Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 846/
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.122 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta reclamantei-intimate, av., lipsă fiind recurenta și pârâții-intimați Inspectoratul Școlar Județean M, Reghin, Consiliul local Reghin și Primarul municipiului Reghin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.122 din 5 februarie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții " " Reghin, Consiliul local al Municipiului Reghin, Primarul municipiului Reghin și Inspectoratul Școlar Județean M, și drept consecință: a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 03.12.2005 și în continuare, până la încetarea încadrării în muncă, sumă ce va fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Cercetării și T și Ministerului Economiei și Finanțelor; a obligat chemații în garanție să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei prin hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesual pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 - 35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă pârâții au omis să aplice adaosul salarial special prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, încălcând și prevederile art.154-155, art.161-164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art.269 Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele B, a înaintat în termen legal recurs solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă față de recurent, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia; în subsidiar, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul DGFP
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 (legea învățământului) s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale. În plus, atât în doctrină cât și în practica judiciară, s-a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și nici în litigiile de muncă, întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare și angajații acesteia.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
În legătură cu cererea de chemare în garanție a MEF, practica în materie a statuat faptul că o atare cerere este admisibilă și în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patrimonial, deoarece pârâții nu au nicio acțiune în regres împotriva acestui minister. Această cerere este întemeiată conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 (cap.IV) al Legii nr.379/2005, raportat la art.60 alin.1 din Codul d e procedură civilă, chematul în garanție răspunzând pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar potrivit dispozițiilor art. 167 alin 1,2 din legea 84/1995 (republicată 17) conform cărora finanțarea se asigurăprinbugetele locale de la bugetul de stat și din alte surse. Finanțarea cuprinde atât finanțarea de bază cât si finanțarea complementară. Potrivit dispozițiilor art. 167 alin 5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse cheltuielile de personal.
Potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, MFP coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anula de execuție. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală pasivă a MEF se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamantă.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant legal, M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, împotriva sentinței civile nr.122 din 5 februarie 2009 a Tribunalului Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
22.06.2009
Jud.fond:-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
