Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 928/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 928/R-CM
Ședința publică din 13 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTATILOR și de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 348/CM din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2007, reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați să le plătească drepturile bănești, reprezentând sporul de vechime în muncă pe perioada 1.11.2000-30.09.2001, actualizat cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentințe civile rămase irevocabile au primit sporul de vechime în muncă până la recunoașterea lui prin OUG nr.27/2006, dar nu și pentru perioadele arătate în cererea de chemare în judecată.
Sporul în cauză a fost stabilit de dispozițiile Legii nr.50/1996 și prin cele ale art.42-44 din Legea nr.92/1992, republicată.
Prin nr.OG83/2000 sporul de vechime nu a mai fost acordat magistraților, ci doar personalului auxiliar, creându-se astfel un tratament discriminatoriu ce a avut ca efect restrângerea exercitării dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie.
Prin Hotărârea nr.170/06.07.2006, Colegiul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem.
De asemenea, în sensul dreptului la acordarea sporului de vechime s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia XXXVI din 07.05.2007.
Au mai arătat reclamanții că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție, deoarece acesta a fost întrerupt prin recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curge prescripția.
S-a făcut trimitere în acest sens la adrese ale Ministerului Justiției către Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii fondurilor necesare plății, la includerea în strategia de reformă a sistemului judiciar (HG nr.232/2005) a măsurii vizând plata drepturilor salariale restante și eliminarea discriminării.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întemeiată pe disp. nr.HG208/2005 și ale Legii nr.500/2002.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.391/6.07.2005 a Tribunalului Argeș și prescripția dreptului la acțiune în raport de prevederile art.3 al.1, art.8 din Decretul nr.167/1958, arătând în acest sens că dreptul la acțiune s-a născut de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea și că în cauza prezentă termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a făcut trimitere la decizia nr.XXXVI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în dosar nr.4/2007.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.348/CM/08.04.2008, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamanților pentru perioada 01.01.2001 - 30.09.2001.
A fost admisă acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000 - 31.12.2000, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plăților.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Pentru perioada arătată în cererea de chemare în judecată reclamanții au îndeplinit funcția de judecători în cadrul Judecătoriei Pitești.
Potrivit art.53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății, ori moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui eveniment deosebit de grav.
În raport de disp.art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat la data de 2.04.2008 asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în sensul respingerii acesteia.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007 pronunțată în dosarul nr.4/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 raportate la prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechimea în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
De asemenea, prin hotărârea nr.170 pronunțată la data de 06.07.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem, în legătură cu acordarea sporului de vechime în muncă și magistraților.
Așa fiind, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți este formulată în cadrul termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată întrucât prin sentința civilă nr.391/2005 a Tribunalului Argeș, instanța s-a mai pronunțat cu privire la acordarea sporului de vechime reclamanților pentru perioada 1.01.2001-30.09.2001, în sensul că s-a constatat prescrisă acțiunea. În consecință, în baza art.1201 cod civil și a art.166 Cod procedură civilă a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea reclamanților pentru perioada 1.01.2001-30.09.2001.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin dispozițiile Legii nr.50/1996 magistrații au beneficiat pe lângă alte drepturi salariale și de sporul de vechime în muncă, astfel cum a fost reglementat și prin art.42-44 din fosta lege de organizare judecătorească nr.92/1992.
Prin nr.OUG83/2000, sporul de vechime nu a mai fost acordat magistraților ci doar personalului auxiliar de specialitate.
Potrivit Codului muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
OG nr.83/2000 nu conține nici o dispoziție de abrogare a art.31, respectiv art.33, după republicare, din Legea nr.50/1996, pe care a modificat-o și completat-
Același lucru s-a întâmplat și cu nr.OUG177/2002 care nu conține nici ea vreo mențiune expresă a dispozițiilor din Legea nr.50/1996 care consacră dreptul la vechimea în muncă.
