Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.955/R/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, -, ȘI împotriva sentinței civile nr.38/F din 31 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin notele de ședință înregistrate la data de 18 iunie 2008, reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 proc. civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.38 din 31 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a espins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, -, și, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- și CONSILIUL NAȚIONAL AL DISCRIMINĂRII.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanții funcționează ca grefieri-arhivari sau grefieri-registratori la instanțele din raza județului B-N iar salarizarea acestora este reglementată de OG nr.8/2007, ordonanță care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007și potrivit căreia " de bază pentru personalul auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate precum și de nivelul instanței sau al parchetului".
Legiuitorul a determinatstabilireacoeficienților de multiplicare care se acordă persoanelor care ocupă astfel de funcții,fără să se indice modul în care au fost determinate acestea.Însă potrivit statutului personalului de specialitate condițiile care sunt cerute unei persoane pentru numirea în funcția de grefier de ședință, grefier statistician, grefier documentarist sunt deosebite, în parte, atât pentru fiecare dintre aceste funcții cât și față de cele prevăzute pentru numirea în funcția de grefier arhivar sau grefier registrator.
Opțiunea legiuitorului de a delimita personalul utilizând unitar termenul de grefier nu trebuie interpretată în sensul că salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurări care determină diferențe obiective trebuie să fie egală. Din coroborarea disp. art.33 și art.38 din Legea 567/2004 nu numai condițiile de acces în funcție sunt diferite pentru diferitele categorii de grefier dar și atribuțiile, competențele, complexitatea sarcinilor, nivelul cunoștințelor necesare pentru îndeplinirea acestora sunt deosebite.
Susținerea potrivit căreia munca grefierilor arhivari și registratori este egală este nejustificată și contrazisă de dispozițiile legale care stabilesc atribuțiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată.
Este opțiunea legiuitorului în ce modalitate înțelege să facă diferențierea salariaților, fie în raport de funcția deținută, fie în funcție de nivelul studiilor fie, cum este cazul în speță, sub forma coeficientului de multiplicare.
Nu s-a putut reține nici existența vreunei discriminări, în sensul art.5 din Codul muncii, art.1 din OUG nr.137/2000 și nici în sensul art.2 din Declarația Universală a drepturilor omului sau a celor prevăzute în Convenția OIM nr.111/1958, față de restul personalului respectiv grefieri, cărora legiuitorul a înțeles să acorde alți coeficienți de multiplicare, atâta timp cât nu se poate reține că aceștia prestează aceeași muncă (nefiind în aceeași situație de fapt) pentru a se afla în aceeași situație juridică, autoritățile fiind în drept să stabilească măsuri diferite pentru situații diferite.
Prin urmare, cât timp legiuitorul, nu a înțeles să acorde aceeași coeficienți de multiplicare și nici nu se poate reține incidența discriminării reclamanților față de grefierii de ședință (inclusiv grefieri statisticieni și grefieri documentariști), tribunalul reține că, drepturile salariale au fost corect calculate și achitate iar reclamanții nu au suferit niciun prejudiciu.
Întrucât drepturile salariale ale reclamanților au fost corect calculate și achitate, în temeiul art.281 și următoarele din Codul muncii raportat la art.70 și urm. din Legea 168/1999 acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursde reclamanții, -, -, ȘI solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a invocat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția sau cuprinde motive contradictorii străine de natura pricinii (304 pct.7 Cod procedură civilă) întrucât în loc să se admită acțiunea ca fiind temeinică și legală s-a procedat invers, încălcându-se grav, prevederile art.3 alin.1 din OG nr.8/2007 ale art.3 alin.1, 33, 36 și 38 din Legea nr.567/2004 cu modificările și completările ulterioare, ale art.6 alin.2 muncii. De asemenea, apărările invocate de reclamanți în motivarea acțiunii, nu au fost reținute, sentința atacată fiind motivată cu argumentele folosite de pârâți în întâmpinarea lor, fără a face o analiza obiectivă a stării de fapt și de drept care a determinat litigiu.
