Conflict de competență. Sentința 1/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1
Ședința Camerei de Consiliu de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Iași și Judecătoria Iași cu privire la cauza ce are ca obiect "cerere de chemare în garanție" privind pe reclamantul și pe chematul în garanție.
La apelul nominal au lipsit părțile, acestea nefiind citate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 482 din 23.02.2007, irevocabilă conform deciziei nr. 423 din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iașia declinat, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul.
La stabilirea competenței, Tribunalul Iașia avut în vedere că în justificarea introducerii acestei cereri stau relațiile de rudenie tată-fiu și nu cele rezultate dintr-un raport de muncă.
Prin sentința civilă nr. 14860 din 14 decembrie 2007, Judecătoria Iașia admis excepția necompetenței materiale și a constatat că Tribunalul Iași este competent material să soluționeze cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chematului în garanție. A fost suspendată judecata iar dosarul a fost înaintat Curții de APEL IAȘI în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut că, pe parcursul întregului litigiu, atât pârâtul, cât și chematul în garanție au invocat existența exclusivă a raporturilor de muncă în relațiile desfășurate între ei referitor la îndeplinirea scopurilor societății comerciale.
Pârâtul a susținut constant că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la ordinul administratorului societății, a ridicat sume de bani din casierie pe care le-a predat în totalitate administratorului și care au fost folosite numai în interesul societății, iar această situație de fapt nu a fost contestată de terțul introdus în proces, care a confirmat, prin întâmpinare, că pârâtul a avut acordul său în accesarea resurselor financiare ale societății pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În mod irevocabil, pârâtul a fost declarat vinovat de producerea unui prejudiciu material angajatorului, în legătură cu munca sa. Conform art. 40 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, angajatorul are dreptul de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității, iar la art. 270 alin. 2 din aceeași lege sunt stipulate forța majoră sau alte cauze neprevăzute de neînlăturat ca motive de exonerare de răspundere patrimonială a salariaților.
Analizarea realității și legalității unui eventual ordin de serviciu sau acord din partea angajatorului constituie un veritabil act de jurisdicție în accepțiunea dispozițiilor art. 281 din Legea nr. 53/2003. Simpla existență a unei legături de rudenie între salariatul pârât și reprezentantul angajatorului nu este suficientă pentru a sta la baza calificării prezentului litigiu ca fiind de drept comun, caz în care competența materială de soluționare ar fi revenit judecătoriei.
În consecință, instanța a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 284 din Legea nr. 53/2002 și art. 2 alin. 1 lit. c Cod proc. civilă, că nu este competentă material în soluționarea cererii de chemare în garanție promovată de către pârât.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în garanție depusă la Tribunalul Iași, pârât în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 4806/2006, a solicitat ca, în cazul în care va cădea în pretențiile reclamantei C COMPANIA I, să fie obligat, tatăl său, să îl despăgubească și să-i plătească cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, în perioada 1999-2005, fost angajatul reclamantei, unde administrator era tatăl său, la al cărui ordin, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a scos diferite sume de bani, pe care i le-a înmânat în întregime. Pârâtul nu se consideră vinovat de lipsa găsită în contabilitatea societății, deoarece nu a folosit aceste sume de bani în interes propriu, ci doar a îndeplinit niște ordine de serviciu.
Jurisdicția muncii este o jurisdicție specializată care are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului muncii.
Cererea de chemare în garanție a administratorului persoanei juridice, formulată de un salariat împotriva căruia s-a introdus cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale față de angajator, în condițiile art. 270 Codul muncii, nu face parte din categoria conflictelor de muncă, soluționate în primă instanță de tribunale, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c Cod proc. civilă.
În acest context, este irelevantă relația de rudenie dintre salariat și administratorul persoanei juridice, relevanță având doar calitatea de angajator, care aparține persoanei juridice, nu administratorului societății comerciale, precum și calitatea de salariat.
Or, salariatul, pârâtul, nu a solicitat despăgubiri de la angajator pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 269 Codul muncii. Pârâtul a solicitat ca chematul în garanție să îl despăgubească în cazul în care va cădea în pretențiile angajatorului, întemeindu-și cererea pe faptul predării sumelor de bani ridicate de la angajator, administratorului societății. Raporturile de subordonare dintre pârât și chematul în garanție, precum și legalitatea ordinului superiorului au fost examinate de către instanța de recurs, care, prin decizia nr. 423 din 26 iunie 2007, reținut că acestea nu constituie cauze de exonerare de răspundere a salariatului și nu înlătură caracterul ilicit al faptei.
În consecință, constatând că cererea privind plata despăgubirilor formulată de în contradictoriu cu nu este un conflict de muncă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 22 Cod proc. civilă, se va stabili în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare cererii de chemare în garanție formulată de - în contradictoriu cu.
Definitivă.
Cu drept de recurs 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 19 fevruarie 2008.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
28.02.2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu
