Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 996/R-CM
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SRL RM.,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.217 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic -a pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici V și avocat pentru intimatul-reclamant, în baza delegației de substituire a d-nei avocat, nr.29/2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, ridică excepția privind tardivitatea motivării recursului de față.
Reprezentantul recurentei-pârâte lasă la aprecierea instanței excepția ridicată din oficiu.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită admiterea excepției și anularea recursului ca tardiv motivat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Rm.V, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i achite salariul cuvenit pentru luna iulie 2007, indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă aferentă perioadei 24 iulie-30 noiembrie 2007, indemnizația pentru 11 zile de concediu de odihnă aferente anului 2007, să-i restituie carnetul de muncă, completat la zi și să-i plătească daune reprezentând contravaloarea pensiei de invaliditate pentru perioada decembrie 2007 - februarie 2008 și în continuare, până la întocmirea dosarului de pensie de către Casa Județeană de Pensii
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei, iar începând cu luna iulie 2007, din cauza unor probleme medicale (diabet zaharat tip II cu complicații), a fost nevoit să se interneze în spital, cu consecința intrării în incapacitate temporară de muncă.
După ce i s-au eliberat certificate de concediu medical, le-a depus la sediul pârâtei, însă aceasta a refuzat să-i plătească indemnizația la care era îndreptățit în mod legal.
Ca urmare a agravării stării lui de sănătate și a reducerii capacității de muncă, Comisia de Expertiză Medico-Legală a emis decizia nr.5424/23.11.2007 prin care a fost încadrat în gradul III de invaliditate, urmând ca în baza acestei decizii să beneficieze de pensie după depunerea actelor necesare la Casa Județeană de Pensii
Reclamantul a susținut, de asemenea, că s-a adresat societății pârâte, după emiterea deciziei mai sus menționate, solicitând să îi elibereze carnetul de muncă întocmit la zi, însă angajatorul a refuzat acest lucru, urmare a acestui refuz fiind aceea că s-a aflat în imposibilitatea de a depune dosarul de pensie și, implicit, de a beneficia de pensia pentru invaliditate de gradul III, potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000.
S- invocat de către reclamant că, prin refuzul angajatorului de a-i fi eliberat carnetul de muncă, a suferit un prejudiciu constând în cuantumul pensiei pe care ar fi primit-o dacă pârâta efectua înregistrările la zi în carnetul de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și a invocat următoarele apărări:
Astfel, în perioada iulie 2007 - noiembrie 2007, reclamantul a fost salariat al societății, s-a aflat în concedii medicale, iar la sfârșitul lunii noiembrie 2007 fost încadrat în gradul III de invaliditate, dispunându-se pensionarea. S-a menționat că în toată această perioadă, reclamantul, deși a adus personal concediile medicale la sediul societății, nu a venit în zilele de salariu și a evitat orice contact cu administratorul menționând că nu are nevoi de bani. Mai mult, i s-a spus că are bani de luat pentru luna iulie dar răspunsul a fost același - că nu are nevoie de bani.
Pentru perioada aferentă concediilor medicale, reclamantului i s-a adus la cunoștință că își va primi drepturile bănești în momentul recuperării lor de la Casa de Asigurări de Sănătate Banii nu au fost recuperați de la Casa de Asigurării de Sănătate V, astfel cum reiese din ultima declarație depusă la Casa de Asigurării de Sănătate V, având nr. de intrare 11456/22.02.2008 unde la total suma de recuperat de la pentru concedii și indemnizații pârâta are de recuperat suma de 5.435 lei din care concediile medicale ale reclamantului sunt de 2.236 lei.
S-a susținut că reclamantul denaturează situația atunci când afirmă că nu i s-a plătit indemnizația pentru 11 zile concediu de odihnă și nu i s-a restituit carnetul de muncă completat la zi. Prin adresa recomandată cu nr.331/11.12.2007 reclamantul a fost invitat la sediul societății pentru a-și clarifica nota de lichidare și pentru a-și primi carnetul de muncă. Ca urmare a insistenței angajatorului, pe data de 14.12.2007 reclamantul s-a prezentat la sediul societății și i s-a înmânat nota de lichidare cu nr. de înregistrare 332/14.12.2007. În această notă de lichidare au fost trecute 11 zile pentru care în statul de salarii pe luna decembrie figurează reclamantul, cuvenindu-i-se suma de 383 lei. Întrucât după primirea fișei de lichidare, reclamantul nu a făcut nici un demers pentru aov iza la departamentul societății, carnetul lui de muncă se află și în prezent la pârâtă, ca de altfel, și restul drepturilor care i se cuvin reclamantului, respectiv suma de 5863 lei.