S-a invocat și motivul prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se motivează folosindu-se de argumentele pârâților, ca și cum nu s-ar cunoaște adevărata stare de fapt. Ori, se știe că nu numai prin cantitatea de volum de muncă mult mai mare ce se cere la arhivari și grefierii registratori, (care se poate deduce și din Răspunsul dat de Ministerul Justiției la Tribunalul Bistrița -N) față de grefierii de ședință dar și prin calitatea și răspunderea deosebită pe care o au aceștia față de grefierii de ședință, reclamanții nu au solicitat un salariu mai mare decât aceștia, deși erau îndrituit să o facă, au solicitat cel puțin unul egal cu aceștia, aplicându-se dispozițiile legale în vigoare.
Instanța de fond nu observat că pârâții în loc să se pună de acord să rezolve acest litigiu care s-a extins la nivelul întregii țări, prin invocarea unui act normativ care să ducă la aplicarea corectă și unitară a legislației existente, apărându-se cu rea-credință au solicitat respingerea acțiunii acestora, prin aceasta menținându-se conflictul de interese existente între părți, soluția dată de instanța de fond, Tribunalul Bistrița -N este dată cu încălcarea esențială a legii invocate de reclamanți în motivarea acțiunii și menționate la pct.1, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată prin prima motivelor invocate, Curtae apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe a fost motivată cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, contrar celor invocate de recurenți tribunalul nu a reținut numai apărările formulate de pârâți, ci a înlăturat argumentat susținerile reclamanților, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În limita motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă este susceptibilă de modificare o hotărâre pronunțată cu nerespectarea unui act juridic civil în sens de convenție, conform art. 942 Cod civil. Recurenții nu au indicat care este actul juridic interpretat greșit de prima instanță, însă din modul în care au dezvoltat acest motiv de recurs rezultă că s-au referit la cererea de chemare în judecată, care în mod evident nu este un act de natura celui menționat anterior. Drept urmare, nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Referitor la celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, se apreciază că, în condițiile în care atribuțiile fiecărei categorii din cele invocate de către reclamanți, anume grefierii și grefierii-arhivari, sunt diferite, potrivit art. 54 și art. 62 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin nr. 387/2005, înseamnă că la salarizarea fiecărei categorii s-a avut în vedere că acestea sunt două categorii profesionale distincte cu activități diferite.
Dacă sunt categorii distincte cu activități diferite nu poate fi vorba de discriminare deoarece discriminarea poate apărea doar în cazurile de încălcare a principiului egalității. Or, dacă nu sunt situații egale nu poate exista discriminare deoarece doar în situații de egalitate tratamentul trebuie să fie egal, nediscriminatoriu.
În acest sens art. 1. alin. 3 din nr.OG 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile iar art. 2 alin. 1 din același act normativ precizează că prin discriminare se înțelege orice deosebire făcută în condiții de egalitate a persoanelor.
Curtea reține că încadrarea ca grefier nu este singura condiție avută în vedere la acordarea salarului ci la această condiție trebuie adăugat felul activității în funcție de care legiuitorul înțelege să reglementeze sau nu acordarea unui salar și în cuantum diferit.
Reclamanții nu se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează salarul ca și pentru grefieri deoarece fiecare dintre aceștia exercită o activitate diferită.
Nu în ultimul rând, potrivit deciziei nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea de Apel apreciază în temeiul considerentelor enunțate anterior că nu este cazul în prezenta speță.
Art. 2 alin. (2) pct.a) din Directiva 2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (invocată de reclamanți) prevede că există discriminare în situația în care două persoane aflate în situație asemănătoare sunt tratate în mod diferit. Or, așa cum s-a precizat anterior grefierii arhivari și registratori nu se află în aceeași situație juridică cu ceilalți grefieri, în condițiile în care exercită activități diferite.
În consecință, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, ȘI împotriva sentinței civile nr. 38/F din 31.01.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - PT.- - - - - PT.
în concediu de odihnă, în concediu medical
semnează președintele instanței. semnează prim-grefier
Red./Dact.
2 ex./13.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
