Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 824/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 824/R/2008
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Carmen Marta Vitos Lucia
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 38 pronunțată de Tribunalul Maramureș, la data de 18.01.2008, în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, ( ) și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.38 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a dmis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții
, (), în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință pârâții 1-3 au fost obligați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006 suma datorată urmând a fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pârâtul de rândul 4 fost obligat să asigure fondurile necesare plății sumelor datorate reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt încadrați în calitate de personal auxiliar la nivelul Tribunalului Maramureș.
De asemenea se mai susține că potrivit art. 41/1 alin.1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Dreptul reclamanților cu privire la prima de vacanță (spre deosebire de același drept acordat magistraților care a fost abrogat începând cu 01.01.2003
prin art. 50 alin.(2) din UG. nr. 177/2002) nu a fost abrogat, fiind doar suspendat prin OUG nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2004, respectiv Legea nr. 507/2003,
s-a prevăzut că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare cu privire la primele de vacanță, se suspendă până la 31.12.2004.
Legea bugetului de stat pe 2005, respectiv Legea nr. 511/2004, a suspendat la rândul ei dispozițiile privind prima de vacanță până la 31.12.2005.
În privința personalului auxiliar, tribunalul a apreciat că suspendarea, deși prevăzută de Legea nr. 24/2000, republicată, dispusă prin acte normative succesive și apoi prin legile bugetului de stat, echivalează cu anularea acestui drept, care în mod legal nu poate avea loc decât prin abrogare, abrogare care în cazul personalului auxiliar, nu a intervenit, suspendarea neputând opera decât pe o perioadă determinată.
Faptul că drepturile personalului auxiliar de specialitate reglementate
prin Legea nr. 50/1996, au rămas în continuare și după data de 01.01.2003, rezultă din dispozițiile art. 60 al. 4 din Legea nr. 567/2004 potrivit cărora "Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, se face fără lege specială ", și nu printr-o lege comună pentru tot personalul instanțelor.
Instanța nu a reținut susținerea pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că în soluționarea cauzei, trebuie să aibă în vedere Decizia nr. XXIII/2006 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, dat fiind faptul că aceasta se referă la personalul afectat de prevederile OUG nr. 177/2003 și pentru drepturile aferente acestora în anii 2001-2002.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a apreciat întemeiată acțiunea doar în parte, și a admis-o în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
Deși reclamanții sunt angajați ai tribunalului făcând parte din categoria personalului auxiliar al instanțelor, pârâtul în motivele de recurs arată că potrivit prevederilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, aplicarea prevederilor art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor se suspendă până la data de 31 decembrie 2004, iar potrivit art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Perioada de suspendare succesivă a prevederilor de mai sus nu s-a încheiat la data de 31.12.2005, deoarece conform art.5 alin.5 din legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, plata primelor de concediu s-a suspendat până la 32 decembrie 2006.
Potrivit art.37 alin.1 din nr.OG38/2003, polițiștii pe timpul cât se află în concediu de odihnă, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești cuvenite, astfel consideră neîntemeiată solicitarea cu privire la acordarea primelor de concediu, acestea constituind un beneficiu în plus acordat față de drepturile bănești stabilite la art.37 alin.1 din OG38/2003.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și tribunalul, dispozițiile legale ce vizează drepturile reclamanților cu privire la prima de vacanță, nu au fost abrogate, fiind doar suspendate succesiv prin nr.OUG33/2001, Legea nr.743/2001 și Legea nr.631/2002.
De asemenea, legile bugetului de stat nr.507/2003 și respectiv nr.511/2004 la rândul lor au suspendat dispozițiile privind primele de vacanță dar nu le-au anulat astfel că în prezent reclamanții sunt îndreptățiți la pretențiile solicitate prin acțiune.
Că este așa o confirmă și faptul că instanța supremă a și statuat prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia dată în interesul legii nr.XXIII/2006 că de fapt doar dispozițiile legale cu privire la dreptul magistraților la plata primelor de vacanță au fost abrogate și nicidecum cele care vizează celelalte categorii de personal din care fac parte și reclamanții.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, constatând că sub aspectul tuturor criticilor ce i-au fost aduse, sentința atacată este legală și temeinică, Curtea, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 38 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.AR
Dact./2ex.
19.05.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitos Lucia
