Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 838/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 838/R/2008
Ședința publică din data de 09 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
: -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 149 din 08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată SOCIETATEA DE CONSUM M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamanta recurentă depune la dosar copie după contractul de muncă nr.2752 din 14 decembrie 2005.
Întrebată fiind de către instanță, reclamanta recurentă arată că își întemeiază acțiunea pe acest contract întrucât nu există un alt contrat încheiat și solicită trei salarii compensatorii și o majorare de 25%, majorare care s-a făcut cu data de 01.02.2006 conform deciziei nr.264/16.09.2006 emisă de Consiliul de Administrației al pârâtei. Reclamanta recurentă arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.149 din 08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Societatea de Consum B M și, în consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantei premiul de 10% pe trimestrul IV 2006, prima de C pe anul 2006, prima de Paște pe anul 2007, premiul acordat pentru ziua de 8 martie 2007.
Au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei până la data de 06.04.2007 când i-a fost comunicată decizia de concediere nr.7/30.03.2002.
La încetarea raporturilor de muncă, reclamanta n-a încasat o serie de drepturi bănești la care era îndreptățită.
Pârâta recunoaște în parte că reclamanta n-a primit prima de C 2005, sporul de noapte pe perioada ianuarie - martie 2006, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2006 și salariul pe lunile ianuarie - martie 2007, fiind dispusă să-i achite aceste drepturi, pentru restul invocând faptul că nu mai avea calitatea de angajată.
La termenul din 25.01.2008, reclamanta arată instanței că a încasat drepturile bănești recunoscute de pârâtă însă își menține cererea pentru celelalte.
Instanța a apreciat că cererea reclamantei este fondată în parte, raportat la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 06.04.2007.
Astfel, este îndreptățită la premiul de 10% pe trimestrul IV 2006, prima de C pe anul 2006, prima de Paște pe anul 2007 și premiul acordat pentru ziua de 8.03.2007.
Restul cererilor au fost respinse deoarece nu s-a făcut dovada că s-ar fi făcut o majorare de salariu din data de 1.02.2006 așa cum a precizat reclamanta și că s-ar fi acordat trei salarii compensatorii în cazul concedierii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea acordării majorărilor salariale începând cu data de 01.02.2006 și a trei salarii compensatorii în urma concedierii.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță la cererea reclamantei a solicitat angajatorului să depună la dosar toate actele doveditoare, iar reclamanta a propus administrarea probei cu interogatoriu.
Angajatorul nu a răspuns solicitărilor instanței, iar proba cu interogatoriul a fost respinsă.
Având în vedere că angajatorul, potrivit art.287 muncii are obligația de a depune la dosar înscrisurile solicitate, reclamanta fiind în imposibilitatea de a deține actele doveditoare privind majorarea de salariu și hotărârea de a acorda trei salarii compensatorii, s-a considerat că hotărârea atacată, în parte este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la sarcina probei în litigiile de muncă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile imperative ale art.287 Codul muncii "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Or, prima instanță, la propunerea reclamantei, a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cu decizia nr.264/16.09.2006 a Consiliului de Administrație al pârâtei, prin care, potrivit afirmațiilor reclamantei, s-a dispus majorarea salariilor în cadrul unității.
Pârâta nu a răspuns solicitărilor instanței, necombătând afirmația reclamantei referitoare la majorarea salarială cu 25% efectuată în cadrul unității, deși era obligată să depună decizia nr.264/16.09.2006, conform art.287 Codul muncii.
Cu toate acestea, prima instanță a considerat ca nedovedită susținerea reclamantei privind majorarea salarială, ceea ce contravine dispozițiilor art.287 Codul muncii, care impunea pârâtei să combată faptul pozitiv afirmat de reclamantă tocmai prin prezentarea deciziei menționate.
În lipsa acestei decizii, Curtea nu poate decât să prezume că are conținutul invocat de reclamantă, conform art.172 și art.174 pr.civ. motiv pentru care va considera întemeiată critica formulată de recurentă privind îndreptățirea sa de a beneficia de majorarea salarială de 25% începând cu data de 01.02.2006 (data afirmată de reclamantă și necombătută de pârâtă) conform deciziei nr.264/2006.
În privința celuilalt motiv de recurs, Curtea reține că reclamanta și-a întemeiat cererea de acordare a trei salarii compensatorii, în urma concedierii, pe dispozițiile contractului colectiv de muncă al Cooperativei de Consum pe anii 2005-2007, purtând numărul 2725/14.12.2005.
Însă acest act prevede în art.86 alin.1 doar dreptul generic la măsuri active de compensație în condițiile prevăzute de lege, neexistând prin urmare o clauză privind acordarea a 3 salarii compensatorii.
Or, în absența altui contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau ramură se aplică cel unic la nivel național, care enunță, în art.78 alin.1 dreptul salariatului concediat la o compensație de cel puțin un salariu lunar. Cum reclamanta nu a dovedit existența unui contract colectiv de muncă a cărui reglementări să fie în sensul pretins, Curtea nu poate decât să constate că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr.2895/2006 care îi recunoaște dreptul la un salariu compensatoriu.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 149 din 08.02.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că va obliga pârâta Societatea de Consum B M să plătească reclamantei un salariu compensatoriu și să-i acorde majorare salarială de 25% începând cu data de 01.02.2006 conform deciziei nr.264/2006 emisă de Consiliul de Administrație al pârâtei și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.149 din 08.02.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta Societatea de Consum B M să plătească reclamantei un salariu compensator și să-i acorde majorare salarială de 25% începând cu data de 01.02.2006 conform deciziei nr.264/2006 emisă de Consiliul de Administrație al pârâtei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