Acest drept este de natură salarială, fiind strâns legat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată și nu este incompatibil cu raporturile de muncă ale reclamanților magistrați, având în vedere dispozițiile art.16 alin.3 și ale art.295 Codul muncii.
aplicabile aici sunt și disp.art.137 din Legea nr.10/1972, fostul Cod al muncii, aplicabile cu titlul de drept comun și raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă. Activitatea desfășurată de reclamanți le conferea vechime în muncă pentru care trebuiau să beneficieze de sporul de vechime, precum și de alte sporuri cuvenite ca orice alți salariați.
Atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Colegiul Național pentru Combaterea Discriminării au reținut faptul că ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă, atâta timp cât personalului auxiliar din unitățile unde ei își desfășoară activitatea i s-a menționat acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
La toate cele arătate se mai adaugă și faptul că prin art.41din nr.OUG27/2006, modificată și completată prin Legea nr.45/2007, a fost reinstituit dreptul la sporul de vechime în muncă pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrați asistenți.
Legiuitorul a considerat așadar că și pentru categoria profesională a magistraților un asemenea drept trebuie să aibă caracter permanent.
Pe cale de consecință a fost admisă acțiunea reclamanților și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă pe perioada 01.11.2000-31.12.2000, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că în raport de art.19 din Legea nr.500/2002, această instituție coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Așa fiind, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plăților.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Justiției.
Prin recursul său, Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- greșit a fost respinsă de tribunal excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, iar sentința nu este motivată în ceea ce privește admiterea acțiunii față de recurent;
- sentința este nelegală deoarece între reclamanți și recurent nu există raporturi de muncă, recurentul nu poate fi confundat cu statul, ministrul finanțelor este ordonator principal de credite, ca și ministrul justiției, iar ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare;
- instanța trebuia să constate ca inadmisibil capătul de cerere referitor la recurent față de dispozițiile art.6 și art,17 al.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Prin recursul său, Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând, în esență, că dreptul la acțiune al reclamanților, având ca obiect plata sumelor reprezentând sporul de vechime în muncă pe perioada 01 noiembrie - 31 decembrie 2000 s-a prescris, potrivit art.3 și 12 din Decretul nr.167/1958 și respectiv art.283 Codul muncii.
S-a arătat că singurul efect legal al Deciziei nr.XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este caracterul obligatoriu pentru instanțe în privința problemelor de drept rezolvate.
S-a mai arătat că prin decizia pronunțată în interesul legii s-a reținut că dreptul la acțiune a existat în tot acest timp deoarece și dreptul la sporul de vechime, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă, a continuat să existe.
Ambele recursuri sunt fondate.
Examinând cu prioritate recursul formulat de către Ministerul Justiției se constată că dreptul la acțiune al reclamanților, pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 31 decembrie 2000, pentru care s-a admis acțiunea, este prescris.
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art.283 al.1 din Codul muncii, acțiunea prin care se solicită plata drepturilor salariale poate fi formulată în 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Fiind vorba de prestații succesive, potrivit art.12 din Decretul nr.167/1958, pentru fiecare dintre acestea a început să curgă un termen distinct de trei ani, de la momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Instanța de fond a reținut în mod greșit, fără a analiza dispozițiile susmenționate, că, potrivit Deciziei nr.XXXVI/07.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, acțiunea este formulată în cadrul termenului de prescripție.
Prin decizia în interesul legii s-a dezlegat doar problema de drept a existenței dreptului la sporul de vechime, obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 al.3 Cod procedură civilă.
De asemenea, trebuie reținut că, în cauză nu s-au invocat și dovedit cauze de suspendare sau întrerupere a prescripției.
În consecință, motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este fondat, impunându-se casarea sentinței sub acest aspect.
Față de aceste considerente, de dispozițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă și de soluția ce se va pronunța ca urmare a admiterii motivului de recurs privind prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, analiza celorlalte critici nu se mai impune.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursurile de față, va casa în parte sentința și pe fond va respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 31 decembrie 2000, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.348/CM/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte sentința și pe fond respinge ca prescrisă pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 31 decembrie 2000 acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/05.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
