Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 865/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.865/R/2008
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție recurent MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 1068/F din 05.12.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Bistrița -N cu nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu de muncă- calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurentul, prin memoriul de recurs, a solicitat judecata în condițiile art. 242 proc.civ. iar Curtea apreciind că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1068/5.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, și în consecință;
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților, cu titlu de spor de vechime, pentru perioada 1 iunie 2006 - 30 iunie 2007, sumele de bani brute, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății efective, după cum urmează; - 13043 lei, - 12799 lei, - 12112 lei, - 12112 lei, - 12112 lei, - 9806 lei, - 12112 lei, - 12112 lei, -12112 lei, - 12112 lei, - 12112 lei, -11727 lei, -11646 lei, - 3980 lei și - 5881 lei.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României și a fost obligat pe Ministerul Economiei și Finanțelor B, să aloce fondurile necesare achitării sumelor mai sus arătate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Prin decizia în interesul legii nr.XXXVI/7.05.2007 s-a statuat dreptul controlorilor financiari de a beneficia de sporul de vechime în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a OUG nr.160/2000 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2007.
Potrivit art.329 alin.3 Cod proc.civ. problemele de drept dezlegate prin recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Cum, potrivit art.78 din Codul muncii, angajatorul trebuie să repare integral prejudiciul cauzat reclamanților prin neplata sumelor cuvenite cu titlu de spor de vechime, pârâta Curtea de Conturi a României a fost obligată să plătească sumele de bani brute cuvenite cu titlu de spor de vechime actualizate cu indicele inflației așa cum acestea au fost solicitate.
Ca urmare a admiterii acțiunii principale a fost admisă și cererea de chemare în garanție, întrucât, potrivit art. 3 alin.l litera A, pct.2 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii, de verificare a bugetului de stat iar, potrivit art.21 din Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pentru anul 2007 Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să acopere cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârii definitive a instanțelor judecătorești, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2007.
Așa fiind, În baza art.60 Cod proc. Civilă, a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DGFP B-N a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
În privința cererii de chemare în garanție, s- invocat netemeinicia, arătându-se că disp.art. 60 - 63 Cod proc.civ. nu sunt incidente, în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor neexistând vreo obligație de garanție sau despăgubire.
Temeiul unei astfel de cereri îl constituie obligația de garanție ce revine chematului în garanție, în baza legii, a unui contract sau unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în speță.
Recurentul invocat încălcarea art.14 din Legea nr. 500/2002.
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, legilor de rectificare bugetară, de a probare a contului general de execuție bugetară, nu poate fi ținut garant pentru plata unor sume de bani reprezentând drepturi bănești pentru salariații unui alt minister, care are calitatea de ordonator principal de credite, acesta având posibilitatea cuprinderii în bugetul propriu sau în proiectul de rectificare bugetară sumele necesare efectuării plății către reclamanți.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), ceea ce îi conferă legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
Recurentul asigură cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârilor judecătorești.
Obiectul litigiului constituindu-l sume datorate pe ani calendaristici și bugetari finalizați, respectiv pe perioada 1 iunie 2006 -30 iunie 2007, este evident că Ministerul Justiției în calitate de ordonator de credite nu putea să includă în bugetul de cheltuieli pe anul 2008 (în condițiile în care hotărârea primei instanțe s- pronunțat la 5.12.2007), sume datorate pe ani bugetari încheiați, fără chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Proiectul de buget pe un an include cheltuielile previzibile și determinabile pe care ordonatorul de credite le poate anticipa, or, pentru include în bugetul pe anul 2008 sume aferente anilor 2006-2007, care la momentul respectiv nu puteau fi anticipate, este evident că se impunea chemarea în garanție a recurentului, în baza art.26 din Legea nr. 379/2005.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin 3 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin B - N împotriva sentinței civile nr. 1068/F din 5 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/8.05.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian