Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 848/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.848/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Ana Doriani
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.496/06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru pârâtul recurent lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză, domnul judecător lipsește din motive obiective, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din data de 02 octombrie 2008, acesta a fost înlocuit de d-na judecător - -, la rând în planificarea de permanență pe materii.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare în data de 23 septembrie 2008, din care un exemplar se comunică cu mandatarul pârâtului recurent. Acesta declară că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și modificarea în întregime a sentinței atacate susținând și oral motivele expuse în scris. Învederează că angajații au beneficiat de primele de Paști și C prin includerea acestora în salariul de bază și împărțite pe tranșe de douăsprezece luni.
Fără cheltuieli de judecată.
C DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 8989 lei în valoare actualizată la data plății, reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paști și de C începând cu decembrie 2004 până în mai 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta este angajata pârâtei iar în baza art.168(1) din Contractul colectiv de muncă trebuia să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale de sărbătorile de Paști și de C așa cum prevede expres acest text.
Această clauză nu a fost modificată până în prezent, dar drepturile suplimentare au fost acordate numai pe anul 2003 în modalitatea includerii acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Executarea contractului colectiv de muncă fiind obligatorie pentru părți conform art.30 din Legea 130/1996 modificată și completată, consideră că se impune obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu acest titlu, în cuantumul total menționat.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.27, 155, 166 din Codul muncii, art.30, 31 din Legea 130/1996 raportat la art.168 din contractul colectiv de muncă.
Reclamanta anexează copie după carnetul de muncă, contracte colective de muncă pe anii 2004-2007 în copie extras, adrese privind cuantumul salariului de referință și practică judiciară.
Prin întâmpinare pârâta invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pe considerentul că acțiunea fiind întemeiată pe neexecutarea contractului colectiv de muncă, cererea putea fi formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune conform art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii. Pe fond, pârâta susține că acțiunea este neîntemeiată, iar dacă se va considera că este fondată, arată că se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe conform adresei nr.2022/2007 emisă de societate.
Pârâta în susținerea apărării depune anexe la Contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2003-2007, decizia nr.5140/2007 a Comisiei paritare, practică juridicară.
Prin sentința nr.496/2008 Tribunalul Sibiua respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta SC " " și a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA, cu sediul în Calea și a obligat pe pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, respectiv un salariu mediu de bază pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005, 2006, 2007 și de C pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în sumă de 6265 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății, conform raportului de expertiză. S-au respins celelalte cereri.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta este angajata pârâtei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că aceasta este nefondată.
Față de obiectul cauzei deduse judecății, respectiv plata unor drepturi salariale suplimentare prevăzute în Contractul colectiv de muncă, instanța a constatat că sunt incidente cauzei dispozițiile art.283 (1) lit. Codul muncii și nu dispozițiile art.283 (1) lit.e Codul muncii întrucât ne aflăm în prezența unui conflict individual de muncă ce vizează plata unor drepturi salariale, iar dreptul la acțiune în atare situație, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate astfel cum prevăd dispozițiile art.166 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că pretențiile reclaman tei sunt întemeiate.
Art.168(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007 la nivel de unitate, prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " " SA, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor ".
Art. 168 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007 la nivel de unitate, prevede: " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul (1) al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând clauzele Contractului colectiv de muncă raportat la probatoriu administrat în cauză, rezultă că pârâta a nesocotit obligațiile prevăzute în Contractul colectiv de muncă pentru perioada anilor 2004-2006 întrucât deși se susține că drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază al reclamantului, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel cum prevăd dispozițiile art.163 Codul muncii, iar prevederile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 2003 și până în anul 2007, au rămas neschimbate.
Mai mult de atât, prin adresa depusă de pârâtă, se face dovada salariului mediu de bază pe " " care s-a modificat în lunile martie și noiembrie a fiecărui an.
