Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 849/
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în numele Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.332 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtului-recurent Parchetul de pe lângă, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.332 din 28 februarie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita,cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a constatat existența unei discriminări create între reclamanți și procurorii ce activează în cadrul DNA și a DIICOT, discriminare cauzată de prevederile art.11 alin.1 și 2 raportat la prevederile art.3 și 4 din OUG nr.27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr.45/2007, coroborate cu prevederile art.1 alin.2 lit.e pct.i și ale art.27 din OG nr.137/2000 republicată; a dispus înlăturarea pentru viitor situației de discriminare create între reclamanți și personalul ce activează în cadrul DNA și DIICOT, ca urmare a reglementărilor prevăzute la art.11 din OUG nr.27/2006;a obligat pârâții la calcularea și plata despăgubirilor echivalente diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii DNA și DIICOT aflați în funcție de execuție sau de conducere, analoage reclamanților și drepturile salariale primite efectiv de la reclamanți, începând cu luna aprilie 2006 și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare; a obligat pârâții să plătească aceste sume, actualizate cu indicele de inflației, calculate până la data plății efective; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor menționate; a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în diferențe de natură salarială, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - martie 2006; a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata drepturilor solicitate, cu aplicarea dobânzilor legale; fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, Ministerul Public - Parchetul de pe ng Înalta Curte de Casa ie și Justi ie și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii integrale a acțiunii, precum și a cererii de intervenție.
În motivarea recursului, pârâții au invocat prevederile art. 304 pct. 3, 4 și 9. pr. civ. susținând că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la legea de salarizare specială a magistraților și acordând, astfel, reclamanților drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul unei alte categorii profesionale.
S-a mai arătat că, în contextul în care reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța trebuia să facă aplicarea Deciziei nr. 821/3 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care s- stabilit că dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 11 și art. 27 din acest act normativ sunt neconstituționale.De asemenea, recurenții au invocat și greșita actualizare cu indicele de inflație a drepturilor bănești stabilite prin hotărâre, precum și inadmisibilitatea acordării acestora pentru viitor, în contextul în care numai legiuitorul are atribuții în domeniul salarizării.
În opinia Ministerului Public, potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, cauza trebuia judecată după dispozițiile dreptului comun și nicidecum potrivit legislației muncii.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, susținând că respectiva instituție nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind parte în raportul juridic de muncă al reclamanților, astfel că nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pretinse de aceștia.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, prin raportare la motivele invocate de către recurenți, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Tribunalul Harghita este competent material să soluționeze cauza, deoarece conform art.21 din OG nr.137/2000, în calitatea de persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit. Întrucât faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrați în muncă în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În același sens sunt și disp.art.1 alin.2 și art.295 alin.1 Codul muncii, care atrag competența instanțelor de dreptul muncii și legislația specifică în materie.
Privitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor, această calitate se justifică prin dispozițiile art.I din OG nr.22/2002,m aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlului executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor diferențe de drepturi salariale, invocând discriminarea prin neacordarea unei indemnizații egale cu cea a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Examinând solicitarea acestora, instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1-3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ignorând, însă, faptul că prin repetate decizii ale Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008 ).
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Cum prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamanților beneficiul dispozițiilor art. 11 alin.1 din nr.OUG 27/2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr.45/2007, deși aceștia nu se încadrează în categoria personalului vizat de norma legală evocată, Curtea constată incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, soluția adoptată fiind lipsită de temei legal, în contextul ignorării caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, cu referire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 2, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Pentru considerentele expuse, în baza prevederilor art. 312 alin.1 pr. civ, Curtea va admite recursurile deduse judecății și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii principale precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, menținând dispozițiile privitoare la soluționarea excepțiilor, constatând că, față de motivul de nelegalitate identificat, nu se mai impune verificarea celorlalte critici expuse în cuprinsul memoriilor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin H cu sediul în M C,-, județul H, și pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.332 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M C, str.-.- nr.6, județul H, în contradictoriu cu pârâții Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./19.06.2009
Jud.fond:/
Asist.jud./
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
