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul recurentei-pârâte, avocat, cu împuternicire avocațială de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, de către intimații-reclamanți, întâmpinare în două exemplare, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantului recurentei-pârâte.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar un set de acte în dovedirea cererii, un exemplar comunicându-se apărătorului intimaților-reclamanți.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, potrivit memoriului depus la dosar și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate, pentru motivele arătate în întâmpinare, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.339 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondată excepția invocată de către pârâta referitoare la prescripția dreptului la acțiune.
S-a admis acțiunea reclamanților, și cererea intervenienților în nume propriu, și, formulate împotriva pârâtei B și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamanților și intervenienților suma de câte 2380 lei, reprezentând drepturi salariale neacordate și câte 242,62 lei reprezentând reactualizarea drepturilor salariale neacordate. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții au fost salariații pârâtei în perioade cuprinse între anii 1996- iunie 2005.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiunea reclamantului invocată de către pârâtă și întemeiată pe prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii care stipulează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, instanța a reținut că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 au prevăzut că salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu cu ocazia sărbătorilor de Paște și
În anii 2004 și 2005 reclamanții și intervenienții nu au beneficiat de aceste drepturi, pe considerentul că acestea au fost incluse în salariul de bază.
Includerea acestor drepturi în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, pentru anii 2004-2005 o atare includere nefiind prevăzută nici inițial și nici vreo modificare în acest sens nefiind operată în temeiul art.244.
La data de 25.03.2003 salariul mediu brut la nivel de unitate era de 980 lei pe persoană.
Instanța constatând că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste drepturi salariale, conform art.168 alin.1 din CCM, a admis acțiunea în temeiul art.289, art.78 din Legea nr. 168/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele aflate la 2-5 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2006, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2006) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculeazăîn raport de salariul de bază mediupe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantului este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (28.11.2007) și cererea de intervenție (11.12.2007), rezultă că pretențiile pentru anul 2004 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat (9 dosar fond).
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
Având în vedere caracterul obligatoriu, imperativ al prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă, care este rezultatul voinței juridice a părților, clauza privind plata primei de C și Paști, face parte din conținutul contractului individual de muncă și conferă reclamantului dreptul de a pretinde angajatorului plata acestor prime și, corelativ, obligația de executare ce incumbă acestuia din urmă.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este de asemenea, nefondată, prima instanță stabilind prima pentru C 2004 la suma de 980 lei, conform actului aflat la 23, din care rezultă că salariul mediu brut la nivelul societății comerciale este de 9.800.000 lei (vechi).
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime, prin respingerea recursului în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ.
În temeiul art.274 alin.1 proc.civ. va obliga recurenta să plătească intimaților, și suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (117).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 339 din 25.02.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților, și suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/17.04.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitoș Lucia
