Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 987/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 987/R/2008
Ședința publică din data de 6 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Laura Dima
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții recurenți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1372 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanții intimați și alții având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 mai 2008 domnii judecători repede și - membri ai completului de judecată 2 R au formulat cereri de abținere de la judecarea cauzei de față, cereri motivate prin aceea că aceștia au calitatea de părți în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, dosar al cărui obiect privește sporul de confidențialitate de 15 %, având obiect similar cu prezentul dosar, situație în care sunt incidente prevederile art. 27 pct. 4 proc.civ. La aceeași dată domnul judecător, fiind primul pe programarea de permanență, formulează de asemenea cerere de abținere.
Soluționarea cereriilor a avut loc în Camera de Consiliu, în componența completului de judecată intrând doamna judecător și domnul judecător, conform programării de permanență în materie.
Verificând actele de la dosar și constatându-se că s-a solicitat judecarea recursului în condițiile art. 242 proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă nr.1372/17 decembrie 2007, Tribunalul Maramureșa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (), împotriva pârâților Tribunalul Maramureș, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceștia fiind obligați să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% calculat la nivelul indemnizației de încadrare brută lunară începând cu luna septembrie 2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății.
Pârâtul Tribunalul Maramureșa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut în esență, următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii.
Pretențiile reclamanților privind acordarea despăgubirilor echivalente cu sporul de confidențialitate au fost apreciate de instanță a fi întemeiate, în raport de Directiva 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea unui tratament egal în ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat urmând a fi analizat prin prisma unor situații doar comparabile, iar nu neapărat similare.
Privită situația reclamanților prin prisma principiilor de mai sus, s-a reținut că acestora - în calitate de personal auxiliar de specialitate - le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, ce se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Pe de altă parte, prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică contactul cu informații confidențiale sau chiar secrete.
Cu toate acestea, reclamanților nu li s-au recunoscut drepturi salariale corelative obligației de confidențialitate, așa cum salariaților unităților bugetare li s-a recunoscut un asemenea drept, prin mai multe acte normative.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, s-a reținut că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă a acestora - sinalagmatic - ce presupune drepturi și obligații corelative. În consecință, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică (de muncă) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată. În caz contrar ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea.
Reclamanții se află sub acest aspect, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din unitățile bugetare și cu toate acestea nu i se recunoaște sporul salarial de confidențialitate așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, neexistând nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii categoriei din care face parte și reclamantul.
S-a mai reținut că există discriminare și în raport de dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului, Protocolul nr.12 și art.4 din Carta Socială Europeană, revizuită, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă. S-au invocat în același sens norme ale dreptului intern ( Codul muncii și Constituția României, Legea 137/2000).
Instanța a apreciat că, acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Față de toate considerentele de mai sus și reținând și existența unei solidarități pasive a pârâților, s-a admis acțiunea față de pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Justiției care au fost obligați a calcula și plăti sporul de confidențialitate, Tribunalul a fost obligat și la înscrierea în cartea de muncă a reclamanților mențiunile cu privire la dreptul stabilit iar Ministerul Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Justiției.
Curtea de APEL CLUJa solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, întrucât reclamanții nu au fost discriminați, în raport de alte categorii de personal bugetar, întrucât legiferarea diferențiată nu constituie prin ea însăși o faptă de discriminare.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând în esență că, modalitatea de salarizare a categoriei de funcționari din care fac parte și reclamanții este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile legale prevăzute de lege.
Ministerul Justiției a solicitat de asemenea, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, care nu are nici un temei legal. S-a arătat de asemenea că, nu se poate reține nici discriminarea, întrucât personalul auxiliar de specialitate reprezintă o categorie aparte de salariați, cu un statul specific, drepturile salariale fiind de asemenea, stabilite printr-un act normativ special.
Situația juridică a personalului auxiliar de specialitate nu poate fi comparată în nici un fel cu personalul militar sau funcționarii publici cu statul special din instituțiile publice de apărare națională, etc. sau alte categorii de personal bugetar ale căror salarii sunt reglementate prin diferite acte normative.
Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente:
Criticile referitoare la inexistența discriminării, sunt întemeiate.
