Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții Municipiul Târgu M și Consiliul Local Târgu M, cu sediul în Târgu M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1341 din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art. 242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1341/15 iulie 2008, îndreptată, sub aspectul unor erori materiale strecurate în considerente și dispozitiv, prin încheierea din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului Târgu M, a Consiliului Local al municipiului Târgu M, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar " ", Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului Târgu M, Consiliul Local al municipiului Târgu M și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 11.04.2005 - 11.04.2008;
- a dispus că despăgubirile să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective;
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de Municipiul Târgu M în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 16 din G nr. 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 15 alin.1 și art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin nr.HG 2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin.1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamanți. De asemenea, acesta este reprezentantul legal al pârâtei Primăria municipiului Târgu
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 -35 ani.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod ). Acest adaos salariale special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare, este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr. 2 (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Educației, Cercetării și T, formulată de Municipiul Târgu M, a fost respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că acesta nu are calitate de pârât sau reclamant în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Municipiul Târgu M, prin Primar și Consiliul Local Târgu M, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii privind obligarea celor două instituții la plata drepturilor salariale pretinse în cauză, susținând că acestea nu au calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanții nu sunt angajații lor.
S-a mai susținut că în cauză au fost ignorate prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, ale nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, și ale Legii nr. 379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă între reclamanți și pârâții-recurenți nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
În plus, față de dispozițiile art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001, cei doi pârâți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative cu organe proprii de conducere, au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamanți a plății diferențelor salariale obținute de aceștia prin hotărârea judecătorească supusă examinării.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Legea nr. 128/1997, prin art. 50, acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997, prin nr.HG 467/1997 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar, intitulat "tranșa suplimentară", însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților, potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legală ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale, similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Față de cele ce preced, recursul dedus judecății se apreciază a fi nefondat, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de către recurenți și, neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Municipiul Târgu M și Consiliul Local Târgu M, cu sediul în Târgu M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1341 din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 28 ianuarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./06.02.2009
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
