Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 919/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 919/R/2008
Ședința publică din data de 24 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos judecător
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și recursul chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 64 din 21.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanții intimați, pe intervenienții intimați, - și pe pârâta intimată CURTEA MILITARĂ DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Apărării Naționale - Direcția Instanțelor Militare B - consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul recurentului Ap. arată că nu are cereri în probațiune solicitând cuvântul asupra recursului.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului Ministerul Apărării Naționale solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu consecința modificării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Susține oral considerentele expuse în scris în memoriul de recurs iar cu privire la recursul chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, învederează că este admisibil
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.64/21.01.2008 a Tribunalului Clujs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei Și Finanțelor.
S-a admis excepția prescripției drepturlui la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale B, pe perioada 01.01.2003-19.02.2004 perioadă pentru care s-a respins acțiunea.
S- admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu a intervenientelor Și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării B, Direcția Instanțelor Militare, i Curtea Militară de Apel București, și în consecință, au fost obligați pârâții să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților și intervenienților pe baza valorii de referință sectorială conform Ordinului 1358/C/2005 al Ministerului Justiției pentru perioada 20.02.2004 - 05.05.2005, sume actualizate potrivit indicelui de inflație până la data efectuării plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor mentionate mai sus.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamanții fac parte din personalul auxiliar al Tribunalului Militar Cluj, ocupând diferite funcții, iar intervenientele au fost angajate ale Tribunalului Militar Cluj în calitate de grefier dactilograf, respectiv aprod până la data de 31.08.2004.
S-a reținut că până la adoptarea OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, valoarea de referință pentru categoria magistraților și a personalului auxiliar era identică, însă ulterior prin actul normativ menționat s-au stabilit modificări ale valorii de referință doar pentru magistrați.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 100/03.05.2005, valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate a fost din nou asimilată cu cea folosită în cazul magistraților.
Conform prevederilor art.2 alin.l din OG nr.23/2005, valoarea de referință sectorială prevăzută În anexele nr.2,4,5 și 6 ale Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se majorează, începând cu data de 01.10.2004 cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 1.791.413 lei la 1.934.726 lei. La alin.(2) din OG nr.23/2005, se precizează că pentru perioada ianuarie-septembrie 2005 creșterea valorii de referință sectoriale este de 450% din diferența calculată între valorile de referință sectoriale prevăzute la alin.l, respectiv dintre suma de 1.791.413 lei și 1.934.726 lei.
Nu se poate reține susținerea potrivit căreia nu se pot aplica prevederile OG nr.23/2005, deoarece Legea nr.l00/2005 a intrat în vigoare doar la 08.05.2005, atâta timp cât este stipulat expres la art.2 alin.l și 2, modul de calcul al valorii de referință sectoriale aplicabil perioadei invocate de reclamanți și interveniente.
Referitor la prevederile HG nr.403/2001, acestea se referă la majorarea drepturilor salariale corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați, în așa fel ca, veniturile nete să nu fie diminuate, pe când valoarea de referință sectorială crește pentru a acoperi inflația, astfel că cele două majorări de drepturi salariale pot și chiar este obligatoriu a fi cumulate.
Prin ordinul nr. 1353 din 30.09.2005 emis de Ministerul Justitiei s-a statuat la articolul 1 că pentru perioada 1 ianuarie 2003-5 mai 2005, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectoriale prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, iar la al. 2 se prevede că, categoriile de persoane prevăzute la art. 1 vor beneficia de plata diferenței dintre salariul calculat la valoarea de referință sectorială, de 1.462.707 (1 ianuarie 2003) cu indexările ulterioare și salariul cuvenit în raport de valoarea de referință sectorială de 1.943.779 (1 ianuarie 2003), cu indexările ulterioare, valoare care include și majorarea prevăzută de HG 403/2001.
Deși s-a invocat nelegalitatea ordinului menționat, prin sentința civilă nr. 463 din 01.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Clujs -a respins excepția.
Având în vedere dispozițiile art. 166 al.l din Codul Muncii conform cărora "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate", precum și dispozițiile art. 57 din Legea nr. 138/1999, se apreciază că a intervenit prescripția dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2003-19.02.2004.
Cu privire la drepturile salariale reținute sau neacordate în mod ilegal de către pârâți, acestea se cuvin de drept a fi reactualizate potrivit indicelui de inflație până la plata efectivă a acestor sume, acesta constituind o justă dezdăunare. De altfel, situația este identică cu prevederile art. 78 din Codul muncii când ". instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate ".
S-a apreciat ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, chiar dacă reclamantele nu au un raport juridic de muncă cu acesta, în condițiile în care acest minister prevede și autorizează cheltuielile bugetare ale Ministerului Justiției.