Astfel, în acțiunea lor, reclamanții au invocat faptul că, anumite categorii de personal, salarizate conform Legii 444/2006 pentru aprobarea OG19/2006, cât și conform art.15 alin.1 din OG6/2007 și art.20 alin.3 din Legea 656/2002 au drept la un spor de confidențialitate de până la 15%, în timp ce pentru judecători, care au de asemenea, obligația păstrării secretului profesional, un asemenea spor nu este prevăzut.
În conformitate cu art.1 alin.2 lit.i din OG137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și cu privire la dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală (etc) exercitarea drepturilor enunțate fiind asigurată pentru persoane aflate în situații comparabile.
Așa cum se susține și în acțiune, legislația națională a prevăzut pentruanumitecategorii de salariați bugetari dreptul de a primi un spor de 15% pentru confidențialitate, în situația în care, operează cu secrete de o anumită importanță, stabilite ca atare de actele normative respective.
se poate observa că, în conformitate cu OG19/2006 se stabilește dreptul la sporul de confidențialitate acelor persoane care operează cu informații clasificate, definite ca atare prin Legea 182/2002 și în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut. Acest drept se poate acorda pentru 5% din numărul total de posturi prevăzute în statutul
În aceeași măsură, OG6/2007, prin art.15 stabileștedoar în principiuun drept la sporul de confidențialitate în cuantumde până la 15%,categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare urmând a fi stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, în considerarea atribuțiilor personalului cu privire la confidențialitatea secretelor de serviciu de care acesta ia cunoștință.
Așadar, legiuitorul a prevăzut posibilitatea adăugării sporului de confidențialitate la salariul personalului bugetar, în măsura în care angajatul,prin natura activității sale ia cunoștință de secrete de o anumită importanță, a căror protejare specială se impune, sporul de confidențialitate nefiind un drept general prevăzut tuturor persoanelor angajate în sectorul bugetar.
Reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, salarizarea acestora fiind reglementată prin acte normative speciale care stabilesc valoarea de referință, coeficientul de ierarhizare și anumite sporuri,între care nu se regăsește și sporul de confidențialitate.
Faptul că legiuitorul nu a prevăzut acest drept în favoarea persoanelor ce lucrează în organele sistemului judiciarnu reprezintă prin el însuși o discriminare,așa cum a stabilit și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, argumentație reținută în Hotărârea nr.318/8 oct.2007 fiind una de principiu. Prin hotărârea menționată s-a respins cererea formulată de procurori cu motivarea că magistrații nu au dreptul la sporul de confidențialitate, întrucât legislația specifică nu prevede un asemenea drept, iar pe de altă parte, magistrații au obligația de a respecta secretul profesional. "Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor ale procurorilor (etc) s-a stabilit ținându-se seama de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege." S-a apreciat că "situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului, în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității".
Hotărârea a conchis în sensul că petenții (procurori) nu au fost discriminați, în sensul OG137/2000.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr.168/1998 și 294/2001 și CEDO care a apreciat că nu există diferență de tratament decât în situația în care persoane plasate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial și că la această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (Hot.Fredin c/a Suediei -1993, Hoffman c/a Austriei -1995 etc).
Or, așa cum s-a reținut mai sus, salarizarea personalului auxiliar de specialitate a fost reglementată prin acte normative speciale, având în vedere tocmai sistemul judiciar în care își desfășoară activitatea, care impune anumite riscuri și interdicții, salarizare ce nu poate fi comparată cu drepturile altor categorii de personal bugetar, a căror salarizare a fost reglementată în raport de condițiile specifice în care aceștia la rândul lor își desfășoară activitatea.
Neexistând discriminare, acțiunea în despăgubiri echivalente cu drepturile de care nu au beneficiat formulată de reclamanți, este neîntemeiată.
În consecință, sentința tribunalului, prin care totuși, acțiunea a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 proc.civ. recursurile urmând a fi admise și în temeiul art.312 alin.2 și 3.proc.civ. sentința modificată, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI CURTEA DE APEL CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 1372 din 17.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamanților având ca obiect drepturi salariale.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GP
Dact./3ex.
12.05.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Diaconescu, Laura Dima