Sub aspectul susținerilor reclamantului în sensul că nu și-a depus dosarul de pensie deoarece nu au fost efectuate înregistrările în carnetul lui de muncă, pârâta a invocat împrejurarea că i s-a eliberat acestuia o copie certificată pentru conformitate cu originalul.
La data de 12.05.2008 pârâtul a depus la dosar note scrise prin care a făcut cunoscut tribunalului că reclamantul a fost invitat la sediul societății pentru a-și clarifica nota de lichidare și pentru a primi carnetul de muncă și, în urma acestei invitații, la data de 14.12.2007, s-a prezentat la societate unde i s-a înmânat nota de lichidare înregistrată sub nr.332/14.12.2007.
Prin aceleași note scrise s-a susținut de către pârâtă că și în prezent carnetul de muncă al reclamantului se află la sediul societății, ca de altfel și restul drepturilor bănești care i se cuvin, menționându-se în același timp că reclamantul are de achitat la compartimentul financiar contabil suma de 5.836 lei, în raport de care a apreciat că, potrivit legii, i se va înmâna carnetul de muncă după plata acesteia.
Prin sentința civilă nr.217/25 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea, astfel cum a fost micșorată câtimea pretențiilor, formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească acestuia drepturile bănești în sumă de 9251 lei, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, raport de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, drepturi care se compun din: salariul cuvenit pentru luna iulie 2007, actualizat, în sumă de 747 lei, indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada august - noiembrie 2007, actualizată, în valoare de 2.252 lei, indemnizație pentru 11 zile de concediu de odihnă - în valoare de 462 lei și contravaloarea pensiei de invaliditate pentru perioada decembrie 2007 - februarie 2009 și în continuare până la zi, în valoare de 5.970 lei.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului carnetul de muncă al acestuia completat la zi și să-i plătească și suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de angajat la societatea pârâtă, în calitate de dulgher, după cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat între părți și depus la filele 30, 31 ale dosarului.
Prin decizia nr.8/3.12.2007, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, de drept, în conformitate cu dispozițiilor art.56 lit.d Codul muncii.
Astfel cum rezultă atât din notele scrise depuse de către pârâtă la fila 58 dosarului, dar și din răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriul care i s-a luat la solicitarea reclamantului, în perioada iulie - noiembrie 2007 reclamantul s-a aflat în concediu medical, fiind așadar în incapacitate temporară de muncă, iar pentru această perioadă nu i-au fost achitate drepturile bănești aferente cu titlu de indemnizație, carnetul de muncă al reclamantului aflându-se în continuare în posesia fostului angajator, respectiv în posesia pârâtei.
Având în vedere împrejurarea că prin decizia nr.8/3.12.2007 pârâta a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți, decizie întemeiată pe dispozițiile art.56 lit.d Codul muncii, tribunalul a reținut că, potrivit acestor prevederi, contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a salariatului, potrivit legii.
Este fără putință de tăgadă faptul că reclamantul nu se afla, la data emiterii deciziei nr.8/3.12.2007 în prima ipoteză prevăzută de dispozițiile art.56 lit.d Codul muncii, deoarece acesta nu îndeplinea vârsta standard, având la acela moment vârsta de 51 de ani.
Pe cale de consecință, rezultă că pârâta, cu toate că a avut în vedere că raporturile sale de muncă cu reclamantul urmau să înceteze de drept, potrivit cele de a doua ipoteze a textului de lege menționat, respectiv la data comunicării deciziei de pensionare pentru invaliditate a salariatului (în acest sens fiindu-i cunoscută decizia nr.5426/23.11.2007 emisă de Comisia de expertiză medicală - V), nu a intrat niciodată în posesia unei astfel de decizii de pensionare.
Faptul că decizia de pensionare nu a fost emisă nici până în prezent rezultă din conținutul adresei nr.41956/30.07.2008 a Casei Județene de Pensii V, potrivit căreia reclamantul nu figurează cu dosar de pensie înregistrat la această instituție.
În aceste condiții, reiese faptul că pârâta, potrivit prevederilor art.56 lit.d Codul muncii nu putea să dispună încetarea de drept a contractului de muncă al reclamantului decât după data la care i se comunica decizia de pensionare a angajatului.
