Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 890/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.102/F-CM din data de 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației de la dosar și consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației de la dosar, lipsind recurenții-reclamanți, și și intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse în întâmpinarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică. De asemenea, solicită amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 19 februarie 2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați în solidar la plata drepturilor salariale reținute în plus cu titlu de impozit conform cotei procentuale de reducere a impozitului cu 50% pentru distincția "Meritul judiciar", pe perioada 1 martie - 31 iulie 2005, în ceea ce-i privește pe și, respectiv 1 martie - 30 iunie 2005, pentru.
S-a solicitat plata actualizată a sumei în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au calitatea de magistrați, fiind decorați cu Ordinul "Meritul judiciar", fiind lipsiți de dreptul acordat pentru deținerea acestei distincții în mod nelegitim prin art.86 din Ordonanța Guvernului nr.73/1999.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât soluționarea acțiunii în mod favorabil presupune încălcarea atribuțiunilor puterii judecătorești, în lipsa unei dispoziții legale privitoare la dreptul invocat de către reclamanți.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, Tribunalul Argeș, în temeiul art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare la Curtea de APEL PITEȘTI.
Pe rolul acestei din urmă instanțe cauza a fost înregistrată la data de 11 iulie 2008.
Prin sentința civilă nr.102/F-CM din 20 octombrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că eclamanții au solicitat să se recunoască dreptul de a se reduce impozitul cu 50% pe salariu ca urmare a deținerii distincției "Meritul judiciar" invocând în sprijinul pretenției lor dispozițiile art.107 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească.
La data de 27 august 1999, a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit prin care s-au abrogat în mod expres dispozițiile art.109 alin.1 ce reglementau reducerea impozitului pe venit la care se referea legea de organizare judecătorească evocată pentru distincția "Meritul judiciar".
Ulterior, Ordonanța Guvernului nr.73/1999 a fost abrogată prin Ordonanța nr.7/2001 privind impozitul pe venit, însă, potrivit principiului reglementat de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unor dispoziții din actul normativ are caracter definitiv.
În raport de acest principiu, s-a considerat că abrogarea normei ce reglementa dreptul invocat de către reclamanți de reducerea impozitului este definitivă, neputându-se considera o privare de acesta în sensul apărărilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar recunoașterea acestui drept în lipsa unei dispoziții legale ar presupune încălcarea atribuțiunilor judecătorești.
Împotriva sentinței civile nr.102/F-CM din data de 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, urmând să se facă și aplicarea dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
Motivând recursul reclamanții susțin următoarele:
Este adevărat că art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 a fost abrogat prin nr.OG73/1999, dar această ordonanță a fost la rândul ei abrogată prin nr.OG7/2001, fiind adevărat și faptul că abrogarea unor dispoziții din actul normativ are caracter definitiv.
Dar, în speță, nr.OG73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002, aspect arătat în acțiune, dar neluat în considerare de instanță.
Reclamanții mai susțin că și în prezent se aplică dispozițiile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 și că în acest sens există corespondent și în practica judiciară.
Arată reclamanții că prin respingerea acțiunii s-ar crea o discriminare față de magistrații cărora prin hotărâri judecătorești li s-au admis acțiunile și s-a dispus și pentru viitor (deci și în prezent) reducerea impozitului pe venit ca urmare a acordării "Meritul Judiciar".
În fine, dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanței potrivit căruia art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 este abrogat prin art.86 din nr.OG73/1999, chiar dacă nr.OG73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.26/2002, acțiunea trebuia admisă în temeiul art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și ale art.20 alin.2 din Constituția României, conform cu care "nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin art.107 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească, în prezent abrogată, s-au instituit distincțiile Ordinul și Medalia "Meritul Judiciar" care se acordau de către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, magistraților în activitate pentru vechime efectivă în magistratură ca judecător sau procuror, avându-se în vedere rezultatele meritorii în exercitarea profesiei, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege și calificativul anual de "foarte bine".
Potrivit dispozițiilor art.109 din sus-citata lege, magistrații în activitate și decorați cu Ordinul "Meritul Judiciar", beneficiau de o reducere a impozitului pe venit.
Aceste dispoziții legale au fost modificate prin nr.OUG179/1999, care prin art.8 instituie o singură distincție, și anume Diploma "Meritul Judiciar" clasele I-a V-a, menținând celelalte dispoziții legale referitoare la reducerile privind impozitul pe venit de care beneficiază magistrații care au fost distinși cu aceste diplome.
OUG nr.179/1999 a fost modificată prin nr.OUG15/2000, fiind aprobată ulterior cu modificări prin Legea nr.118/2001, însă acestea nu vizează dispozițiile legale privind distincțiile acordate magistraților.
Prin nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit s-a prevăzut, conform art.86 pct.5, că la data intrării sale în vigoare se abrogă dispozițiile art.109 alin.1 cu privire la reducerea impozitului pe venit, din Legea nr.92/1992 republicată, pentru organizarea judecătorească, așa încât dispozițiile invocate ca temei pentru admiterea acțiunii de către reclamanți au fost expres abrogate.
La rândul său, nr.OG73/1999 a fost abrogată prin art.85 pct.1 din nr.OG7/2001 privind impozitul pe venit.
Din dispozițiile legale arătate mai sus reiese că, urmare celui de al doilea act normativ de abrogare, art.109 alin.1 din Legea nr.- nu a fost repus în vigoare.
Nu se poate susține că dispozițiile art.109 din Legea nr.92/1992, ar fi în vigoare datorită faptului că nr.OG73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002.
La data de 19 aprilie 2002, când a fost adoptată Legea nr.206/2002, nr.OG73/1999 era abrogată prin nr.OG7/2001, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2002.
Astfel, respingerea sa prin Legea nr.206/2002 a apărut ca un lucru firesc, avându-se în vedere abrogarea expresă intervenită anterior.
La momentul actual, nu mai sunt în vigoare dispozițiile art.109 din vechea lege de organizare judecătorească, așa cum greșit apreciază reclamanții.
Nu sunt întemeiate nici susținerile reclamanților în sensul că în cauză ar opera art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care nu-și găsesc corespondent în speța de față.
De aceea, pentru toate cele arătate mai sus, se apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, așa încât recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.102/F-CM din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored./
2 ex./29.05.2009
Jud.fond:
-.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
