Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 837/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 837/R/2008
Ședința publică din data de 09 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 136 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, precum și pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către pârâtul recurent, în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea, deliberând constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.136 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității, invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admite acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință pârâții de rândul 1-3 au fost obligați la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de indemnizație de încadrare lunară, aferent perioadei 01 ianuarie 2006 - 31 martie 2006, de 40%.
Pârâtul de rândul 4 fost obligat să includă în bugetul pe anul 2008 aceste sume.
Pârâții de rândul 1-2 au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de judecători în cadrul Judecătoriei Huedin. Prin dispozițiile art. 28 alin. (4) din nr.OUG 43/2002 s-a stabilit că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. (1)-(3) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară.
Ulterior, prin nr.OUG 24/2004, textul art. 28 alin. (4) din nr.OUG 43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a îndemnizației de încadrare brute lunare.
La rândul ei, nr.OUG 24/2004 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 601/2004, aplicarea art. 28 alin. (4), devenit alin. (5), fiind extinsă și la toți judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, la toți procurorii parchetului de pe lângă această curte, precum și la toți procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, fără a se face vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
Instanța a reținut că acordarea unui anumit spor salarial judecătorilor care soluționează cauze de corupție, precum și procurorilor generali, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorilor de la parchetul de pe lângă această curte reprezintă o discriminare ce nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv, între magistrați.
Pentru că este vorba despre drepturi patrimoniale prevăzute de legea în vigoare, acestea constituie bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din acest motiv, salarizarea magistraților încalcă art. 1 alin. (l) din Protocolul 1 privind protecția proprietății și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale.
Salariul nu are legătură cu corupția, în ceea ce privește lupta împotriva corupției în general, nici în ceea ce privește lupta împotriva ei în interiorul sistemului judiciar. Salariul nu trebuie să reprezinte nici un stimulent pentru promovarea în funcții de execuție, întrucât aceasta trebuie să aibă la bază interesul pentru tot ceea ce privește perfecționarea profesională.
Textele legale menționate introduc o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional între judecătorii ce compun completele specializate și ceilalți judecători, respectiv procurorii de ședință, precum și procurorii care instrumentează cauzele de corupție ce nu intră în competența, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (l) din Constituție. La data intrării lor în vigoare, aceste texte aduceau atingere și independenței judecătorilor, consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție.
Egalitatea în drepturi consacrată de art. 16 alin. (1) nu trebuie raportată la dispozițiile art. 4 alin. (2) din legea fundamentală privind inegalitatea de tratament, respectiv nu trebuie să ne aflăm neapărat în fața unei forme de discriminare dintre cele prevăzute de art. 4 alin. (2) referitoare la rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.
Chiar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 constatat existența unei discriminări directe potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare și a recomandat, în temeiul art. 19 (4) lit. a din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare, Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor prevederi în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Acordarea acestor drepturi salariale numai anumitor judecători, la momentul adoptării actelor normative, aducea atingere independenței judecătorului, consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție.
De asemenea, potrivit art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiecare om este îndreptățit la un salariu egal pentru muncă egală, fără nici o discriminare.
Prevederile art. 5 și 6 din Codul muncii, prevederi care sunt în deplină concordanță cu legislația europeană și internațională în domeniu, întăresc respectarea principiului nediscriminării. 2 din art. 6 arată că tuturor salariaților le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală.
Având în vedere că potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 228/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și va obliga pârâtul de rând 4 să includă în bugetul pe anul 2008 aceste sume.
Având în aspectele reținute, instanța a constatat că există o încălcare a prevederilor art.6, alin.2 din Codul muncii și a art.l, alin.2, lit. e, pct. i din nr.OG 137/2000, încălcare care a produs reclamanților un prejudiciu cert, motiv pentru care în temeiul art.269 din Codul muncii, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea și a obligat pârâții de rând 1-3 să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul din indemnizația de încadrare lunară, aferent perioadei 1 ianuarie 2006 - 31 martie 2006, de 40%.
În conformitate cu prevederile art.3 și urm. din Decretul nr. 92/1976, angajatorul are obligația de a întocmi și completa carnetul de muncă cu toate modificările intervenite în executarea raporturilor de muncă, așa încât instanța a obligat pârâții de rând 1 și 2 să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților împotriva acestui pârât.
În motivele de recurs arată că în mod neîntemeiat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, acesta nu neavând nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestui pârât.
Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Guvernul respectiv Parlamentul României adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern, astfel Ministerul Finanțelor nu are calitatea de ordonator de credite.
Mai arată că bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat, anterior soluționării cererii reclamanților, iar conform art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.500/2002, legea bugetară anuale prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășit, obligarea pârâtului la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți, este lipsită de suport legal și contravine tuturor dispozițiilor legale din domeniu.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
În categoria de litigii din care face parte și litigiul de față pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR putea să stea în judecată pentru un petit formulat pe calea unei acțiuni oblice pentru ca în virtutea obligației ce-i revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale pe care acesta, angajatorul, este obligat la rândul său prin aceeași sentință sau în cadrul unui alt proces distinct.
Legitimarea procesuală a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în ipoteza în care se formulează pe calea unei acțiuni oblice un petit pentru ca în virtutea obligației ce-i revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale nu poate fi analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc obligația sa de a suporta toate cheltuielile efectuate de către Ministerul Justiției, așadar și cheltuielile de personal care includ drepturile salariale cuvenite reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile 136 din 31.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 24.04.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
