Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 920/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 920/R/2008
Ședința publica din data de 22 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte Curtea de Apel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ și recursul pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 95 din 21 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul Tribunalului nr-, privind și pe reclamanții intimați, și, precum și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că părțile au solicitat judecata recursului în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciază că se află prezenta cauză în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.95 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepție invocată de acesta.
S-a admis acțiunea reclamanților, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Sălaj și Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință pârâții de rândul 1, 2 și 3 au fost obligați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, actualizată în funcție de rata inflației la data executării.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Șimleu Silvaniei. Prin art.411alin. l din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OG 83./2000 s-a prevăzut faptul că "magistrații si celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste prevederi au fost suspendate succesiv. Pentru perioada solicitată de reclamanți, respectiv 2005-2006, suspendarea prevederilor privind acordarea primei de vacantă, s-a făcut prin art. 8 alin. 5 din Legea nr. 51/2004, si prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Odată cu încetarea aplicabilității legilor bugetare anuale, suspendarea dispusă de legiuitor prin art. 8 alin. 5 din Legea nr. 51/2004, și prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 au încetat, reclamanții fiind în drept și în termen, potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii să solicite primele de vacanță cuvenite pentru anul 2005 începând cu data de 01.01.2006 iar cele cuvenite pe anul 2006 începând cu data de 01.01.2007, date la care suspendarea a încetat.
Dreptul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, la prima de vacanță pentru anii 2005 - 2006, este legitim și totodată actual, chiar și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXIII/12.12.2005, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției în întâmpinarea depusă la dosar. Astfel, Ordonanța de Urgență nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care stă la baza motivării deciziei nr. XIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin art. 50 alin. (2), abrogă dispozițiile Legii nr. 50/1996 dar numai în ce privește salarizarea și alte drepturi ale magistraților și ale personalului de specialitate juridică, iar nu și cele referitoare la personalul auxiliar din cadrul autorității judecătorești, care a rămas în continuare sub incidența dispozițiilor Legii nr. 50/1996 și a nr.OG 83/2000. În acest sens, articolul 50 din Ordonanță, în alin. (2) dispune expres că "se abrogă dispozițiile art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare". Interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative duce la concluzia că Legea nr. 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar nr.OUG 177/2002 se referă exclusiv la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și ale personalului asimilat magistraților.
S-a reținut că personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, care intră sub incidența nr.OUG 177/2002 era reglementat, la data intrării în vigoare a actului normativ, de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicată, așa cum a fost modificată prin nr.OUG 179/1999, iar personalul auxiliar de specialitate, care este cu totul altă categorie de personal, era reglementată în art. 132 și următoarele. Astfel, rezultă că prevederile art. 411 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate. Pe cale de consecință, Decizia nr. XIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este incidentă în cauză.
S-a reținut că acțiunea reclamanților privind drepturile salariale restante constând în prima de concediu aferentă anilor 2005-2006 este întemeiată și a fost admisă.
In privința excepției invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța a reținut faptul că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume către reclamanți, excepția fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Tribunalul Sălaj, prin recursul său solicită admiterea acestuia și respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților.
În motivele de recurs arată că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece după intrarea în vigoare a nr.OUG146/19.12.2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu mai au caracter litigios, prin intermediul acestui act normativ s-a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, astfel acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin S, solicită admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
În motivarea recursului arată că în conformitate cu prevederile art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Potrivit art.2 și 3 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Justiției, acesta ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate de reclamanți.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâți Curtea reține următoarele:
Dreptul la prima de concediu de odihnă constituie un drept fundamental reglementat de art.41 din Constituția României și potrivit art.53 al acesteia, acest drept nu poate fi restrâns numai n condițiile expres prevăzute în acest text constituțional, iar restrângea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o ș nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Așa cum corect a reținut și tribunalul, dreptul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, la prima de vacanță pentru anii 2005-2006 este legitim și actual chiar și prin prisma dispoziției Deciziei nr.XXIII/12.12.2005 prin a cărei încheiere de îndreptare a erorii materiale a statuat că aceste dispoziții ale deciziei care stabilesc că magistrații sunt îndreptățiți la prima de concediu doar pentru perioada 2001-2002, nu se aplică și personalului auxiliar de specialitate ale instanțelor și parchetelor, ceea ce înseamnă că prevederile art.411din Legea 50/1996 ce conferă dreptul la prima de concediu a acestui personal nu au fost abrogate.
Așadar, acțiunea reclamanților privind plata primei de concediu aferentă anilor 2005-2006 este întemeiată, astfel că sub aspect recursurile pârâților nu sunt fondate.
Tot fără succes trebuie privit recursul pârâtului Ministerului Finanțelor Publice prin care se invocă lipsa calității sale procesuale pasive în acest litigiu.
Este adevărat că acest pârât nu se află într-un raport direct de muncă cu reclamanții, dar este de observat că tocmai pentru acest considerent în mod corect tribunalul prin dispozitivul sentinței l-a obligat doar să aloce fondurile necesare pârâților pentru plata drepturilor cuvenite reclamanților, în considerarea dispozițiilor Legii nr.500/2002, potrivit cărora pârâtului îi revin obligațiile de a coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, inclusiv asigurarea de fonduri necesare unor plăți de tipul celor de mai sus.
Așa fiind, față de cele mai sus reținut, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 95 din 21.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
22.05.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