În atare situație, dacă drepturile salariale suplimentare bianuale ar fi fost incluse în salariul de bază pentru anii 2004-2007 ar fi trebuit ca fiecare angajat să beneficieze de o majorare constantă a salariului de bază, ceea ce nu s-a întâmplat.
În temeiul art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclaman tei suma de 350 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se invocă dispozițiile art. 304 pct.9, 304/1 și art. 312 din codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită și a interpretat eronat dispozițiile legale incidente. În acest sens se arată, în esență, că instanța de fond ar fi trebuit să rețină că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariu în anul 2003 și menținut în continuare în anii ulteriori astfel că plata lor a fost efectuată.
În susținerea acestei poziții recurenta aduce următoarele argumente:
Sub un prim aspect recurenta susține că instanța de fond a reținut greșit că art. 168 alin 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2003 - 2007 nu s-a modificat, când în realitate a fost introdus un nou alineat în care se prevede că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În interpretarea recurentului această formulare permite să se concluzioneze că și pentru anii ulteriori anului 2003 plata primelor de Paști și de C s-a făcut în aceeași manieră ca și în anul 2003, respectiv prin includerea lor în salariul de bază și achitarea în rate lunare. Se mai arată că fiecare majorarea salarială ulterioară anului 2003 avut în vedere salariul de bază în întregul lui.
În al doilea rând recurenta arată că instanța de fond a reținut eronat că salariații nu au beneficiat de o majorare constantă a salariului de bază pentru anii 2004 - 2006, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă suplimentările bianuale ar fi fost incluse în salariul de bază. În realitate se arată din anul 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au scăzut ci fie au rămas la același nivel, fie au fost majorate.
Recurenta mai arată că menținerea în contractele colective de muncă a dispozițiilor referitoare la dreptul al primă de Paști și de C în art. 168 alin 1 nu este în contradicție cu alin 2 din același articol. Dimpotrivă menținerea alin 1 reprezenta o condiție necesară pentru nediminuarea salariului reclamanților.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului considerând că sentința instanței de fond este legală, temeinică și corect argumentată.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Curtea reține că în contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 168 alin. 1 că salariații SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale CCM.
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006.
Apărarea pârâtei recurente se centrează pe ideea includerii drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paști și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților pentru anii 2004 - 2006.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze căîn anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că premiile acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase, aceasta nu ar avea în mod neechivoc semnificația faptului că și pentru viitor părțile au convenit ca acestea să aibă același cuantum ca și în anul 2003 și să se plătească în aceeași manieră. Dimpotrivă menținerea salariului în același cuantum ca și în anul 2003 când, în acesta au fost incluse premiile de Paști și de C are semnificația unei majorări a salariului de bază pentru anii ulteriori, în condițiile în care și pentru acești ani a fost stipulat în continuare în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, la art.168 dreptul salariaților de a beneficia de prime de Paști și de C, obligația negocierilor în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordare a condițiilor și criteriilor de stabilire a beneficiarilor. Stipularea acestor prevederi în cuprinsul contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006 este lipsită de rațiune dacă s-ar considera că intenția părților ar fi fost aceea de a reține că și pentru acești ani se plătesc primele în discuție în modalitatea prevăzută expres în anul 2003. Dacă aceasta ar fi fost intenția reală a părților nimic nu le-ar fi putut împiedica cu ocazia negocierii contractului de muncă să o exprime astfel.
De altfel, chiar din susținerile recurentului rezultă că unitatea a înțeles ca pentru anii ulteriori anului 2003 să privească salariul de bază a angajaților ca fiind salariul în care s-au inclus în anul 2003 drepturile bianuale, prin aplicarea tuturor majorărilor salariale prin raportare la acest salariu. Ori este de principiu că majorările salariale se aplică salariului de bază.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.
Pentru considerentele menționate, recursul declarat de către pârâta SC SA B fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.496/06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored.
2 ex./28.10.08
Jud.fond:,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Ana Doriani, Ioana Cibu Mirea