Neemiterea deciziei de pensionare pentru invaliditate pe numele reclamantului s-a datorat culpei pârâtei care, astfel cum a recunoscut, nu i-a eliberat carnetul de muncă pe care reclamantul ar fi trebuit să îl depună la Casa Județeană de Pensii V în vederea întocmirii dosarului de pensie.
Nu poate fi primită apărarea formulată de către pârâtă în sensul că eliberarea carnetului de muncă al reclamantului era condiționată de plata de către acesta a unei pretinse sume de bani pe care ar fi datorat-o angajatorului deoarece, în temeiul dispozițiilor art. 164 alin.2 Codul muncii, orice pretinsă datorie a salariatului către angajator nu poate fi recuperată de la angajat decât în urma constatării datoriei printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cauză nici nu s-a pretins și nici nu s-a dovedit de către pârâtă că ar exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care reclamantul să fi fost obligat să-i plătească suma de 5.863 lei la care face referire prin notele de la fila 58 dosarului.
În aceste condiții, neexistând un temei legal, pârâta nu putea să condiționeze plata drepturilor salariale ori a celor cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă sau concediu de odihnă și nici eliberarea carnetului de muncă de achitarea de către reclamant a sumei de 5.863 lei.
Potrivit certificatelor de concediu medical depuse la dosar, tribunalul constată că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, iar pentru perioada august - 30 noiembrie 2007 cât s-a aflat în concedii medicale i s-ar fi cuvenit, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert contabil suma netă actualizată de 2252 lei.
Cât privește cele 11 zile de concediu de odihnă aferente anului 2007 la care era îndreptățit reclamantul, tribunalul reține că din același raport de expertiză suma netă actualizată care i s-ar fi cuvenit reclamantului, având în vedere neefectuarea a celor zile de concediu de odihnă este de 462 lei.
Pentru luna iulie 2007 drepturile bănești salariale cuvenite reclamantului în suma actualizată, astfel cum au fost calculate de către același expert sunt în sumă de 747 lei.
Ca urmare faptului că, din culpa pârâtei, reclamantul nu a beneficiat de pensie de invaliditate, pentru perioada de după încetarea raporturilor de muncă dintre părți, potrivit deciziei nr.8/2007 emisă de pârâtă și până la data de 31.12.2008 când s-au făcut calculele de către expert, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de o pensie de invaliditate în sumă de 5.970 lei.
Așadar, totalul sumei actualizată, netă care i s-ar fi cuvenit reclamantului este de 9251 lei, astfel cum a fost calculată potrivit raportului de expertiză, cu titlurile de drepturi salariale pentru luna iulie 2007, de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei mai sus menționată, de indemnizație pentru concediu de odihnă aferentă anului 2007 și de daune constând în contravaloarea pensiei de invaliditate de care fi trebuit să beneficieze în perioada 1.12.2007 - 31.12.2008, este de 9.251 lei, sumă netă.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, precum și declarația expresă a reclamantului din ședința de judecată din data de 17.02.2009, în sensul că își restrânge câtimea pretențiilor privind incapacitatea de muncă pentru perioada august - noiembrie 2007 și solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești după cum au fost calculate prin raportul de expertiză, acțiunea a fost admisă astfel cum a fost micșorată câtimea pretențiilor, în modul arătat mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta în termenul prevăzut de lege însă a precizat că motivele de recurs le va depune ulterior.
La data de 28.04.2001, au fost depuse motivele recurentei-pârâte invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 10 Cod procedură civilă pe considerentul că sentința pronunțată este nelegală, respingând proba cu martori în mod nejustificat, probă esențială în dezlegarea pricinii și în plus trebuia reținută vinovăția salariatului.
La termenul din 29 mai 2009, Curtea din oficiu pus în discuție excepția nulității recursului de față, iar reprezentantul recurentei-pârâte a lăsat la aprecierea instanței această excepție și intimatul-reclamant a solicitat admiterea excepției cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocată din oficiu de către C, în baza dispozițiilor art.162 Cod procedură civilă, va rămâne în pronunțare pe această excepție, care face inutilă soluționarea fondului.
În baza dispozițiilor art.303 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speța dedusă judecății, recurenta-pârâtă a primit sentința instanței de fond la data de 13 aprilie 2009 și deși a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, motivele le-a depus la data de 28 aprilie 2009.
Potrivit dispozițiilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar în materia dreptului muncii dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Față de cele arătate mai sus, reținând, deci, că recurenta-pârâtă nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege, Curtea în baza dispozițiilor art.306 alin1. Cod procedură civilă, va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă și în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta RM.V, împotriva sentinței civile nr.217 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./25.05.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:-
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