Având în vedere aspectele reținute și prevederile art.2 din OG nr.23/2005 coroborat cu art.78, art.281 și 282 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Apărării și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, invocând următoarele motive:
Pârâtul a aplicat dispozițiile Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea OG nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, imediat după comunicarea către Direcția Financiar Contabilă a acestor dispoziții cu adresa nr.17040/20.05.2005
Pentru perioada 1.01.2003 - 5.05.2005 valoarea de referință sectorială luată în calcul a fost cea stabilită prin art.3 lit.3 din OUG nr.123/2003 și art.2 din OG nr.23/2005, în sarcina pârâtului neputându-se reține vreo culpă.
Ordinul nr.1358/C/2005 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile nu-i este opozabil pârâtului.
În conținutul acestui ordin se prevede că aducerea la îndeplinire prevederilor sale este în sarcina Direcției Economice și a ordonatorilor secundari și terțiari de credite din cadrul ministerului.
Ordinul fiind emis de Ministerul Justiției și conținând dispoziții interne aplicabile acestui minister, nu poate fi opozabil Ministerului Apărării, întrucât acesta este ordonator principal de credite, reclamanții fiind angajații săi.
Hotărârea fiind pronunțată în baza unui ordin al Ministerului Justiției care nu este opozabil pârâtului, iar reclamanții fiind angajații Ministerului Apărării, neputându-se prevala de o dispoziție aplicabilă numai în cadrul Ministerului Justiției, s- invocat lipsa de temei legal hotărârii.
Chematul în garanție Ministerul economiei și Finanțelor invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, invocând următoarele argumente:
În ce privește excepția invocată, recurentul a arătat că între reclamanți și instituția Ministerului Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice care să îi îndreptățească pe reclamanți să formuleze pretenții împotriva acestuia.
Recurentul invocat art.14, art.47 alin.4, art.17 alin. 1 și art.15 alin.5 din Legea nr. 500/2002, arătând în esență faptul că în materia cheltuielilor bugetare, acestea au destinație precisă și limitată, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, recurentul nu poate fi obligat să includă în bugetul pe anul 2008 sumele solicitate, atâta timp cât acestea nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală, care poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare elaborate de Guvern și adoptate de parlament.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În primul rând recurentul indică un număr de ordin greșit, respectiv 1358/C/2005 în condițiile în care valoarea de referință sectorială în baza căreia urmează a se stabili salariile personalului auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești în perioada 1.01.2003 - 5.05.2005 fost stabilită prin Ordinul MJ nr.1388/C/30.09.2005.
Excepția nelegalității acestui ordin invocată pe cale separată de către recurent a fost examinată de instanța de contencios administrativ în baza disp.art.4 din Legea nr. 554/2004, prin sentința civilă nr. 463/1.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, dispunându-se respingerea excepției.
În ce privește inopozabilitatea Ordinului nr.1388/C/2005 Ministerului Apărării Naționale, această apărare nu este fondată, întrucât ordinul privește întreg personalul auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr. 304/2004, puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege.
Art.2 alin.2 al aceluiași act normativ enumeră instanțele judecătorești prin care se realizează justiția, la lit.e regăsindu-se instanțele militare.
Art.5 dispune că Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public.
Prin urmare, ordinul emis de cu privire la stabilirea salariilor în intervalul 1.01.2003 - 5.05.2005 este opozabil Ministerului Apărării, deoarece stabilește valoarea de referință sectorială ce se are în vedere la determinarea salariilor de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești, între acestea regăsindu-se și instanțele militare conform celor anterior arătate.
Chiar dacă reclamanții sunt angajații recurentului, iar acesta este la rândul său ordonator de credite, în materia salarizării reclamanților urmează să aplice dispozițiile Ordinului nr.1388/C/2005, întrucât reclamanții fac parte din autoritatea judecătorească, cărei organizare și administrare este în atribuția Ministerului Justiției.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul chematului în garanție, curtea constată netemeinicia acestuia, pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate.
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), ceea ce îi conferă legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
Recurentul asigură cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârilor judecătorești.
Obiectul litigiului constituindu-l sume datorate pe ani calendaristici și bugetari finalizați, respectiv pe perioada 20.02.2004 - 5.05.2005, este evident că Ministerul Justiției în calitate de ordonator de credite nu putea să includă în bugetul de cheltuieli pe anul 2008 (în condițiile în care hotărârea primei instanțe s- pronunțat la 21.01.2008), sume datorate pe ani bugetari încheiați, fără chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Proiectul de buget pe un an include cheltuielile previzibile și determinabile pe care ordonatorul de credite le poate anticipa, or, pentru include în bugetul pe anul 2008 sume aferente anilor 2004-2005, care la momentul respectiv nu puteau fi anticipate, este evident că se impunea chemarea în garanție a recurentului, în baza art.26 din Legea nr. 379/2005.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul chematului în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și recursul chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 64 din 21.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/15.05.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
